Deget în resort: ce este, de ce apare, recomandări

Despre degetul în resort

Degetul în resort, cunoscut și sub denumirea medicală de trigger finger, reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită a degetelor mâinii, caracterizată prin dificultatea de a îndoi sau extinde complet degetul afectat. Aceasta apare atunci când tendonul flexor, responsabil cu mișcarea degetului, se îngroașă și întâmpină rezistență în teaca sa tendinoasă. Rezultatul este un mecanism asemănător unui „clic” sau „resort”, de unde provine și denumirea afecțiunii, manifestat prin blocarea temporară a degetului în poziția îndoită sau întinsă.

Fiziopatologic, îngroșarea tendonului sau inflamația tecii care îl înconjoară limitează glisarea normală a acestuia. Aceasta poate duce la durere, sensibilitate la nivelul bazei degetului și apariția unui mic nodul palpabil la nivelul tecii tendinoase. În stadii avansate, degetul poate rămâne blocat într-o poziție fixă, ceea ce afectează semnificativ funcția manuală.

Prevalența degetului în resort este mai mare la adulții activi, în special femei între 40 și 60 de ani și la persoanele care desfășoară activități repetitive cu mâinile, precum muncă manuală sau folosirea frecventă a tastaturii. De asemenea, diabetul zaharat și afecțiunile reumatice cresc semnificativ riscul apariției acestei afecțiuni.

Diagnosticarea timpurie este esențială, deoarece intervenția promptă poate preveni complicațiile, cum ar fi rigiditatea permanentă, pierderea mobilității și necesitatea tratamentelor invazive. Detectarea precoce permite aplicarea unor măsuri conservatoare eficiente, precum odihna, exercițiile de mobilizare sau infiltrările locale cu corticosteroizi, crescând șansele unei recuperări complete fără intervenție chirurgicală.

Simptome și manifestări clinice ale degetului în resort

Degetul în resort se manifestă printr-un set caracteristic de simptome care afectează funcția mâinii și calitatea vieții pacientului. Recunoașterea acestora încă din fazele incipiente este esențială pentru prevenirea complicațiilor și intervențiile eficiente.

Durere și sensibilitate

Primul semn adesea raportat de pacienți este durerea localizată la baza degetului afectat, mai ales la nivelul articulației metacarpo-falangiene. Aceasta poate fi accentuată dimineața sau după perioade lungi de inactivitate și se intensifică la flexia sau extensia degetului. Uneori, durerea poate radia către palma sau încheietură.

Blocaj sau „resort” al degetului

Caracteristica definitorie a afecțiunii este senzația de „resort” sau blocaj atunci când degetul se îndoaie sau se întinde. Pacientul poate simți că degetul „sare” brusc dintr-o poziție fixă, însoțit adesea de un sunet de clic. În stadii avansate, degetul poate rămâne blocat complet, necesitând mobilizarea manuală pentru a reveni în poziție normală.

Nodul sau umflătura la nivelul tecii tendinoase

La palpare, se poate observa sau simți un mic nod sau îngroșare la baza degetului afectat. Aceasta corespunde zonei în care tendonul flexor întâmpină rezistență în teaca sa și este semnul palpabil al inflamației.

Limitarea mobilității

Pe măsură ce afecțiunea progresează, flexibilitatea degetului scade, iar activitățile cotidiene care implică prinderea sau manipularea obiectelor devin dificile. Rigiditatea poate persista între episoadele de „resort” și poate afecta funcția globală a mâinii.

Evoluția simptomelor fără tratament

Dacă nu se intervine, simptomele tind să se agraveze: durerea devine constantă, nodulul crește în dimensiune, iar degetul poate rămâne blocat într-o poziție fixă. Aceasta poate duce la deformări permanente și la pierderea mobilității, crescând riscul de dificultăți funcționale pe termen lung.

Diferențierea de alte afecțiuni

Este important ca simptomele degetului în resort să fie diferențiate de alte probleme ale mâinii, cum ar fi:

• Artrita articulară – afectează întreaga articulație, nu doar tendonul;
• Tendinita altor tendoane – durerea poate fi mai difuză și nu implică blocaj;
• Sindromul de tunel carpian – afectează degete multiple și produce amorțeli sau furnicături.

