Medicul Cătălin-Petru Haiduc practică de peste 15 ani obstetrică-ginecologie și are o experiență considerabilă în organizarea unui serviciu dedicat acestei specialități în sistemul medical privat. De aceea, am stat de vorbă cu dr. Haiduc despre provocările obstetricii din prezent și despre viziunea sa privind abordarea gravidei și felul cum ar trebui să decurgă o naștere pentru rezultate optime.
— Spuneți-ne câte ceva despre dumneavoastră, vă rog.
Provin dintr-un mic oraș din Transilvania, Deva, unde mi-am început activitatea ca medic stagiar la Spitalul Municipal Hunedoara. După absolvirea Facultății de Medicină Generală din cadrul UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, am făcut rezidențiatul la Spitalul Filantropia împreună cu domnul profesor Pelinescu, pe care l-am reîntâlnit aici după mai mult de zece ani. După ce am terminat rezidențiatul, am continuat să lucrez la Spitalul Filantropia ca medic specialist, apoi ca medic primar. După aproximativ 15 ani, am părăsit acest spital și sistemul medical public în favoarea sistemului medical privat. Am organizat serviciul de obstetrică-ginecologie din cadrul Medicover încă de la început, loc în care am încurajat multe lucruri care mie mi se par firești, cum ar fi nașterea care nu este medicalizată excesiv, dar în parametri de siguranță conform protocoalelor în vigoare. De asemenea, încurajez alăptarea și contactul mamei cu nou-născutul încă din primele clipe de viață. Ca domeniu de interes, partea de obstetrică mă interesează în mod special și, de asemenea, partea de chirurgie ginecologică, având competențe în histeroscopie, laparoscopie și chirurgie deschisă.
— De ce ați ales această specialitate?
Un lucru care m-a marcat și m-a făcut să aleg această specialitate a fost primul copil pe care l-am văzut când s-a născut. Am fost impresionat de felul în care copilul reacționează la întâlnirea cu această lume și de felul cum se adaptează. Și peste timp, aproape la fiecare naștere simt o emoție asemănătoare cu cea simțită la prima naștere la care am asistat. Este un privilegiu să poți să fii de față la acest miracol al nașterii și să ajuți sau să fii alături de viitoarele mămici.
— Bănuiesc că asta v-a schimbat și percepția față de femeie.
Ce mi-a schimbat percepția față de femeie a fost prima naștere a soției și tot parcursul pe care l-am străbătut împreună pe durata celor nouă luni, cu toate acele emoții care au însoțit procesul nașterii. Această experiență m-a făcut să înțeleg mai mult ce simte o femeie în raport cu sarcina ei, ce simte o femeie care se pregătește să nască și ce simte o femeie care naște. Toate acestea m-au sensibilizat mai mult în legătură cu partea feminină.
— Ce considerați că este cel mai greu la specialitatea pe care o aveți?
Responsabilitatea pe care o am față de paciente este foarte mare și, pe măsură ce trece timpul, această responsabilitate mă apasă tot mai mult. În această specialitate, ai în grijă nu un pacient, ci doi în același timp, care sunt de egală importanță și trebuie să fii atent și la unul, și la celălalt.
Obstetrica-ginecologie este o specialitate care implică urgențe mari și, ca orice altă activitate medicală, poate să fie asociată cu unele complicații. În plus, în prezent, așteptările mamelor de la momentul nașterii sunt maxime. Toată lumea își imaginează că nașterea trebuie să decurgă lin, fără nici cea mai mică problemă dată de lucruri neașteptate sau de complicații, lucru pe care medicina nu-l poate asigura în acest moment.
De asemenea, un aspect dificil de gestionat este disponibilitatea aproape permanentă pe care trebuie să o aibă un medic de obstetrică-ginecologie, care poate fi solicitat de paciente în orice moment al zilei. Am pus acest aspect pe ultimul loc între părțile dificile ale profesiei de medic obstetrică-ginecologie pentru că reușesc să mă pun în locul gravidelor și să-mi dau seama exact de ce au nevoie de la mine.
— De ce ați părăsit sistemul public de sănătate?
Spitalul din care vin, Filantropia, asigură servicii medicale de mare performanță. Diferența o face, însă, sistemul de îngrijire. În sistemul public, medicii depind de niște achiziții, care nu sunt mereu de cea mai bună calitate. Apoi, rulajul mare de paciente face să nu poți avea chiar o bună comunicare cu fiecare dintre ele. În schimb, în sistemul MedLife, se acordă mult mai multă atenție fiecărui pacient și detaliilor privind comunicarea.
— Spuneați că sunteți adeptul nașterii care nu este medicalizată în exces. La ce vă refereați?
În primul rând, ambianța trebuie să fie prietenoasă, pe lângă pacientă nu trebuie să se afle decât cadrele care o vor asista la naștere. De asemenea, este important ca saloanele și sala de nașteri să aibă un aspect prietenos, fără instrumentar la vedere. Nu în ultimul rând, este bine să fie însoțită de o persoană de încredere, alături de care să se simtă cât mai natural. Aici intervine și rolul moașei, care trebuie să aibă abilități de comunicare bune și să stabilească rapid o relație de încredere cu pacienta, astfel încât aceasta să se simtă confortabil în timpul travaliului. Prezența medicului nu trebuie să fie stânjenitoare, ci trebuie să fie sporadică, pentru a urmări cu atenție parametrii medicali. Cu cât medicul are mai multă răbdare și are o mai bună relație de echipă cu moașa cu care lucrează, cu atât intervențiile medicale vor fi mai puțin intempestive și nașterea va decurge mai natural.
— Ce părere aveți despre vechea controversă: naștere naturală versus cezariană?
Este foarte greu să-i impui altceva unei paciente care își dorește o naștere confortabilă, prin cezariană, inducându-i ideea că trebuie să nască natural. La fel și invers. De aceea, după o prezentare cât de cât echidistantă a celor două modalități de naștere, încurajez fiecare pacientă să nască așa cum își dorește.
Articol publicat în revista InfoLife nr. 93, ediția august 2020, și realizat împreună cu dr. Cătălin-Petru Haiduc, medic primar obstetrică-ginecologie și director medical la Spitalul MedLife Medical Park.
