Cum se realizează electromiografia?
Electromiografia este o procedură complexă, realizată de un medic neurolog specializat într-o asemenea investigație. Realizarea unei EMG presupune pregătirea pacientului, procedura propriu-zisă, recuperarea pacientului.
Pregătirea înainte de electromiografie
Nu există pregătiri speciale pe care pacientul trebuie să le facă înainte de testul propriu-zis. Se pot derula activitățile obișnuite ale zilei. Există câteva măsuri, însă, despre care pacientul trebuie să fie informat:
- în ziua efectuării testului nu se aplică produse cosmetice sau de îngrijire pe piele (loțiuni, creme, uleiuri);
- îmbrăcămintea pacientului trebuie să fie lejeră, pentru a usura accesul la diferite segmente ale corpului;
- pacientul trebuie să informeze medicul cu privire la suplimentele pe care le ia, dacă este cazul;
- pacientul trebuie să prezinte medicului trimiterea medicului specialist care a recomandat examinarea EMG, iar dacă pacientul a mai efectuat o asemenea procedură, trebuie să aibă la el rezultatele investigației anterioare;
- pacientul poate pune întrebări medicului cu privire la procedură, înainte de efectuarea acesteia;
- efectuarea electromiografiei nu presupune ca pacientul să fie nemâncat;
- pentru interpretarea corectă a rezultatelor înregistrării, temperatura porțiunilor investigate trebuie să fie peste 32 de grade C, iar dacă porțiunile distale ale membrelor sunt mai reci, trebuie încălzite în prealabil.
Înainte de electromiografie, este important ca pacientul să îi spună medicului ce simptome are, când au apărut și dacă acestea s-au modificat în timp. Sunt utile detalii precum zona în care apar amorțelile, furnicăturile, durerea sau slăbiciunea musculară, dacă simptomele sunt constante sau apar doar în anumite poziții și dacă afectează activități obișnuite, precum mersul, prinderea obiectelor sau ridicarea brațului.
De asemenea, pacientul trebuie să menționeze bolile cunoscute, tratamentele urmate și investigațiile efectuate anterior. Informațiile despre diabet, afecțiuni neurologice, intervenții chirurgicale, traumatisme, tratamente anticoagulante, pacemaker sau defibrilator pot fi relevante pentru modul în care se desfășoară testul și pentru interpretarea rezultatelor.
Tratamentele uzuale nu trebuie întrerupte, dar există câteva excepții despre care pacientul trebuie să fie informat:
- tratamente cu anticoagulante, pentru că examinarea poate duce la mici sângerări în interiorul mușchiului;
- în anumite cazuri trebuie întrerupt tratamentul pentru miastenia gravis.
Ceea ce pacientul trebuie să rețină este faptul că medicul care a recomandat investigatia este responsabil de informarea lui asupra tratamentelor care pot fi continuate sau trebuie intrerupte temporar.
Înainte de efectuarea investigației, pacientul trebuie să completeze un formular prin care își dă acordul pentru realizarea procedurii.
Procedura propriu-zisă
Electroneuromiografia poate cuprinde două părți: electroneurografia (studiul conducerii nervoase) și miografia.
Electroneurografia presupune în prima etapă stimularea nervilor în anumite puncte de pe traseul lor, prin intermediul unei mici descărcări electrice. Acest lucru presupune ca medicul să aplice electrozi mici pentru înregistrare (la nivelul mâinii sau al piciorului) și un mic șoc electric (de ordinul miliamperilor) în altă zonă a membrului, pentru care se face înregistrarea.
Senzația percepută de pacient poate fi mai mult sau mai puțin dureroasă. Din cauza faptului că fiecare membru are mai mulți nervi, procedura trebuie repetată. Medicul o poate întrerupe pe parcurs, pentru a putea face măsurători.
A două etapă – in unele cazuri - a procedurii constă în examinarea musculară cu ac (electromiografia propriu-zisă). Presupune introducerea unui ac special și foarte subțire în anumiți mușchi. Acul are rol de înregistrare, el conține un electrod microscopic care înregistrează activitatea electrică a fibrelor musculare.
Acul este introdus în mușchiul relaxat și este mișcat pentru a înregistra activitatea musculară în repaus, după care pacientul trebuie să încordeze mușchiul pentru a evalua activitatea musculară în activitate. Pacientul resimte un oarecare disconfort în momentul înțepăturii, care dispare odată cu înlăturarea acului. Mișcările acului în mușchi nu se resimt ca o durere, ci mai mult ca o presiune.
Pe tot parcursul procedurii este esențială colaborarea dintre pacient și medic. Electromiografia se efectuează fără anestezie, iar procedura este percepută de majoritatea pacienților ca provocând un disconfort minim, dar acest lucru depinde de gradul de sensibilitate al fiecărui pacient în parte.
Recuperarea după electromiografie
Examinarea EMG durează între 30-90 de minute, în funcție de patologia investigată și rezultatele obținute pe parcursul înregistrărilor. Timpul exact nu poate fi cunoscut dinainte.
Examenul electromiografic este compus in general din două părți, dar medicul specialist care efectueaza investigatia decide care care dintre ele sunt necesare in functie de suspiciunea clinica. Acesta trebuie să știe că ambele părți ale testului sunt bine tolerate de cei mai mulți pacienți. În ciuda unui mic disconfort, testul nu prezintă riscuri pentru starea de sănătate.
După examenul EMG, pacientul își poate relua activitatea zilnică obișnuită. Orice senzație de disconfort ar trebui să dispară în cel mult 48 de ore. Pentru a elimina orice urmă de disconfort, se pot aplica niște comprese calde și se pot administra antialgice ușoare (paracetamol).
Rezultatele EMG-ului sunt interpretate la finalul procedurii. Aceste rezultate depind foarte mult de experiența medicului care le efectuează, dar și de acuratețea echipamentelor utilizate. Medicul poate solicita investigații suplimentare cu scopul obținerii unui diagnostic precis.
Rezultatul electromiografiei poate fi normal sau poate indica modificări ale funcției nervilor ori mușchilor. Un rezultat modificat nu înseamnă automat un diagnostic unic, ci trebuie corelat cu simptomele, istoricul medical, examenul clinic și, atunci când este cazul, cu alte investigații.
De asemenea, un rezultat normal nu exclude întotdeauna existența unei probleme medicale, mai ales dacă simptomele sunt recente, fluctuante sau au o cauză care nu poate fi evaluată complet prin EMG. Din acest motiv, interpretarea aparține medicului specialist.