Tratament și recomandări pentru degetul în resort

Opțiunile terapeutice depind de stadiul bolii, gradul de disconfort și activitățile zilnice ale pacientului. Obiectivul principal este reducerea inflamației, recâștigarea mobilității și prevenirea blocajului permanent al degetului.

Măsuri conservatoare

• Repaus și adaptarea activităților – evitarea mișcărilor repetitive și a efortului excesiv cu degetul afectat.
• Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) – utile pentru calmarea durerii și reducerea inflamației locale.
• Atelarea degetului – menține articulația într-o poziție neutră și reduce episoadele de blocaj.

Infiltrații cu corticosteroizi

Injecțiile locale reduc inflamația și permit tendonului să se deplaseze corect în teacă. Eficiența este ridicată, mai ales în stadiile incipiente și moderate, însă simptomele pot recidiva.

Fizioterapie și kinetoterapie

Exercițiile specifice și tehnicile de mobilizare contribuie la îmbunătățirea flexibilității și la menținerea forței musculare. Masajul și aplicațiile locale cu căldură pot completa recuperarea.

Intervenția chirurgicală

Atunci când metodele conservatoare nu au efect sau degetul rămâne blocat permanent, se recurge la o mică intervenție chirurgicală prin care teaca tendonului este lărgită. Aceasta permite alunecarea normală a tendonului și restabilirea mobilității. Recuperarea este, de obicei, rapidă.

Prevenție și recomandări practice

• Pauze regulate în activitățile repetitive.
• Utilizarea unor instrumente ergonomice.
• Control riguros al glicemiei la pacienții cu diabet.
• Exerciții de mobilitate și întărire a mâinilor, efectuate regulat.

Tabel: abordări terapeutice în funcție de stadiu

Măsuri de prevenție și educație a pacientului

Este important ca pacienții să știe cum să prevină apariția și agravarea acestei patologii.

Adaptarea activităților zilnice și profesionale

• Evitarea mișcărilor repetitive și a prizelor foarte ferme, mai ales la persoanele care lucrează mult cu mâinile (ex: croitori, muncitori manuali, utilizatori frecvenți de tastatură sau mouse).
• Folosirea unor instrumente ergonomice (foarfece, scule, tastaturi) care reduc presiunea asupra tendoanelor flexorilor.

Exerciții de întreținere

• Stretching blând al degetelor și încheieturii, efectuat zilnic, poate menține mobilitatea și preveni rigiditatea.
• Exerciții de întărire a musculaturii mâinii, realizate sub supravegherea unui kinetoterapeut, contribuie la reducerea riscului de recidivă.

Pauze regulate și igiena muncii

• La activitățile care implică utilizarea intensivă a mâinilor, sunt recomandate pauze scurte, de câteva minute, la fiecare 30–40 de minute.
• Aplicarea de comprese calde după perioade de suprasolicitare poate reduce inflamația.

Controlul bolilor asociate

• Persoanele cu diabet sau afecțiuni reumatice trebuie să își monitorizeze și să își gestioneze atent bolile de bază, întrucât acestea cresc riscul de apariție și agravare a degetului în resort.

Educația pacientului

• Recunoașterea semnelor timpurii (dureri, pocnituri la flexie, blocaje ocazionale) și adresarea rapidă la medic pentru diagnostic.
• Informarea corectă privind opțiunile de tratament și importanța respectării recomandărilor medicale.
• Înțelegerea faptului că, deși afecțiunea poate părea banală la început, ignorarea simptomelor poate duce la complicații serioase.

Prin combinarea măsurilor de prevenție cu educația medicală și accesul la tratament adecvat, pacienții pot reduce semnificativ riscul apariției sau recidivei degetului în resort și își pot menține sănătatea și funcționalitatea mâinilor.

Degetul în resort este o afecțiune mai frecventă decât se crede, cu impact direct asupra mobilității și calității vieții pacienților. Diagnosticarea timpurie și aplicarea tratamentului adecvat pot preveni complicațiile și necesitatea unor intervenții invazive. În plus, măsurile de prevenție, adaptarea activităților și educația pacientului joacă un rol esențial în menținerea sănătății mâinilor. O abordare corectă și echilibrată permite celor afectați să își păstreze funcționalitatea și să evite recidivele pe termen lung.

Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.