Durerea de ovare: ce afecțiuni poate indica

Despre durerea de ovare

Ovarele sunt glande reproductive localizate în pelvis. Acestea sunt responsabile de producerea ovocitelor (celulele reproductive) și a hormonilor estrogen și progesteron.

Majoritatea femeilor resimt, cel puțin o dată de-a lungul vieții, durere la nivelul ovarelor, de obicei provocată de menstruație. Acest tip de durere poate avea mult mai multe cauze, unele nu sunt grave, altele, în schimb, pot pune viața femeii în pericol.

Acest articol tratează câteva dintre cele mai frecvente cauze ale durerii de ovare, simptomele și tratamentul adecvat fiecărei afecțiuni.

Chisturile ovariene

Chisturile ovariene sunt formațiuni pline cu lichid care apar pe suprafața ovarului. Cele mai comune tipuri de chisturi sunt cele care se formează pe parcursul ciclului menstrual și dispar după o perioadă de câteva săptămâni sau luni.

Există și alte tipuri de chisturi, care nu se asociază cu ciclul menstrual:

• endometrioamele: chisturi endometriozice, ciocolatii, care se formează la nivelul ovarelor la femeile cu endometrioză (boală cronică, în care fragmente de țesut asemănătoare endometrului se găsesc în afara uterului);
• chisturile dermoide (teratoame): se dezvoltă din celule prezente de la naștere și pot conține țesuturi precum păr, oase, piele;
• chistadenoamele: chisturi cu conținut lichid, care pot crește foarte mult în dimensiuni.

Majoritatea chisturilor ovariene sunt benigne, cel puțin în perioada fertilă. Femeile aflate la menopauză au un risc crescut de a dezvolta chisturi ovariene maligne.

Simptome

Majoritatea chisturilor ovariene nu determină durere sau alte simptome. Chiar și chisturile mari pot trece neobservate pentru mult timp. Când sunt prezente, simptomele pot fi:

• durere: de obicei, pelvină, care poate iradia în spate, pe picior, şi poate apărea în perioada menstruației și a contactului sexual;
• mărirea abdomenului;
• sângerare vaginală neobișnuită;
• tensiune la nivelul sânilor;
• presiune la nivelul vezicii, cu urinare frecventă;
• dificultate la golirea vezicii sau a intestinului.

Chisturile ovariene pot crește mult în dimensiuni, existând riscul de ruptură a acestora. Un chist ovarian rupt poate determina o sângerare abundentă. Când apar următoarele simptome, este vorba de o urgență medicală:

• durere abdominală bruscă și severă;
• febră;
• grețuri și vărsături;
• tegumente reci;
• respirație cu un ritm mai frecvent decât normal;
• durere de cap.

Diagnosticare

Medicul va face o examinare pelvină pentru a stabili prezența chistului, apoi, va indica o serie de teste:

• de sarcină (pentru a exclude sarcina);
• ecografie transvaginală;
• analize de sânge (markeri tumorali ovarieni, pentru femeile aflate la post-menopauză).

Tratament

Multe chisturi ovariene vor dispărea de la sine, fără tratament. Datorită acestui lucru, medicul poate adopta o atitudine de expectativă.

Dacă simptomele continuă să creeze disconfort, anumite medicamente pot ajuta la ameliorarea lor. Cel mai probabil, medicul va recomanda contraceptive orale, care vor reduce riscul de apariție a chisturilor ovariene.

Unele tipuri de chisturi ovariene necesită intervenție chirurgicală. Aceasta se realizează, de regulă, laparoscopic, minim invaziv, și presupune îndepărtarea chistului printr-o incizie minimă la nivelul abdomenului. Intervenția chirurgicală este indicată și rezervată de regulă chisturilor care nu dispar după mai multe cicluri menstruale, cauzează durere semnificativă, sunt mari sau au tendința de creștere, ori au un aspect atipic/suspect ecografic.

Boala inflamatorie pelvină

Boala inflamatorie pelvină (BIP) reprezintă o infecție a organelor genitale interne, ce afectează cervixul, uterul, trompele și ovarele. Această infecție poate fi sau nu transmisă sexual și este foarte frecventă la femeile aflate în perioada reproductivă.

Sunt multe bacterii care pot cauza BIP, însă cele mai frecvente sunt cele transmise pe cale sexuală: chlamydia și gonoreea.

