Deget în resort: ce este, de ce apare, recomandări
Despre degetul în resort
Degetul în resort, cunoscut și sub denumirea medicală de trigger finger, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită a degetelor mâinii, caracterizată prin dificultatea de a îndoi sau extinde complet degetul afectat. Aceasta apare atunci când tendonul flexor, responsabil cu mișcarea degetului, se îngroașă și întâmpină rezistență în teaca sa tendinoasă. Rezultatul este un mecanism asemănător unui „clic” sau „resort”, de unde provine și denumirea afecțiunii, manifestat prin blocarea temporară a degetului în poziția îndoită sau întinsă.
Fiziopatologic, îngroșarea tendonului sau inflamația tecii care îl înconjoară limitează glisarea normală a acestuia. Aceasta poate duce la durere, sensibilitate la nivelul bazei degetului și apariția unui mic nodul palpabil la nivelul tecii tendinoase. În stadii avansate, degetul poate rămâne blocat într-o poziție fixă, ceea ce afectează semnificativ funcția manuală.
Prevalența degetului în resort este mai mare la adulții activi, în special femei între 40 și 60 de ani și la persoanele care desfășoară activități repetitive cu mâinile, precum muncă manuală sau folosirea frecventă a tastaturii. De asemenea, diabetul zaharat și afecțiunile reumatice cresc semnificativ riscul apariției acestei afecțiuni.
Diagnosticarea timpurie este esențială, deoarece intervenția promptă poate preveni complicațiile, cum ar fi rigiditatea permanentă, pierderea mobilității și necesitatea tratamentelor invazive. Detectarea precoce permite aplicarea unor măsuri conservatoare eficiente, precum odihna, exercițiile de mobilizare sau infiltrările locale cu corticosteroizi, crescând șansele unei recuperări complete fără intervenție chirurgicală.
Cauzele și factorii de risc ai degetului în resort
Degetul în resort apare dintr-o combinație de factori mecanici, medicali și biologici care afectează glisarea normală a tendonului flexor în teaca sa. În esență, orice element care duce la îngroșarea tendonului sau inflamarea tecii crește riscul apariției afecțiunii.
Factorii mecanici
Suprasolicitarea repetitivă a mâinii reprezintă cel mai frecvent factor declanșator. Activități precum tastarea prelungită, ridicarea frecventă de greutăți, utilizarea sculelor manuale sau alte mișcări repetitive ale degetelor pot irita tendonul și teaca, ducând la inflamație și apariția nodulului caracteristic. Această uzură mecanică este mai frecventă la adulții activi profesional sau la persoanele care desfășoară hobby-uri ce implică mâinile.
Afecțiuni medicale asociate
Există mai multe afecțiuni care predispun la degetul în resort:
- Diabet zaharat – crește riscul de îngroșare a tendoanelor și de inflamație cronică;
- Artrită reumatoidă – inflamația sistemică poate afecta tecile tendinoase;
- Guta sau alte afecțiuni metabolice – acumularea de cristale și inflamația locală pot contribui la apariția blocajului;
- Hipotiroidism și boli reumatice autoimune – pot influența structura țesutului conjunctiv.
Factorii biologici și demografici
Vârsta și sexul – femeile între 40 și 60 de ani sunt mai frecvent afectate;
- Istoric familial – predispoziția genetică poate juca un rol minor;
- Structura tendonului și tecii – variațiile anatomice individuale pot facilita apariția nodulului și blocajul degetului.
Mecanismul inflamator și fiziopatologic
Îngroșarea tendonului sau inflamația tecii determină un obstacol mecanic în glisarea normală. Aceasta conduce la senzația de blocaj sau la „resortul” degetului. Dacă procesul inflamator persistă, tendonul se poate fibroza, făcând mobilizarea degetului dureroasă și limitată.
Tabel: factori de risc majori vs. minor
| Factor de risc | Impact asupra apariției degetului în resort | Comentarii |
| Activități repetitive manuale | Major | Tastare, muncă manuală, hobby-uri intensive |
| Diabet zaharat | Major | Inflamație cronică, afectare tendinoasă |
| Artrită reumatoidă | Major | Inflamație sistemică, risc crescut de rigiditate |
| Vârsta > 40 ani | Mediu | Mai frecvent la femei |
| Predispoziție genetică | Minor | Rol secundar, dar existent |
| Guta și alte afecțiuni metabolice | Mediu | Inflamație locală la nivelul tecii tendinoase |
Simptome și manifestări clinice ale degetului în resort
Degetul în resort se manifestă printr-un set caracteristic de simptome care afectează funcția mâinii și calitatea vieții pacientului. Recunoașterea acestora încă din fazele incipiente este esențială pentru prevenirea complicațiilor și intervențiile eficiente.
