— Dați-ne câteva repere din CV-ul dumneavoastră, vă rog.
Am terminat Facultatea de Medicină Generală la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, din București, printre primii. Ulterior, am intrat în pregătirea de specialitate în chirurgie generală. Fac chirurgie plastică din anul 1997, iar primariatul în această specialitate l-am luat în 2004.
Sunt doctor în Științe Medicale din 2001, cu o teză privind reconstrucția nervilor periferici.
Am la activ mai multe stagii de pregătire în spitale din Europa: un stagiu în chirurgia mâinii și în chirurgia arsurilor la Manchester (Marea Britanie) și două stagii în chirurgia sânului și a feței la Frankfurt (Germania).
Am fost șef de secție la Unitatea de Arși Grav din Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”, în perioada 2012-2017.
În paralel, am activitate didactică, fi ind Șef de Lucrări la UMF „Carol Davila”. În prezent, îmi desfășor activitatea clinică integral în sistemul medical privat.
— Pentru ce fel de intervenții de chirurgie plastică vă pot solicita pacienții la MedLife?
Pentru orice fel de intervenții de chirurgie plastică, dar preponderent pentru intervenții ce țin de chirurgia mâinii. Mai exact, pentru chirurgia nervilor periferici, a tendoanelor – tenosinovite, mâna reumatoidă, degete în resort, boala Dupuytren. Un loc aparte în activitatea mea îl are chirurgia părților moi, inclusiv chirurgia cancerelor de piele (melanomul malign, carcinomul bazocelular, carcinomul spinocelular), dar și a leziunilor elementare precum nevii pigmentari (alunițe). Desigur, pot fi solicitat și pentru tratarea cicatricilor rezultate după diverse traumatisme, arsuri, operații.
Un domeniu în care am superexpertiză este chirurgia endoscopică – sunt primul din țară care face chirurgie endoscopică a mâinii. Am început să fac chirurgie endoscopică de prin 2007, în Germania, iar în țară, din 2011.
— Ce patologii pot fi soluționate prin chirurgie endoscopică?
Există anumite afecțiuni ale mâinii care pot fi operate endoscopic, printr-o incizie mai mică și cu recuperare mai rapidă. De exemplu, în sindroamele compresive, cum ar fi sindromul de tunel carpian sau sindromul de tunel cubital. După orice tăietură, rana se vindecă în aproximativ două săptămâni, dar contează și calitatea recuperării. O persoană operată endoscopic își poate relua viața obișnuită mult mai repede: poate scrie la computer, chiar dacă nu opt ore din prima zi după operație, dar, oricum, mult mai repede decât în cazul unei operații clasice. Am avut pacient pe care l-am operat azi, iar mâine s-a suit la volan și a condus de la București la Ploiești.
— Ce este sindromul de tunel carpian? Apare această afecțiune mai frecvent pe fondul folosirii computerului?
Sindromul de tunel carpian este dat de compresiunea nervului median la încheietura mâinii. Nu este „boala calculatoristului”, ci este mai degrabă o afecțiune care apare ca o complicație a bolilor de tip reumatic. Am avut destule paciente din rândul gospodinelor. Ele sunt afectate de această problemă pentru că își folosesc mult mâinile – toată ziua: apă rece, apă caldă, frământă, taie etc. Sindromul de canal carpian a fost diagnosticat prima dată în 1854, dar abia din 1933 a început sa fi e tratat chirurgical pe principii anatomice corecte. În prezent, există mai multe cazuri și pentru că este diagnosticat mai mult decât în trecut.
— Când este nevoie de tratament chirurgical în cazul sindromului de tunel carpian?
Primul pas este consultul clinic, care trebuie completat de o electromiografi e, ce înregistrează activitatea electrică a nervilor periferici și a mușchilor inervați de acești nervi. După ce ai aceste informații, poți pune un diagnostic. Există mai multe scale de severitate a acestui sindrom; una dintre ele are șase grade. Tot ce este ca scor de severitate peste patru, inclusiv, are indicație chirurgicală. Deși din momentul când apar înțepăturile, furnicăturile, amorțelile, persoana se confruntă cu un disconfort și deseori nu poate dormi noaptea, problema majoră este când acea persoană își pierde îndemânarea, când nu mai poate manevra obiectele de mici dimensiuni și constată că nu se mai încheie așa ușor la nasturi, că vrea să ia o scamă de pe ceva și nu poate, vrea să adune două boabe de mazăre sau două monede și îi scapă din mână. La început nu dă atenție, dar apoi constată că situațiile de acest fel se repetă. Apoi poate ajunge la difi cultatea de a-și face periajul dentar, de a ține furculița în mână. Deci, dincolo de manifestările deranjante, adică de durere, amorțeală etc., defi citul acesta motor este un semn clinic important și, totodată, cel mai greu de recuperat postoperator. De altfel, tratamentul chirurgical pentru sindromul de tunel carpian poate avea și o componentă de microchirurgie, în funcție de cât de afectat este și învelișul propriu al nervului (epinervul).
— Ce înseamnă să fii un bun chirurg?
Un chirurg bun nu înseamnă „gata, am operat, am plecat”. Un chirurg bun își urmărește pacientul până ce se face bine. Să pui mâna pe pacient, să-l vezi, să vorbești cu el, asta înseamnă să fii chirurg bun. Nu ajunge să operezi și să fii vedetă.
— Încheiem cu câte un cuvânt care vă descrie ca profesionist și, respectiv, ca om?
Ca profesionist, aș alege o sintagmă – întâi om și apoi chirurg. Orice profesie ai avea, trebuie să fii mai întâi om. Ca persoană, mă descrie prudența.
Articol publicat în revista InfoLife nr. 94, ediția septembrie 2020, și realizat împreună cu sprijinul dr. Silviu Constantin Bădoiu, medic primar chirurgie plastică și reconstructivă, supraspecializare în chirurgia mâinii, Hyperclinica MedLife Medical Park