Boala inflamatorie pelvină poate afecta ireversibil organele genitale interne, ceea ce duce la infertilitate și risc crescut de sarcină extrauterină.

Simptome

Sunt mulți pacienți care pot avea BIP, fără să aibă și simptome. Acestea pot fi moderate sau ușor de confundat cu ale altor afecțiuni. Simptomele pot include:

• durere la nivelul pelvisului sau abdomenului inferior;
• senzație de arsură la micțiune;
• micțiuni frecvente;
• sângerări anormale;
• secreții vaginale atipice;
• durere în timpul contactului sexual;
• febră cu sau fără frisoane.

Boala inflamatorie pelvină poate cauza complicații serioase, de aceea sunt foarte importante diagnosticarea și tratamentul precoce.

Diagnosticare

Testele care ajută la diagnosticarea BIP includ:

• examen clinic pelvin;
• culturi de la nivelul vaginului și colului;
• teste pentru bolile cu transmitere sexuală;
• teste de sânge;
• analize de urină.

Medicul poate apela și la alte proceduri pentru a confirma diagnosticul de boală inflamatorie pelvină: ecografie, biopsie de endometru, laparoscopie.

Tratamentul

Tratamentul presupune administrarea de antibiotice. Este importantă finalizarea întregii cure de tratament, chiar dacă apare o îmbunătățire semnificativă a stării de sănătate după câteva zile. De asemenea, este important ca și partenerul sau partenerii sexuali să fie tratați.

În situații rare, este necesară intervenția chirurgicală, cum ar fi în cazul unor colecții purulente sau abcese care s-au format în regiunea pelvină.

Cancer ovarian

Durerea la nivelul ovarelor poate fi un semn de cancer ovarian. Acest risc este, însă, destul de scăzut. Conform Societății Americane de Cancer, riscul de a dezvolta cancer ovarian este de 1 la 78. Boala afectează, de regulă, femeile în vârstă, cel mai frecvent în jurul vârstei de 63 de ani.

Există câțiva factori de risc pentru cancerul ovarian:

• istoricul familial;
• prezența unor mutații genetice;
• obezitatea;
• endometrioza;
• femeile care nu au născut sau au avut copii la vârstă înaintată;
• tratamentul de substituție hormonală în menopauză sau tratamentele de fertilitate;
• fumatul.

Simptome

Stadiile incipiente ale cancerului ovarian sunt, de regulă, lipsite de simptome. Cele mai comune semne ale acestei afecțiuni, care apar pe măsură ce evoluează boala, sunt:

• creșterea în volum a abdomenului;
• durere pelvină sau abdominală;
• senzație de sațietate precoce;
• micțiuni frecvente.

Alte simptome ale cancerului ovarian includ:

• oboseală;
• durere la contactul sexual;
• durere de spate;
• modificări ale ciclului menstrual;
• scădere în greutate;
• constipație.

În cele mai multe cazuri, simptomele cancerului ovarian sunt asemănătoare cu ale altor afecțiuni. Cu toate acestea, când sunt provocate de cancerul ovarian, ele sunt persistente și diferite față de cele obișnuite. Astfel, este foarte importantă detecția precoce a bolii pentru reușita tratamentului.

Diagnosticare

Procesul de diagnostic al cancerului ovarian începe cu istoricul medical, apoi examenul clinic general, urmat de cel pelvin. Testele imagistice pot fi de mare ajutor în procesul de diagnostic. Acestea includ ecografia transvaginală, RMN, CT.

Alte teste pe care medicul le va indica sunt markerii tumorali: CA 125, HE4, markeri care sunt crescuți în cancerul ovarian. Biopsia țesutului ovarian este foarte importantă pentru stabilirea diagnosticului de certitudine.

Tratament

Tratamentul cancerului ovarian include intervenția chirurgicală. Acesta presupune îndepărtarea ovarului afectat, dar și a țesuturilor înconjurătoare: celălalt ovar, uterul, trompele uterine, ganglionii limfatici, omentum.

Chimioterapia ajută în tratamentul oncologic. Medicamentele folosite distrug celulele canceroase și împiedică răspândirea acestora.

În anumite situații, cancerul ovarian poate fi tratat folosind terapii specifice, care au ca țintă anumite proteine ale celulelor canceroase. Aceste medicamente includ anticorpii monoclonali sau inhibitori PARP. Alegerea tratamentului depinde de tipul de cancer, stadiul, vârsta și starea de sănătate.