Monitorizarea Holter EKG la copii: Când este indicată și în ce constă?

Ce înseamnă holter EKG

Monitorul Holter EKG este un dispozitiv care înregistrează continuu bătăile inimii, pe parcursul unei perioade de timp (cel mai adesea 24 de ore, dar poate merge și până la 7 zile). Monitorul Holter este un dispozitiv de mici dimensiuni care funcționează pe bază de baterii. Ritmul inimii copilului este surprins de electrozii care au fost fixați în prealabil de pieptul acestuia. În timpul cât copilul poartă dispozitivul Holter este indicat să fie implicat în toate activitățile obișnuite.

Dispozitivul Holter EKG poate înregistra bătăile anormale ale inimii sau modificările care pot apărea în timpul episoadelor de dureri toracice, cu caracter de angină (mai rare la copil). Ulterior, înregistrarea este examinată și interpretată de medicul specialist în cardiologie pediatrică.

Descrierea dispozitivului Holter EKG

Dispozitivul Holter EKG este un aparat portabil, de dimensiuni mici, conceput pentru a înregistra activitatea electrică a inimii continuu, pe o perioadă prelungită. Principalele componente sunt:

• Electrozii – mici discuri adezive, plasate pe pieptul pacientului, care captează semnalele electrice ale inimii. La copii, se folosesc electrozi cu un adeziv mai blând pentru a preveni iritațiile cutanate.
• Cablu de conectare – transmite semnalele electrice de la electrozi către dispozitiv.
• Unitatea de înregistrare (recorderul Holter) – un dispozitiv compact care stochează datele colectate și care poate fi purtat la curea sau pe o bandă de umăr.
• Baterie reîncărcabilă sau de unică folosință, care permite funcționarea dispozitivului pe durata monitorizării.

Cum funcționează monitorizarea Holter?

Monitorizarea Holter este neinvazivă și ușor tolerată de majoritatea copiilor. Ea cosntă în următoarele etape:

• Montarea dispozitivului
  • Un medic sau un tehnician aplică electrozii pe pieptul copilului.
  • Electrozii sunt conectați la recorderul Holter, care începe înregistrarea.
  • Părinții și copilul primesc instrucțiuni privind utilizarea dispozitivului și activitățile permise.
• Înregistrarea activității inimii
  • Aparatul înregistrează continuu impulsurile electrice cardiace.
  • În unele cazuri, pacienții pot primi un buton de eveniment pe care trebuie să îl apese când simt simptome neobișnuite, astfel încât medicul să coreleze simptomele cu activitatea cardiacă.
  • Pacientul este rugat să păstreze un jurnal al activităților zilnice (mers, somn, efort fizic, emoții puternice etc.).
• Îndepărtarea dispozitivului și analiza datelor
  • După perioada specificată, pacientul revine la cabinet, unde dispozitivul este îndepărtat.
  • Datele colectate sunt descărcate și analizate cu ajutorul unui software specializat.
  • Medicul interpretează rezultatele și stabilește un diagnostic sau recomandări suplimentare.

Durata monitorizării și tipurile de monitorizare

Monitorizarea Holter EKG poate fi realizată pe diferite durate de timp, în funcție de necesitatea clinică:

• Holter EKG standard (24-48 de ore) – utilizat frecvent pentru detectarea aritmiilor ocazionale sau a episoadelor de sincopă.
• Monitorizare pe termen lung (7-14 zile sau mai mult) – folosită la pacienți la care simptomele apar rar și nu sunt surprinse într-o monitorizare de 24-48h.
• Monitoare de eveniment – dispozitive care nu înregistrează continuu, ci doar atunci când pacientul simte simptome și activează înregistrarea manual. Acestea sunt utile în cazul aritmiilor foarte rare.
• Holter implantabil (Loop Recorder) – un dispozitiv de mici dimensiuni introdus sub piele, care poate monitoriza activitatea cardiacă timp de luni sau ani, utilizat în special la pacienți cu episoade inexplicabile de sincopă.

