Endometrioza: cauze, simptome, diagnostic și tratament

endometrioza cauze simptome diagnostic si tratament

Despre endometrioză

Endometrioza este o afecțiune în care țesutul similar celui din cavitatea uterină (endometrul), se dezvoltă în afara uterului. Ea implică adesea ovarele, trompele uterine și peritoneul (foița care căptușește cavitatea pelvină). În multe cazuri, țesutul endometriozic se extinde și în afara zonei pelvine, afectând organele învecinate. Endometrioza se poate regăsi la nivelul sistemului urinar, la nivelul intestinului. Ea a fost descoperită pe aproape toate organele din corp.

Stadializarea endometriozei se realizează în funcție de extensia leziunilor și poate fi cu afectare minimă sau severă, de la endometrioză de gradul I până la gradul IV.

Endometrioza este de mai multe feluri:

  • Superficială
  • Ovariană
  • Profundă

Adenomioza este o formă distinctă de boală ce reprezintă prezența țesutului endometriozic în peretele uterului. Simptomele adenomiozei includ menstruații abundente și dureri severe.

Când endometrioza afectează ovarele, se formează chisturi numite endometrioame. Endometrioamele mai sunt numite și chisturi de ciocolată, din cauza lichidului maroniu pe care îl conțin. Aderențele reprezintă o consecință frecventă a endometriozei. Acestea sunt benzi de țesut fibros, care se formează între pereții cavității pelvine și organe sau între organele învecinate. Multe paciente cu stadiul avansat de boală prezintă ceea ce se numește ”pelvis înghețat” (frozen pelvis). Organele devin aderente unele la celelalte.

Cel mai frecvent simptom al endometriozei este durerea. Boala este încadrată în top 20 cele mai dureroase boli. Este important de știut faptul că stadiul bolii nu se corelează cu intensitatea simptomelor. Astfel, un stadiu incipient de boală poate provoca dureri severe, iar un stadiu avansat de boală poate provoca simptomatologie minimă.

Cauze

Deși cauza exactă a endometriozei nu este cunoscută, există mai multe teorii:

  • menstruația retrogradă: această teorie afirmă că, sângele menstrual, care conține celule endometriale și care ar trebui să se elimine din organism sub formă de menstruație, se exteriorizează prin trompele uterine în cavitatea pelvină. Aceste celule aderă de pereții pelvieni și pe suprafața organelor, unde se divid și formează focare de endometrioză ce se îngroașă și sângerează la fiecare menstruație;
  • teoria Mulleriozei: se referă la un defect de dezvoltare în timpul procesului de formare a organelor, respectiv a migrației componentelor celulare a ductelor Mulleriene. Acestea sunt ducte din care se formează organele genitale. Țesuturile Mulleriene pot migra în corp, în faza embrionară, iar ulterior se vor dezvolta sub influența hormonilor.
  • influența mediului înconjurător
  • cauze genetice
  • implanturi chirurgicale: după o intervenție chirurgicală, cum ar fi histerectomia sau operația de cezariană, celulele endometriale pot migra în alte zone sau se pot atașa de cicatrice.

Factori de risc

Există câțiva factori de risc în dezvoltarea endometriozei:

  • nicio naștere;
  • prima menstruație la o vârstă fragedă;
  • menopauză instalată tardiv;
  • cicluri menstruale scurte (mai puțin de 27 de zile);
  • menstruații abundente, care durează mai mult de șapte zile;
  • niveluri crescute de estrogen în organism;
  • indice de masă corporală scăzut;
  • antecedente familiale de endometrioză (mamă, mătușă, soră);
  • afecțiuni medicale care împiedică exteriorizarea sângelui menstrual;
  • afecțiuni ale tractului reproductiv.

Endometrioza se dezvoltă, de regulă, la câțiva ani de la debutul menstruațiilor. Semnele și simptomele se pot ameliora odată cu apariția unei sarcini și dispar la menopauză, cu excepția situației în care se urmează un tratament de substituție hormonală (estrogen).

Simptomele endometriozei

Principalul simptom al endometriozei este durerea pelvină, adesea asociată menstruației. Deși multe femei au dismenoree (durere la menstruație), cele care au endometrioză descriu o durere mai intensă care poate crește, cu timpul. De asemenea, în multe cazuri, durerile pelvine se manifestă si în afara menstruației, devenind permanente.

Semne și simptome comune ale endometriozei includ:

  • dismenoree - durere la menstruație: durerea pelvină și crampele pot începe înainte de menstruație și se pot extinde pe o perioadă mai lungă; poate apărea, de asemenea, durerea lombară și abdominală;
  • dispareunie - durere în timpul contactului sexual: durerea în timpul sau după contactul sexual este comună în endometrioză;
  • durere la micțiune sau la mișcarea intestinelor (peristaltism intestinal): aceste simptome sunt posibile în timpul menstruației;
  • infertilitate: de multe ori, endometrioza este diagnosticată la femeile care nu pot obține o sarcină;
  • disconfort digestiv: balonare, alternare constipație/diaree, greață;
  • dureri de spate;
  • dureri care se lasă pe picior;
  • disconfort la urinare.

