Pentru a avea o experiență adecvată, cei mici au nevoie de metode de comunicare diferite atunci când sunt bolnavi și primesc îngrijire medicală. Și părinții lor pot fi stresați, ceea ce poate fi un moment dificil de gestionat deoarece copiii sunt extrem de receptivi la emoțiile acestora.
Perioada pandemică generează multiple frici în rândul tuturor, inclusiv al copiilor. Aceștia sunt privați de experiențe firești de joacă, sunt nevoiți să poarte măști (deci să nu poată observa mimica), trăiesc în jurul unor adulți speriați de necunoscut și se adaptează la activități în izolare. Totuși, pandemia nu ne scutește de prezența diferitelor afecțiuni medicale în rândul copiilor. Comunicarea cu fiecare copil necesită o abordare diferită: contează vârsta micuțului, nivelul său de dezvoltare emoțională, detaliile legate de severitatea bolii, influența părinților, frica de doctor și actul medical, atitudinea față de străini, comportamentul echipei medicale. La orice etapă de vârstă, copiii exersează, la rândul lor, maniere de comunicare. Este o abilitate ce se dezvoltă treptat, care le permite să-și exprime propriile nevoi și să se protejeze în fața multiplelor evenimente cu potențial negativ. Compasiunea față de cei mici și de întreaga familie, atenția, respectul, precum și abordarea empatică și blândă sunt esențiale pentru a-i asigura copilului confortul emoțional de care are nevoie. Iată câteva sfaturi care înlesnesc o comunicare empatică și eficientă cu copilul bolnav, informații utile în situațiile în care unul dintre părinți oferă primele îngrijiri.
Vorbește-i cald, prietenos
Cei mici ascultă cu atenție tonul vocii și percep cu ușurință intențiile bune. O adresare caldă ajută la crearea unei relații empatice cu copilul care se află în suferință. Pentru a te simți aproape și pentru a-l încuraja să comunice, ar fi bine să i te adresezi cu numele preferat. Zâmbetul și o atitudine pozitivă „se simt” în voce și astfel veți reuși să comunicați mai ușor.
Coboară fizic la nivelul copilului
Comunicarea nonverbală, la care copilul este sensibil, te ajută să-i captezi atenția și să-i obții colaborarea. Pentru a-i scădea disconfortul emoțional, coboară fizic la nivelul ochilor acestuia. Dacă nu poți, atunci ridică-l pe el și permite-i să se afle la același nivel cu tine. Acest gest aparent banal îi demonstrează că este ascultat, ceea ce îl va face mai cooperant. Privește-l în ochi și vorbește-i calm.
Încurajează-l să descrie ce îl doare
Este important să se simtă în siguranță ca să povestească și să își exprime nedumeririle. Încearcă să nu îl întrerupi când descrie durerea. Discută calm cu cel mic, fără să ridici tonul vocii, deoarece sesizează rapid când i se vorbește pe un ton apăsat. Scopul este să nu simtă o stare de frică și să se implice cu mult curaj în discuțiile despre starea lui de sănătate.
Include și alți membri ai familiei
Atunci când interacționezi cu copilul care nu se simte bine, acceptă prezența persoanelor apropiate cu care copilul se simte în siguranță. Unele proceduri și tratamente pot fi dureroase și îi pot crea o stare de disconfort. De aceea este important ca micuțul să fie susținut de părinți, încurajat de bunici sau să aibă alături o altă persoană dragă.
Explică-i cu sinceritate
Dacă observi că micuțul dorește să știe totul despre starea sa, despre planul de tratament, despre evoluția sa, explică-i într-o manieră adecvată procedurile sau intervențiile care urmează să fie efectuate. Oferă-i aceste informații și îl vei ajuta să facă față mai ușor problemei de sănătate. Copilul va căpăta încredere dacă primește informații corecte. Chiar dacă unele tratamente i-ar putea provoca disconfort, onestitatea ajută.
Implică-l în discuții
Permite-i copilului să exprime și să arate ce îl deranjează. Asigură-te că înțelegi corect, repetând cele spuse și arătate de copil. Astfel, îl vei încuraja să povestească mai mult despre cum se simte. Propoziții intuitive, cum ar fi: „Am nevoie să deschizi gura, ca să pot vedea limba” etc., au rolul de a spune copilului ce să facă într-un mod clar, ușor de înțeles. Implicarea copilului în discuții îl ajută să se simtă valoros în cadrul interacțiunii, să colaboreze cu adultul și este o etapă importantă a demersului spre vindecare.
Laudă-i fiecare victorie
Abilitatea de a gestiona emoțiile, adaptarea la procesul de îngrijire, colaborarea cu adultul trebuie încurajate și susținute activ. Fiecare reușită a copilulul în fața bolii îi oferă încredere și îi dă curaj pentru etapele următoare. Finalizarea cu succes a tratamentului îi va oferi copilului un prilej de învățare despre cum depășim etape dificile, care îi va folosi și în alte momente de vulnerabilitate.
Articol publicat în revista InfoLife nr. 95, ediția noiembrie 2021, și realizat împreună cu dr. Aiten Simon-Abzait, medic specialist psihiatrie pediatrică, psihoterapeut de cuplu și familie – în curs de formare, Centrul MindCare.