Beneficiile monitorizării cu holter EKG la copii

Monitorizarea cu Holter EKG în cazul copiilor prezintă câteva beneficii indiscutabile:

• este o metodă non-invazivă;
• nu prezintă riscuri pentru starea de sănătate a copilului;
• poate surprinde tulburările de ritm cardiac: fibrilația atrială de exemplu;
• monitorizează corect ritmul cardiac, nu în condiții de stres la cabinetul medical, ci acasă, în cursul activităților cotidiene obișnuite (când copilul se joacă, doarme, aleargă);
• monitorizează activitatea cardiacă în cursul nopții, adică în timpul repausului complet.

Cum se realizează un Holter EKG la copii

Nu există deosebiri între montarea Holterului EKG la adulți și la copii. Singura grijă suplimentară este legată de stresul mai mare pe care îl poate resimți copilul la montarea electrozilor sau la încercările ulterioare de a-i deconecta. Electrozii sunt senzori mici care sunt conectați prin fire la un monitor, aparatul care îl va ajuta pe medic să afle cum funcționează inima copilului în cursul unei activități normale sau în cursul unui tratament, dacă este cazul.

Ajută foarte mult montarea Holterului EKG dacă copilul este îmbrăcat cu o cămașă sau bluză care are nasturi în față și care este mai largă.

În rest, nu există nicio pregătire specială pentru realizarea unui Holter EKG. Copilul poate să mănânce și să se hidrateze normal înaintea testului sau după.

Interpretarea rezultatelor

Este recomandat ca în perioada purtării unui Holter EKG, copilul să nu se apropie de magneți, de detectoare de metal sau de zone de înaltă tensiune.

Părintele trebuie să revină cu copilul la cabinetul unde s-a montat Holterul, la ora la care a fost programat. Acolo monitorul și electrozii vor fi debranșați.

Mai departe, înregistrarea este analizată de un computer și se tipărește un raport. Medicul cardiolog analizează raportul și jurnalul ținut de părinte. Tot medicul explică părintelui semnificația rezultatelor. Apoi, cardiologul recomandă investigații suplimentare sau stabilește diagnosticul și tratamentul.

Purtarea unui holter EKG nu implică riscuri.

Tipuri de rezultate

Monitorizarea Holter EKG poate evidenția mai multe tipuri de anomalii cardiace, în funcție de frecvența cardiacă, tipul de ritm și variațiile observate pe parcursul zilei.

Aritmii

Aritmiile sunt modificări ale ritmului cardiac care pot fi periculoase sau benigne. În funcție de tipul lor, acestea pot fi:

• Tahicardii (frecvență cardiacă crescută peste normal pentru vârsta copilului)
  • Tahicardie sinusală – frecventă la copii, mai ales în timpul efortului sau emoțiilor, și, de obicei, benignă.
  • Tahicardie supraventriculară (TSV) – ritm rapid, regulat, care provine din atrii și poate necesita tratament.
  • Tahicardie ventriculară (TV) – ritm cardiac periculos, care necesită investigații urgente.
• Bradicardii (frecvență cardiacă scăzută sub normal pentru vârsta copilului)
  • Bradicardie sinusală – poate fi normală la sportivi sau în timpul somnului.
  • Blocuri atrioventriculare (AV) – întreruperi sau întârzieri în transmiterea impulsului cardiac, de la forme ușoare (bloc AV grad I) până la blocuri AV complete (grad III), care necesită pacemaker.
• Extrasistole (bătăi cardiace suplimentare)
  • Extrasistole atriale – relativ frecvente, în general benigne.
  • Extrasistole ventriculare – uneori pot indica probleme cardiace subiacente.
• Fibrilație atrială (FA) și flutter atrial
  • Ritm rapid, neregulat, mai rar la copii, dar poate apărea în boli cardiace congenitale.

Răspunsul la efort

Monitorizarea Holter EKG permite evaluarea modului în care inima reacționează la activitățile zilnice, cum ar fi joaca, alergatul sau emoțiile puternice.

• Răspuns normal – creșterea frecvenței cardiace în timpul efortului și revenirea la normal în repaus.
• Răspuns anormal – ritm cardiac excesiv de rapid sau insuficient crescut în timpul efortului, ceea ce poate sugera disfuncții ale nodului sinusal sau insuficiență cardiacă incipientă.