Severitatea durerii nu reflectă neapărat severitatea bolii. Poți avea endometrioză într-un stadiu moderat cu durere severă sau poți avea endometrioză în stadiu avansat cu durere minimă.

Endometrioza este uneori confundată cu alte afecțiuni care produc durere pelvină, precum boala inflamatorie pelvină sau chisturile ovariene.

Cel mai des endometrioza este diagnosticată greșit drept colon iritabil, din cauza manifestărilor similare. Sindromul de intestin iritabil poate, totuşi, acompania endometrioza, situație care îngreunează diagnosticarea.

Diagnosticarea endometriozei

Pentru a diagnostica endometrioza și alte tipuri de durere pelvină, medicul ginecolog va efectua o anamneză detaliată. În plus, pacienta va efectua o serie de alte investigații:

  • examen clinic pelvin: doctorul va palpa toată zona pelvisului, pentru a detecta semne ale prezenței endometriozei, cum ar fi formațiuni chistice sau aderențe; zonele mici de endometrioză (implantele endometriozei) nu pot fi palpate;
  • examen ecografic: ecografia cu sondă intravaginală permite vizualizarea organelor reproductive interne, a structurii lor, prezența unor formațiuni chistice la nivelul ovarelor și poate oferi informații legate de prezența aderențelor organelor genitale interne cu organele din jur;
  • rezonanță magnetică nucleară: RMN folosește câmpul magnetic și undele radio pentru a crea imagini detaliate ale organelor și țesuturilor interne. Pentru diagnosticarea endometriozei se recomandă efectuarea unui RMN special, cu protocol de endometrioză, ce presupune instilarea de gel rectal și vagina. RMN-ul este foarte important în panificarea intervenției chirurgicale, deoarece oferă informații care pot decide abordul. Endometrioza cu afectare intestinală, urologică sau toracică necesită prezența unei echipe multidisciplinare. De aceea, RMN-ul va comunica specialistului componența echipei medicale.
  • laparoscopie: este o intervenție chirurgicală care se realizează sub anestezie generală și permite vizualizarea organelor intraabdominale. Presupune efectuarea unor incizii mici la nivelul peretelui abdominal, prin care chirurgul introduce o cameră video și două instrumente chirurgicale, cu ajutorul cărora caută zone de endometrioză în afara uterului. Laparoscopia oferă informații despre localizarea, extinderea și mărimea implantelor endometriozice. După stabilirea unui plan chirurgical adecvat, medicul va excizeza toate implanturile endometriozice.

Tratament

Tratamentul endometriozei implică, de regulă, medicație sau intervenție chirurgicală. Abordarea tratamentului depinde de severitatea bolii și a simptomelor, de vârstă și de dorința de a obține sau nu o sarcină.

De regulă, inițial, se optează pentru tratament conservator și, ulterior, se ajunge la tratament chirurgical, dacă nu se obțin rezultate.

Medicația pentru durere: medicul va recomanda medicamente din clasa antiinflamatoare nonsteriodiene pentru a reduce durerea la menstruație. Dacă pacienta nu dorește o sarcină, se pot administra contraceptive orale în combinație cu medicația antalgică.

Terapia hormonală: suplimentele hormonale sunt uneori eficiente în reducerea durerii în endometrioză.

Tratamentul hormonal nu este curativ în cazul endometriozei, ci simptomatic. Singura formă de boală ce poate fi ținută sub control cu ajutorul tratamentului hormonal este endometrioza ovariană. În ceea ce privește endometrioza profundă, tratamentul hormonal nu poate stopa sau încetini evoluția acesteia. Variantele terapeutice hormonale în cazul endometriozei includ:

  • contraceptive orale: sunt eficiente pentru endometrioza ovariană și pentru adenomioză. Endometrioamele pot fi ținute sub control cu ajutor hormonal, iar simptomatologia adenomiozei este ameliorată.
  • agoniști și antagoniști de hormon eliberator de gonadotropină (Gn-RH): aceste medicamente blochează producția de hormoni stimulatori ovarieni, scăzând nivelele de estrogen și prevenind menstruația, ceea ce duce la subțierea țesutului endometrial și creează o menopauză artificială; menstruațiile și posibilitatea de a rămâne însărcinată revin după încetarea tratamentului;
  • terapia cu progestine: există o varietate de terapii cu progestine, inclusiv un dispozitiv intrauterin (sterilet), implante hormonale sau injecții și pilulă cu progesteron, care pot opri menstruațiile. Acest lucru poate ajuta la ameliorarea simptomatologiei endometriozei;
  • inhibitori de aromatază: o clasă de medicamente care reduc cantitatea de estrogen din corp. Medicul va recomanda acest tratament în combinație cu doze mici de progesteron sau contraceptive orale, combinate în tratamentul endometriozei.