Durere și sensibilitate
Primul semn adesea raportat de pacienți este durerea localizată la baza degetului afectat, mai ales la nivelul articulației metacarpo-falangiene. Aceasta poate fi accentuată dimineața sau după perioade lungi de inactivitate și se intensifică la flexia sau extensia degetului. Uneori, durerea poate radia către palma sau încheietură.
Blocaj sau „resort” al degetului
Caracteristica definitorie a afecțiunii este senzația de „resort” sau blocaj atunci când degetul se îndoaie sau se întinde. Pacientul poate simți că degetul „sare” brusc dintr-o poziție fixă, însoțit adesea de un sunet de clic. În stadii avansate, degetul poate rămâne blocat complet, necesitând mobilizarea manuală pentru a reveni în poziție normală.
Nodul sau umflătura la nivelul tecii tendinoase
La palpare, se poate observa sau simți un mic nod sau îngroșare la baza degetului afectat. Aceasta corespunde zonei în care tendonul flexor întâmpină rezistență în teaca sa și este semnul palpabil al inflamației.
Limitarea mobilității
Pe măsură ce afecțiunea progresează, flexibilitatea degetului scade, iar activitățile cotidiene care implică prinderea sau manipularea obiectelor devin dificile. Rigiditatea poate persista între episoadele de „resort” și poate afecta funcția globală a mâinii.
Evoluția simptomelor fără tratament
Dacă nu se intervine, simptomele tind să se agraveze: durerea devine constantă, nodulul crește în dimensiune, iar degetul poate rămâne blocat într-o poziție fixă. Aceasta poate duce la deformări permanente și la pierderea mobilității, crescând riscul de dificultăți funcționale pe termen lung.
Diferențierea de alte afecțiuni
Este important ca simptomele degetului în resort să fie diferențiate de alte probleme ale mâinii, cum ar fi:
- Artrita articulară – afectează întreaga articulație, nu doar tendonul;
- Tendinita altor tendoane – durerea poate fi mai difuză și nu implică blocaj;
- Sindromul de tunel carpian – afectează degete multiple și produce amorțeli sau furnicături.
Diagnostic și investigații pentru degetul în resort
Diagnosticarea degetului în resort se bazează în primul rând pe examinarea clinică, completată, în cazurile mai complexe, de investigații imagistice. Evaluarea corectă este esențială pentru alegerea tratamentului optim și prevenirea complicațiilor funcționale.
Evaluarea clinică
Medicul începe prin discutarea istoricului pacientului, inclusiv durata simptomelor, activitățile zilnice care pot agrava afecțiunea și antecedentele medicale (diabet, artrită reumatoidă). Examinarea fizică constă în:
- Palparea bazei degetului pentru identificarea nodulului;
- Observarea blocajului degetului la flexie și extensie;
- Testarea mobilității și evaluarea durerii la mișcare.
Teste specifice
Există câteva teste simple care ajută la confirmarea diagnosticului:
- Testul de flexie-extensie – pacientul îndoaie și întinde degetul, iar medicul observă „clicul” caracteristic;
- Palparea nodulului – evaluarea dimensiunii și sensibilității nodulului la baza degetului;
- Testul de rezistență la flexie – ajută la evaluarea funcționalității tendonului.
Investigații imagistice
Deși de multe ori diagnosticul clinic este suficient, în cazurile atipice sau persistente se pot folosi:
- Ecografie musculo-scheletală – permite vizualizarea tendonului și a tecii, confirmând îngroșarea și inflamația;
- RMN – recomandat în cazuri complexe sau când se suspectează leziuni asociate ale structurilor adiacente.
Rolul diagnosticării precoce
Depistarea timpurie permite aplicarea tratamentelor conservatoare, precum odihna, antiinflamatoarele și infiltrările cu corticosteroizi, crescând șansele unei recuperări complete și evitând intervenția chirurgicală.
