Bronșiolita: cauze, diagnosticare și opțiuni de tratament

Bronșiolita este una dintre cele mai frecvente infecții de cai respiratorii inferioare la copiii mici. Aceasta determină inflamația bronhiolelor, adică a celor mai mici căi respiratorii din plămâni, ceea ce poate duce la acumularea de mucus și la îngreunarea respirației. De cele mai multe ori, boala este ușoară și poate fi îngrijită acasă, însă la sugari, la copiii foarte mici sau la cei cu factori de risc  (de ex: prematuritatea) poate evolua mai sever și poate necesita evaluare medicală.

În cazul copiilor mai mari cu simptomatologie similară, vorbim despre bronșită, cu o singură excepție: bronșiolita obliterantă, o afecțiune foarte rară și periculoasă, considerata o complicatie cronica obstructiva a bronhiolelor, care se caracterizează prin apariția imflamatiei, apoi a fibrozei la nivelul căilor respiratorii inferioare, ceea ce poate duce in timp la insuficienta respiratorie. Poate apare dupa infectii respiratorii severe (adenovirus, VSR, gripa), fibroza chistică, boli autoimune, sau în cazul transplantului de plămâni.

La început, bronșiolita poate semăna cu o răceală obișnuită, cu nas înfundat, secreții nazale, tuse și febră ușoară. Ulterior, simptomele pot evolua către respirație șuierătoare, respirație rapidă, dificultăți de alimentație sau semne de efort respirator. Pentru părinți, este importantă monitorizarea respirației copilului și solicitarea sfatului medicului atunci când simptomele se agravează sau copilul este foarte mic.

Simptome

Într-o primă fază, simptomele bronșiolitei sunt similare cu simptomele unei răceli comune: strănut, nas înfundat sau scurgeri nazale, tuse și uneori febra.

După câteva zile, simptomele pot progresa către afectarea respirației, deoarece inflamația și mucusul acumulat îngustează bronhiolele. În această etapă, părinții pot observa că bebelușul respiră mai repede, obosește în timpul hrănirii, scoate sunete șuierătoare la respirație sau depune efort vizibil pentru a inspira și expira. Un copil cu bronșiolită poate avea și următoarele simptome:

• lipsa poftei de mâncare;
• nu se trezește pentru a fi alăptat;
• somnolență;
• este irascibil;
• respirație sacadată;
• scoate un șuierat ușor atunci când respiră.

Alte semne care pot indica dificultăți respiratorii sunt retracțiile intercostale, adică adâncirea spațiilor dintre coaste în timpul respirației, mișcarea nărilor la inspirație, respirația foarte rapidă sau pauzele de respirație (apnee). La sugari, refuzul alimentației sau reducerea numărului de scutece ude poate sugera deshidratare și trebuie discutată cu medicul.

În cele mai multe cazuri, simptomele se manifestă intens în primele 3-5 zile, iar tusea poate să persiste aproximativ 3 săptămâni.

Deși tusea poate continua după ameliorarea infecției, părinții trebuie să ceară sfatul medicului dacă simptomele se agravează, copilul respiră greu, are buzele vineții, este somnolent, nu se alimentează suficient sau are semne de deshidratare. În astfel de situații poate fi necesară interventia  medicală rapidă.

Tratament pentru bronșiolită

Tratamentul poate fi urmat acasă sau la spital, in functie de severitatea bolii. Statistica medicală arată că un procent mic dintre copiii cu bronșiolită au nevoie de îngrijire medicală în spital.

Soluțiile de tratament sunt, de regulă, unele de susținere, deoarece afecțiunea este produsă de virusuri, iar antibioticele nu sunt eficiente împotriva infecțiilor virale. Scopul tratamentului este menținerea unei respirații cât mai bune, prevenirea deshidratării și monitorizarea semnelor care pot indica agravarea bolii.

În cazul formelor ușoare de bronșiolită, tratamentul nu este unul specific. Presupune, în primul rând, hidratarea suficientă și constantă. Simptomele pot fi ameliorate și cu ajutorul umidificatoarelor de cameră. Când este treaz, copilul trebuie menținut cât mai mult în pozitie verticala , pentru a-i ajuta respirația. Tot în acest sens se recomandă ca nasul copilului să fie curățat permanent, cu ajutorul soluțiilor saline.

La domiciliu, părinții pot ajuta copilul prin oferirea de lichide în cantități mici și frecvente, curățarea secrețiilor nazale înainte de mese și somn și menținerea unui mediu fără fum de țigară. Dacă bebelușul obosește în timpul alimentației, medicul poate recomanda mese mai dese și mai reduse cantitativ, pentru a scădea efortul depus la supt sau la hrănire.

Administrarea de antibiotic nu ajută în tratarea bronșiolitei întrucât aceasta este provocată, de un virus. Orice medicament trebuie să îi fie administrat copilului doar cu recomandarea medicului și după indicațiile acestuia.

Nu se recomandă administrarea de medicamente pentru tuse, decongestionante sau alte tratamente fără acordul medicului, mai ales la sugari și copii mici. În formele severe, tratamentul în spital poate include oxigen, monitorizarea saturației, hidratare intravenoasă sau prin sondă, dacă alimentația este insuficientă, și alte măsuri de susținere stabilite de echipa medicală.

Prevenție

Pentru că bronșiolita este o boală contagioasă, este important ca regulile de igienă să fie strict menținute. Spălarea frecventă a mâinilor este regula de bază. Pentru a preveni apariția bolii este indicat ca persoanele care prezintă semne și simptome de gripă ori sau răceală să nu intre în contact cu bebeluşii şi copiii de până în doi ani.

Spălarea și dezinfectarea frecventă a obiectelor pe care le folosește copilul scad riscul de apariție a bronșiolitei. Aceeași recomandare este valabilă și pentru suprafețele pe care familia le folosește, în comun, în mod frecvent: mese, blaturi de bucătărie, clanțele ușilor, etc.

Bronșiolita este o infecție respiratorie frecventă la sugari și copiii mici, apărută de cele mai multe ori în urma infecției cu virusul respirator sincițial. În multe cazuri, boala poate fi îngrijită acasă, prin hidratare, curățarea nasului și monitorizarea atentă a respirației, însă consultul medical este important pentru confirmarea diagnosticului și pentru stabilirea conduitei potrivite.

Părinții trebuie să fie atenți la semnele de agravare, precum respirația dificilă, pauzele de respirație, buzele vineții, refuzul alimentației, somnolența marcată sau semnele de deshidratare. Sugarii foarte mici, copiii născuți prematur și cei cu boli cardiace, pulmonare sau imunitare au un risc mai mare de forme severe și trebuie evaluați mai rapid de medic. Prevenția se bazează pe igiena mâinilor, evitarea contactului cu persoane răcite, dezinfectarea suprafețelor și protejarea copilului de fumul de țigară.