La câte săptămâni se poate vedea sexul copilului

Află sexul copilului la ecograf

Ecografia este o metodă comună și fiabilă utilizată pentru a afla sexul unui copil în timpul sarcinii. Sexul bebelușului poate fi, de obicei, aflat prin ecografie între 18 și 22 de săptămâni de sarcină, în timpul scanării anatomice de la mijlocul sarcinii. Unele tehnici avansate de ecografie ar putea permite aflarea sexului copilului mai devreme, în jurul săptămânii 14 sau chiar 16, dar precizia se îmbunătățește odată cu vârsta gestațională.

Organele genitale ale fătului încep să se diferențieze la 12 săptămâni, dar sunt încă foarte mici și dificil de vizualizat clar, astfel că este puţin probabil ca sexul copilului să se poată vedea la ecograf.

Atunci când mama efectuează o ecografie, ea poate fi rugată să aibă vezica plină, ceea ce poate ajuta la obținerea unor imagini mai clare. Medicul aplică un gel pe abdomenul mamei și utilizează un transductor pentru a trimite unde sonore în uter, care se reflectă şi creează imagini ale bebelușului pe un monitor, iar astfel se poate determina la ecograf dacă este băiat sau fată.

Poziția bebelușului poate afecta foarte mult vizibilitatea zonei genitale. Dacă este într-o poziție care ascunde organele genitale, poate fi dificil ca sexul bebelușului să se vadă la ecograf.

Nivelurile adecvate de lichid amniotic ajută la obținerea unor imagini mai clare. De asemenea, tipul de corp al mamei și grosimea peretelui abdominal pot avea, şi ele, un impact asupra clarității imaginii. Atunci când este efectuată în condiții optime, precizia determinării sexului copilului prin ecografie este destul de ridicată, depășind adesea 95%.

Pentru vizualizarea detaliilor fătului, puteţi efectua o ecografie 3D (între săptămânile 24 și 32 de sarcină), când imagistica este optimă.

Teste de sânge pentru a determina sexul copilului

Analizele de sânge pot determina, de asemenea, sexul copilului prin analizarea ADN-ului fetal găsit în sângele mamei. Această metodă este neinvazivă și poate fi efectuată mai devreme în sarcină în comparație cu alte tehnici precum ecografia sau amniocenteza.

Testarea prenatală neinvazivă este un test de sânge care analizează fragmente mici de ADN fetal care circulă în sângele mamei. Acest test este utilizat în principal pentru depistarea anomaliilor cromozomiale, dar poate determina și sexul copilului şi poate fi efectuat încă din a 10-a săptămână de sarcină.

Se prelevează o probă de sânge venos care este trimisă la un laborator unde este prelucrată pentru a extrage ADN-ul fetal fără celule. Fragmentele de ADN sunt apoi analizate pentru prezența cromozomilor sexuali.

Testarea prenatală neinvazivă are o precizie de peste 99% în determinarea sexului copilului şi poate determina sexul bebelușului mai devreme decât ecografia, adesea încă din primele 10 săptămâni de sarcină.

Sfaturi pentru a avea fată/băiat

Deși există multe mituri și povești despre cum să influențăm sexul unui copil, dovezile științifice care susțin metodele specifice sunt limitate. Cu toate acestea, unele abordări au fost studiate cu diferite grade de succes.

Metoda Shettles sugerează că sincronizarea actului sexual în raport cu ovulația poate influența sexul copilului. Aceasta se bazează pe ideea că spermatozoizii Y (masculi) sunt mai rapizi, dar mai puțin rezistenți, în timp ce spermatozoizii X (feminini) sunt mai lenți, dar mai rezistenți.

Potrivit acestei metode, ca să concepeţi un băiat este indicat să aveți relații sexuale cât mai aproape posibil de ovulație deoarece spermatozoizii Y, mai rapizi, pot ajunge primii la ovul dacă actul sexual are loc când ovulul este deja prezent.

Pentru o fetiță, întrețineți relații sexuale cu 2-4 zile înainte de ovulație. Spermatozoizii X mai rezistenți au mai multe șanse să supraviețuiască și să fie prezenți în momentul ovulației, depășindu-i pe spermatozoizii Y.

Metoda Shettles are o susținere științifică mixtă, unele studii arătând o ușoară favorizare a sexului dorit, în timp ce altele nu susțin eficacitatea sa în mod concludent.

Tehnicile de sortare a spermei, cum ar fi metoda Ericsson, vizează separarea spermei X de sperma Y pentru a crește probabilitatea conceperii unui copil de sexul dorit. Această metodă implică prelucrarea probelor de spermă pentru a îmbogăți tipul dorit înainte de inseminarea intrauterină sau FIV. Rezultatele sunt variabile iar ratele de succes nu sunt garantate.