Tabel: metode de diagnostic
| Metodă | Avantaje | Limitări |
| Examinare clinică | Rapidă, non-invazivă, cost redus | Necesită experiență medicală, subiectivă |
| Ecografie musculo-scheletală | Vizualizare detaliată a tendonului, non-invaziv | Necesită echipament specializat, operator dependent |
| RMN | Detalii anatomice complexe, util în cazuri atipice | Cost ridicat, timp de investigație mai mare |
| Radiografie | Exclude alte afecțiuni articulare | Nu evidențiază tendonul, inutilă pentru confirmarea degetului în resort |
Tratament și recomandări pentru degetul în resort
Opțiunile terapeutice depind de stadiul bolii, gradul de disconfort și activitățile zilnice ale pacientului. Obiectivul principal este reducerea inflamației, recâștigarea mobilității și prevenirea blocajului permanent al degetului.
Măsuri conservatoare
- Repaus și adaptarea activităților – evitarea mișcărilor repetitive și a efortului excesiv cu degetul afectat.
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – utile pentru calmarea durerii și reducerea inflamației locale.
- Atelarea degetului – menține articulația într-o poziție neutră și reduce episoadele de blocaj.
Infiltrații cu corticosteroizi
Injecțiile locale reduc inflamația și permit tendonului să se deplaseze corect în teacă. Eficiența este ridicată, mai ales în stadiile incipiente și moderate, însă simptomele pot recidiva.
Fizioterapie și kinetoterapie
Exercițiile specifice și tehnicile de mobilizare contribuie la îmbunătățirea flexibilității și la menținerea forței musculare. Masajul și aplicațiile locale cu căldură pot completa recuperarea.
Intervenția chirurgicală
Atunci când metodele conservatoare nu au efect sau degetul rămâne blocat permanent, se recurge la o mică intervenție chirurgicală prin care teaca tendonului este lărgită. Aceasta permite alunecarea normală a tendonului și restabilirea mobilității. Recuperarea este, de obicei, rapidă.
Prevenție și recomandări practice
- Pauze regulate în activitățile repetitive.
- Utilizarea unor instrumente ergonomice.
- Control riguros al glicemiei la pacienții cu diabet.
- Exerciții de mobilitate și întărire a mâinilor, efectuate regulat.
Tabel: abordări terapeutice în funcție de stadiu
| Stadiul bolii | Interventii recomandate | Rezultate posibile |
| Faza incipienta (durere, blocaje rare) | Repaus, AINS, atelare, fizioterapie | Ameliorare in cateva saptamani |
| Faza intermediara (blocaje repetate) | Infiltratie cu corticosteroizi, exercitii | Reducerea simptomelor, posibila recidiva |
| Faza avansata (blocaj permanent) | Interventie chirurgicala | Vindecare definitiva, recuperare rapida |
Complicații și prognostic în degetul în resort
Există o serie de complicații posibile, dacă afecțiunea nu este tratată:
- Blocaj permanent al degetului – articulația rămâne fixată într-o poziție flectată sau extensie incompletă, limitând funcția mâinii.
- Rigiditate articulară – lipsa de mobilitate poate afecta activitățile zilnice (scris, apucat obiecte, muncă manuală).
- Durere cronică – inflamația persistentă duce la disconfort constant, chiar și în repaus.
- Afectarea altor tendoane – suprasolicitarea compensatorie a degetelor vecine poate genera dureri suplimentare.
Prognosticul depinde de gradul de afectare articulară:
- În faza incipientă, cu tratament conservator, evoluția este de obicei favorabilă, simptomele remitând complet în câteva săptămâni.
- În stadiile intermediare, infiltrațiile cortizonice pot aduce ameliorări importante, dar există risc de recidivă în timp.
- În cazurile avansate, intervenția chirurgicală are o rată de succes de peste 90%, cu restabilirea aproape completă a funcției degetului.
Factorii care influențează prognosticul includ:
- Viteza de diagnostic și intervenție – cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât șansele de recuperare cresc.
- Prezența bolilor asociate – diabetul zaharat și poliartrita reumatoidă pot întârzia vindecarea.
- Respectarea recomandărilor post-tratament – exercițiile de recuperare și evitarea suprasolicitării sunt esențiale pentru prevenirea recidivelor.
