Anticorpii formați în organism în urma stimulării sistemului imun de către aceste proteine sunt îndreptați către structuri moleculare simple din componența lor, numite determinanți antigenici sau epitopi. Ca urmare, fiecare sistem de reacție conține părți mai mari sau mai mici, identice sau diferite, din structura proteinelor N sau S, sau uneori întreaga moleculă proteică dar care, din rațiuni generate de procesul tehnologic de producție al kiturilor de reactivi suferă modificări structurale și/sau funcționale comparativ cu proteina naturală virală. Aceste modificări sunt responsabile de calitatea legării anticorpilor din sângele de cercetat, respectiv de specificitatea și sensibilitatea kitului.
Diferențe între kiturile care detectează anticorpii anti-N și cele care detectează anticorpii anti-Spike
Kiturile comerciale care detectează anticorpii anti-N au o variație în structură neprecizată de producător, dar nefiind o moleculă importantă în strategia răspunsului imun al organismului gazdă, acest lucru nu influențează foarte mult intercomparabilitatea kiturilor comerciale.
În schimb, kiturile care detectează anticorpii anti-Spike conțin fie domeniul sau părți din domeniul RBD, întreaga subunitate sau părți din subunitatea S1 ce contine si RBD, atât subunitatea sau părți din subunitatea S1, cât și subunitatea sau părți din subunitatea S2, în conformații liniare sau trimerice, sau “proteina spike” (fără a preciza mai mult).
În lumina actualelor cercetări, anticorpii anti-S suscită foarte mare atenție și interes pentru că din rândul acestora se recrutează cei mai mulți anticorpi cu rol de neutralizare virală, mai ales prin blocarea domeniului RBD (domeniul de legare la celula gazda), caracter ce le poate conferi statutul de anticorpi de protecție. Am văzut însă că acest domeniu (RBD) poate fi eclipsat ca determinant antigenic de alte domenii antigenice situate pe proteina S, ceea ce face foarte dificil deocamdată interpretarea testelor de laborator. Mai ales că, testele comerciale pun în evidență anticorpi de legare (așa cum am văzut anterior) și nu anticorpi ce au capacitatea funcțională de neutralizare.
Testele de neutralizare sunt teste ce pun în evidență capacitatea funcțională a anticorpilor de a neutraliza virusul în vitro, presupunând că același efect se produce și in vivo.
Deoarece aceste teste utilizează virusuri vii sau pseudovirusuri recombinante, nivelul de biosiguranță al laboratoarelor unde se efectuează astfel de teste trebuie să fie mai ridicat decât nivelul laboratoarelor comerciale (BS-3, BS-4).
Aceste teste presupun incubarea serului de cercetat (în care au fost puși în evidență anticorpi prin teste “de legare” dar pentru care se studiază dacă aceștia au și capacitate neutralizantă) cu produse patologice ce conțin virusul viu sau culturi virale ale virusului de cercetat sau cu virusuri recombinante ce conțin structuri antigenice cheie din virusul de interes; cel mai frecvent astfel de surogat este VSV (virusul stomatitei vesiculare) în care s-a încorporat genom al proteinei Spike SARS CoV-2. După o perioadă de incubare în care anticorpii din serul uman interacționează cu antigenul / antigenele virale, se urmărește gradul de inactivare a virusului, ceea ce echivalează cu neutralizarea activității virale.
Cum se compară testele între ele. Primul standard internațional pentru anticorpii SARS CoV-2, în vederea armonizării testelor serologice.
Pană acum, fiecare producător a utilizat în calibrarea propriului sistem analitic un “standard” propriu, unitățile în care se exprimă concentrația măsurată fiind Unități Arbitrare (AU sau U); aceste valori însă nu sunt intercomparabile de la un producător la celălalt. În plus, studiile actuale nu au ajuns la un acord privind concentrația (sau titrul) de anticorpi neutralizanti care oferă protecție unui individ față de virusul respectiv.
Recent, NIBSC (National Institute for Biological Standards and Control, UK) a elaborat pentru OMS primul standard internațional pentru anticorpii SARS CoV-2. Acest standard internațional este utilizat ca o referință internă pentru producătorii de reactivi în vederea armonizării testelor serologice SARS CoV-2.
Calibrarea testelor serologice la o unitate comună permite compararea rezultatelor obținute pentru aceeași clasă de imunoglobuline cu aceeași specificitate antigenica (ex. Anti-RBD IgG, anti-RBD-IgM, anti-N IgG, anti-N IgM, anti-spike IgG, etc). Conversia este dependentă de sistemul analitic utilizat și unitățile de referință armonizate sunt BAU/ml (binding antibody units / ml).
În prezent, majoritatea producătorilor de kituri comerciale ce pun în evidență anticorpi anti-S de legare au încercat o echivalare între concentrația acestor anticorpi și titrurile de anticorpi neutralizat, dar neexistând până de curând standardul internațional care să armonizeze concentrațiile anticorpilor de legare și titrul minim de anticorpi de neutralizare care determină protecție, rezultatele obținute trebuie interpretate cu rezervă, chiar și după ce vor intra în uz noile unități de raportare armonizate pentru anticorpii de legare.
În laboratoarele MedLife se pot efectua 3 tipuri de teste pentru detecția anticorpilor anti-SARS-CoV-2, toate prin metoda chemiluminiscentei:
- Ac IgM anti-S – test calitativ pe sistem Alinity-Abbott;
- Ac IgG anti-N – test calitativ pe sistem Alinity-Abbott;
- Ac IgG anti-S – test cantitativ pe sistem LIAISON-DiaSorin cu echivalare aproximativă în titru de neutralizare.
Mai multe informații despre testele si pachetele de anticorpi SARS-COV-2 pot fi accesate aici.