Modificările ritmului cardiac pe parcursul zilei

Holterul EKG oferă informații despre variațiile frecvenței cardiace în funcție de momentele zilei:

• Ritm circadian normal – frecvență cardiacă mai scăzută în timpul somnului și mai ridicată în timpul zilei.
• Anomalii ale ritmului circadian – absența acestei variații poate sugera disfuncții autonome sau boli cardiace subiacente.
• Episoade de pauze sinusale – perioade în care inima se oprește pentru câteva secunde, ceea ce poate duce la amețeli sau pierderea cunoștinței.

Ce se poate diagnostica din datele colectate?

Monitorizarea Holter EKG permite detectarea mai multor afecțiuni cardiace, inclusiv:

Diagnosticarea tulburărilor de ritm

• Identificarea tahiaritmiilor și bradiaritmiilor.
• Corelarea simptomelor (palpitații, amețeli, sincope) cu modificările de ritm.
• Evaluarea severității aritmiilor.

Diagnosticul unor afecțiuni cardiace ascunse

• Sindromul QT prelungit – o anomalie a repolarizării care poate provoca aritmii fatale.
• Sindromul Brugada – poate duce la stop cardiac subit.
• Displazia aritmogenă a ventriculului drept – o cauză rară de aritmii ventriculare la tineri.
• Miocardite – inflamații ale inimii care pot afecta ritmul cardiac.

Evaluarea efectelor tratamentului medicamentos

• Monitorizarea eficienței beta-blocantelor sau altor medicamente antiaritmice.
• Detectarea reacțiilor adverse ale medicamentelor asupra ritmului cardiac.
• Evaluarea funcționării unui pacemaker sau defibrilator implantabil.

Importanța screeningului cardiac la copii

Cardiologia pediatrică stabilește diagnosticul patologiilor sistemului cardiovascular la copii. Malformațiile congenitale cardiace afectează aproximativ 1% dintre nou-născuți și pot fi diagnosticate sau cel puțin suspicionate încă din timpul sarcinii.

Screeningul de boli cardiovasculare la copii poate evidenția tulburările de ritm, dar și existența unor malformații congenitale cardiace. Iată investigațiile care sunt incluse în acest screening:

• consultul medical: trebuie să fie făcut amănunțit, pentru ca medicul să afle de la părinți care este istoricul medical al copilului, care este stilul de viață (alimentație, odihnă, activitate fizică). Este esențial pentru ca medicul să cunoască și riscul cardiovascular al copilului (mai ales în cazul celor care au o predispoziție familială pentru boala cardiacă ischemică de exemplu). Este recomandată și o examinare fizică detaliată cu auscultația cordului.
• electrocardiograma de repaus: poate să evidențieze o tulburare de ritm (tahicardie sinusală sau tahicardie paroxistică supraventriculară) sau alte tulburări care pot avea legătură cu o malformație congenitală cardiacă neidentificată încă, (de exemplu defect septal interatrial).
• monitorizare Holter EKG: se poate face pe 24 de ore sau mai mult, în funcție de decizia medicului pediatru sau cardiolog. Investigația poate identifica apariția tulburărilor paroxistice de ritm. Există cazuri de copii în care medicul consideră că există o tulburare de ritm, dar pentru că acestea sunt rare, nu pot fi identificate decât dacă se optează pentru monitorizarea ambulatorie EKG de lungă durată.
• monitorizarea holter a tensiunii arteriale.
• testul de efort: este o metodă importantă în screeningul cardiovascular la copii, pentru că testul de efort poate evidenția o tulburare paroxistică de ritm. Este recomandat mai ales în cazul copiilor care fac mult sport sau al celor care au în vedere o carieră sportivă de performanță. În cazul testului de efort, copilul face un test gradat, timp în care activitatea inimii este monitorizată prin electrocardiogramă. Testul de efort nu testează capacitatea la efort, ci evidențiază modificările care apar pe electrocardiogramă în cursul efortului fizic. Atenție însă, copilul trebuie să fie destul de mare pentru a înțelege ce se cere de la el pe parcursul testului.
• ecocardiografia: ecocardiografia este o investigație care ajută la descoperirea malformațiilor cardiace congenitale (defectul septal interatrial, defectul septal interventricular, coarctația aortică etc)..

Disclaimer: Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.