Măsuri de prevenție și educație a pacientului
Este important ca pacienții să știe cum să prevină apariția și agravarea acestei patologii.
Adaptarea activităților zilnice și profesionale
- Evitarea mișcărilor repetitive și a prizelor foarte ferme, mai ales la persoanele care lucrează mult cu mâinile (ex: croitori, muncitori manuali, utilizatori frecvenți de tastatură sau mouse).
- Folosirea unor instrumente ergonomice (foarfece, scule, tastaturi) care reduc presiunea asupra tendoanelor flexorilor.
Exerciții de întreținere
- Stretching blând al degetelor și încheieturii, efectuat zilnic, poate menține mobilitatea și preveni rigiditatea.
- Exerciții de întărire a musculaturii mâinii, realizate sub supravegherea unui kinetoterapeut, contribuie la reducerea riscului de recidivă.
Pauze regulate și igiena muncii
- La activitățile care implică utilizarea intensivă a mâinilor, sunt recomandate pauze scurte, de câteva minute, la fiecare 30–40 de minute.
- Aplicarea de comprese calde după perioade de suprasolicitare poate reduce inflamația.
Controlul bolilor asociate
- Persoanele cu diabet sau afecțiuni reumatice trebuie să își monitorizeze și să își gestioneze atent bolile de bază, întrucât acestea cresc riscul de apariție și agravare a degetului în resort.
Educația pacientului
- Recunoașterea semnelor timpurii (dureri, pocnituri la flexie, blocaje ocazionale) și adresarea rapidă la medic pentru diagnostic.
- Informarea corectă privind opțiunile de tratament și importanța respectării recomandărilor medicale.
- Înțelegerea faptului că, deși afecțiunea poate părea banală la început, ignorarea simptomelor poate duce la complicații serioase.
Prin combinarea măsurilor de prevenție cu educația medicală și accesul la tratament adecvat, pacienții pot reduce semnificativ riscul apariției sau recidivei degetului în resort și își pot menține sănătatea și funcționalitatea mâinilor.
Degetul în resort este o afecțiune mai frecventă decât se crede, cu impact direct asupra mobilității și calității vieții pacienților. Diagnosticarea timpurie și aplicarea tratamentului adecvat pot preveni complicațiile și necesitatea unor intervenții invazive. În plus, măsurile de prevenție, adaptarea activităților și educația pacientului joacă un rol esențial în menținerea sănătății mâinilor. O abordare corectă și echilibrată permite celor afectați să își păstreze funcționalitatea și să evite recidivele pe termen lung.
Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.
Bibliografie
- Jeanmonod, Rebecca, et al. “Trigger Finger.” PubMed, StatPearls Publishing, 2021, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459310/, accesat la 17.09.2025;
- Mayo Clinic. “Trigger Finger - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 3 Dec. 2022, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/trigger-finger/symptoms-causes/syc-20365100, accesat la 17.09.2025;
- “Trigger Finger.” Nhs.uk, 23 Oct. 2017, www.nhs.uk/conditions/trigger-finger/, accesat la 17.09.2025;
- “What Is Trigger Finger and How Is It Treated?” Cleveland Clinic, my.clevelandclinic.org/health/diseases/7080-trigger-finger, accesat la 17.09.2025.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie
Scurgeri maronii: ce sunt, afecțiuni asociate
Scurgerile maronii reprezintă o eliminare vaginală, cu aspect brun sau maro-închis, cauzată de prezența sângelui vechi care a oxidat înainte de a fi eliminat din organism.În general, prezența scurgerilor maronii este un fenomen normal și inofensiv, mai ales:înainte sau după menstruație,...
Consult neurochirurgie: în ce constă, cum te pregătești
Un consult de neurochirurgie este o evaluare medicală specializată realizată de un medic neurochirurg care are ca scop diagnosticarea și tratarea afecțiunilor sistemului nervos central și periferic. Aceste afecțiuni includ bolile creierului, ale măduvei spinării și ale nervilor periferici....
Test de efort: în ce constă, când se recomandă
Testul de efort reprezintă o investigație esențială în evaluarea sănătății cardiovasculare, oferind informații despre modul în care inima și sistemul circulator răspund la solicitările fizice. Spre deosebire de investigațiile clasice efectuate în repaus, cum ar fi electrocardiograma ...