Chirurgia conservatoare: la pacientele cu endometrioză care încearcă să rămână însărcinate, chirurgia care presupune îndepărtarea implantelor endometriale cu prezervarea uterului și a ovarelor poate crește rata de succes în obținerea unei sarcini. De asemenea, chirurgia poate aduce un beneficiu major și în cazul în care durerea provocată de endometrioză este severă. Intervenția se realizează laparoscopic.

Tratamentul infertilității: medicul poate recomanda tratament pentru fertilitate, ce presupune mai multe metode, de la stimulare ovariană până la fertilizare in vitro, în funcţie de stadiul bolii.

Histerectomia cu anexectomie bilaterală: este o intervenție chirurgicală prin care se îndepărtează uterul și ovarele. Până recent, a fost considerată cel mai eficient tratament pentru endometrioză. În prezent, această abordare nu este recomandtă decât în cazuri selecționate și ca tratament pentru simptomatologia severă provocată de adenomioză, sau în cazul în care există o recurență frecventă a chisturilor endometriozice, iar pacienta nu mai dorește obținerea unei sarcini. Însă, histerectomia nu este un remediu pentru endometrioză. Îndepărtarea uterului fără excizia leziunilor de endometrioză profundă nu va avea niciun impact asupra îmbunătățirea calității vieții.

Îndepărtarea ovarelor duce la menopauză. Lipsa hormonilor produși de ovare duce la îmbunătățirea simptomatologiei endometriozei, dar menopauza precoce crește riscul de boli cardiovasculare, boli metabolice și alte afecțiuni.

Îndepărtarea uterului (histerectomia) poate fi folosită, uneori, pentru a trata simptomele endometriozei, precum menstruațiile abundente și dureroase, mai ales la femeile care și-au încheiat planificarea familială. Chiar dacă ovarele rămân, o histerectomie poate avea efecte pe termen lung asupra sănătății, mai ales dacă intervenția s-a efectuat mai devreme de 35 de ani.

Complicații

Endometrioza poate predispune la complicații severe, în funcție de localizarea leziunilor. Atunci când există implicare intestinală, cea mai severă complicație o reprezintă obstrucție intestinal. Situată la nivelul sistemului urinar endometrioza poate duce la hidronefroză. În endometrioza severă cu afectarea ureterului (tubul care face legătura între rinichi și vezica urinară), poate apărea afectarea rinichilor cu dilatarea căilor renale.

O altă complicație foarte frecventă o reprezintă infertilitatea.

Între 30 și 50% dintre femeile cu endometrioză au dificultăți în a obține o sarcină. Pentru ca sarcina să apară, ovulul trebuie eliberat de la nivelul ovarului, de unde traversează trompa uterină și este fertilizat de spermatozoid, după care se atașează de mucoasa uterină, unde va începe să se dezvolte.

Endometrioza poate afecta trompele uterine, împiedicând astfel unirea ovulului cu spermatozoidul. De asemenea, endometrioza afectează fertilitatea și în alte modalități indirecte, cum ar fi eliberarea unor substanțe inflamatorii care afectează calitatea ovocitelor și pot chiar distruge spermatozoizii. De asemenea, aceste substanțe creează un mediu nefavorabil fertilizării și implantării ovulului fecundat.

Chiar și formele incipiente ale bolii pot da infertilitate. Pacientele pot avea indicație de operație în acest caz. Fertilitatea se îmbunătățește substanțial atunci când leziunile sunt excizate.

Mai rar, endometrioza poate afecta plămânii sau diafragmul, ceea ce poate duce la dificultăți în respirație și dureri la nivelul cutiei toracice în timpul menstruației.

Prevenție

Nu există modalități specifice de a preveni endometrioza, însă cunoașterea simptomelor și a riscurilor poate ajuta pacienta în discuția cu doctorul.

Există câțiva factori care pot reduce riscul de a dezvolta boala dar, în unele cazuri, endometrioza tot va apărea, pentru că poate fi vorba despre o predispoziție genetică.

Câțiva factori care pot reduce riscul de a dezvolta endometrioză sunt:

  • sarcina;
  • alăptarea;
  • menținerea unei greutăți corporale normale;
  • prima menstruație la o vârstă mai înaintată;
  • scăderea nivelului de estrogen din corp, prin:
    • administrarea de contraceptive orale sau alte metode contraceptive hormonale (patch-uri, inele vaginale);
    • sport regulat (mai mult de patru ore pe săptămână) - ajută la menținerea unui procent scăzut de grăsime în corp, ceea ce scade cantitatea de estrogen circulant;
    • evitarea cantităților mari de alcool, care crește nivelul de estrogen;
    • evitarea băuturilor cu multă cofeină: studiile arată că un consum de mai mult de o băutură cu cofeină pe zi (în special, sucuri și ceai verde) poate crește nivelul de estrogen.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării