Ecografia musculoscheletală: Ce presupune și când este utilizată?

ecografia musculoscheletala ce presupune si cand este utilizata

Ce este ecografia musculoscheletală?

Ecografia musculoscheletală este o tehnică imagistică non-invazivă, ușor accesibilă, nu necesită pregătire prealabilă și oferă o multitudine de informații despre structurile implicate în funcționarea aparatului locomotor.

Această tehnică și-a dovedit utilitatea practică într-o multitudine de specialități medicale: reumatologie, recuperare medicală, ortopedie, medicină sportivă, neurologie. Este o metodă de diagnostic eficientă atât în ceea ce privește leziunile inflamatorii legate de boli reumatologice autoimune, cât și în ceea ce privește leziunile mecanice legate de traumatisme sau leziunile degenerative.

Poate, de asemenea, să identifice formațiuni tumorale, corpuri străine sau acumulări fluide. Uneori, este suficientă în susținerea diagnosticului, însă există situații în care este necesară completarea evaluării folosind și alte metode imagistice (radiografie, computer tomograf, rezonanță magnetică, scintigrafie osoasă etc). Nu are contraindicații de utilizare.

Articulații frecvent investigate cu ajutorul ecografiei musculoscheletale

  • Umărul;
  • Cotul;
  • Mâna;
  • Șoldul;
  • Genunchiul;
  • Glezna;
  • Antepiciorul.

În funcție de fiecare articulație, pot fi evaluate diverse structuri anatomice care intră în componența acestora. Ele trebuie examinate în modul B (scala gri), atât static, cât și dinamic (acolo unde este cazul), în două planuri perpendiculare – longitudinal și transversal. În cazul afecțiunilor inflamatorii, structurile vor fi examinate folosind modul Doppler, în vederea stabilirii gradului de activitate inflamatorie.

ecografia musculoscheletala ce presupune si cand este utilizata

Structuri anatomice ce pot fi evaluate cu ajutorul ecografiei musculoscheletale

Oasele

Ecografia identifică doar modificările ce apar la suprafața osoasă (din cauza faptului că ultrasunetele sunt reflectate la suprafața acestora) – fracturi, eroziuni osoase, osteofite, reacții periostale. Există situații în care este necesară corelarea informațiilor obținute cu ajutorul ecografiei cu alte metode de investigație imagistică a oaselor (radiografie, computer tomograf, rezonanță magnetică, scintigrafie etc).

Cartilajul

Cartilajul este o structură formată din țesut conjunctiv, ce acoperă suprafețele capetelor osoase. Uneori, este necesară o evaluare în dinamică (în diferite poziții) a structurilor cartilaginoase pentru a putea evidenția eventualele leziuni sau depuneri de materiale (ex: depunerile de cristale de acid uric în cazul gutei sau depunerile de cristale de pirofosfat de calciu în cazul condrocalcinozei).

Mușchii

În cazul mușchilor, ecografia identifică leziunile intramusculare, formațiunile tumorale, acumulările fluide adiacente (hematoame).

Tendoanele

Ecografia identifică tendinopatiile (atât mecanice, cât și inflamatorii), tenosinovita (inflamația tecii tendonului cu sau fără acumulare de fluid, cu sau fără semnal Doppler), rupturile de tendon (parțiale/complete), dislocările sau subluxațiile, depunerile de cristale (cel mai frecvent - cristale de calciu).

Ligamentele

Ecografia identifică diverse modificări structurale ce pot apărea la nivelul acestor structuri (leziuni complete sau parțiale).

Fascii

Fasciile sunt țesuturi vâscoelastice ce oferă continuitate și conectarea structurilor anatomice, asigurând rezistență. Cea mai frecventă structură de acest gen evaluată în practica zilnică este fascia plantară (structura care pleacă de la nivelul calcaneului și se întinde pe toată suprafața plantară până la inserția la nivelul oaselor metatarsofalangiene).

Articulațiile sinoviale

Articulațiile sinoviale sunt articulații formate din 2 capete osoase, acoperite de membrana sinovială, ce realizează o cavitate articulară plină cu lichid sinovial. Pot fi identificate:

  • Acumulări de fluide la nivelul cavităților articulare (nu poate face diferența între tipurile de lichid prezente la acest nivel - lichid sinovial/sânge/puroi);
  • Hipertrofia membranei sinoviale (sinovita - este necesară evaluarea atât în modul B (scala gri), cât și în modul Doppler, în vederea stabilirii activității inflamatorii).

Bursele

Bursele sunt dilatații sacciforme ce pot fi găsite oriunde în corpul uman, în locurile unde se produce o mișcare de fricțiune accentuată. În cazul în care acestea nu prezintă inflamație, ele nu pot fi vizualizate ecografic. Inflamația lor (de natura mecanică/ inflamatorie/infecțioasă) poartă denumirea de bursită.

Entezele

Entezele reprezintă locul de inserție a tendoanelor, ligamentelor și capsulei articulare pe os. Modificările de la nivelul entezelor pot fi atât de natură mecanică/degenerativă, cât și de natură inflamatorie. Frecvente pot fi observate astfel de modificări la nivelul inserției tendonului Ahile pe calcaneu (apar entezofite – excrescențe osoase, structura tendonului se poate modifica și poate fi însoțită de prezența semnalului Doppler).

Nervii periferici

Ecografia permite evaluarea structurii nervilor și a țesuturilor din jur (pot fi identificate modificări ale calibrului nervilor, formațiuni tumorale sau leziuni).

Avantaje

Ecografia musculoscheletală este o investigație imagistică ce poate fi utilizată atunci când este necesară efectuarea unei puncții intraarticulare. Avantajul pe care îl oferă, comparativ cu manevrele „în orb”, este acela că sunt obținute informații în timp real despre manevra efectuată și despre precizia ei (extragerea completă a acumulărilor de lichid și introducerea corectă a substanțelor cu administrare intraarticulară).

De asemenea, uneori, ecografia poate fi utilizată pentru monitorizarea anumitor afecțiuni și a răspunsului la tratament, de exemplu în cazul afecțiunilor reumatologice autoimune, unde modificările inflamatorii (sinovita, tenosinovita) sunt însoțite frecvent de semnal Doppler (inflamație activă) și, odată cu inițierea tratamentului, se pot diminua sau pot dispărea.

Dezavantaje

În ciuda multitudinii de informații pe care le oferă, ecografia are și unele dezavantaje. Este operator dependentă (depinde de experiența examinatorului) și nu oferă întotdeauna informații despre toate structurile ce intră în componența unei articulații.

Spre exemplu, din cauza poziției acestora la nivelul genunchiului, ligamentele încrucișate nu sunt structuri ce pot fi vizualizate, în mod normal, ecografic, iar în cazul în care ele pot fi vizualizate, informațiile oferite nu sunt de mare acuratețe.

Bibliografie

  1. Naredo E. Joint ulatrsonography. Sonoanatomy and examination technique, Euromedice 2007
  2. Fodor D. Ecografie musculoschelatală, vol I, Semiologia normală și patologică a structurilor musculoscheletale, Librex, 2017.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării