Mononucleoza infectioasa: cum se manifesta, cum se transmite cauze si cum poate fi tratata

Specialități
12 Aprilie 2019
Autor: Echipa medicală MedLife
mononucleoza infectioasa cum se manifesta cum se transmite cauze si cum poate fi tratata

Mononucleoza infectioasa, cunoscuta si sub numele de ”mono” sau "boala sarutului" este o boala contagioasa. Virusul Epstein-Barr (EBV) este cea mai comuna cauza a mononucleozei infectioase, dar si alti virusi pot provoca aceasta boala. Este intalnita frecvent in randul adolescentilor si adultilor tineri, in special in cazul studentilor. Cel putin unul din patru adolescenti si tineri adulti care se infecteaza cu EBV vor dezvolta mononucleoza infectioasa.

In articolul de fata vei afla cum se transmite mononucleoza, cum se manifesta, cum poate fi tratata eficient, dar si cum poate fi prevenita.

Ce este mononucleoza si cum se transmite

Mononucleoza este cauzata de virusul Epstein-Barr, care face parte din familia virusurilor herpetice. Virusul se regaseste in mucus si saliva si poate fi transmis prin contactul cu saliva unei persoane infectate. De regula, virusul se poate transmite prin sarut, motiv pentru care aceasta boala este cunoscuta si ca „boala sarutului”.

Rareori, virusul se poate raspandi prin tuse sau stranut, sau prin folosirea in comun a veselei, precum folosirea aceluiasi pahar cu apa.

Virusul Epstein-Barr afecteaza, de regula, persoanele tinere (adolescenti), insa poate sa apara si la copii sau adulti. Majoritatea persoanelor sunt infectate cu acest virus in primii ani de viata, insa copiii dezvolta de obicei simptome usoare sau nu au deloc manifestari, iar boala poate trece de la sine.

Adolescentii, de regula cei cu varsta cuprinsa intre 15 si 17 ani, pot dezvolta simptomele specifice mononucleozei.

E important de mentionat ca, odata ce o persoana a fost infectata cu virusul Epstein-Barr, organismul va crea anticorpi. Altfel spus, organismul va deveni imun la mononucleoza.

Care sunt principalele simptome ale mononucleozei si posibile complicatii

Simptomele tipice ale mononucleozei infectioase apar, de obicei, intre patru si sase saptamani de la contactarea virusului EBV. Simptomele se pot dezvolta incet si nu apar mereu in acelasi timp. Aceste simptome includ:

  • Oboseala extrema
  • Slabiciune musculara
  • Febra
  • Dureri in gat
  • Dureri de cap si corp
  • Umflarea ganglionilor limfatici
  • Umflarea ficatului si/sau splinei
  • Eczeme/eruptii cutanate
  • Scaderea apetitului

Durata de incubare a virusului, adica perioada pana cand apar primele simptome dupa ce o persoana a fost infectata cu virusul mononucleozei, poate varia de la patru pana la sase saptamani, insa la copii aceasta perioada poate fi mai scurta.

Unele simptome pot sa dureze intre una si patru saptamani (febra sau dureri in gat), in timp ce alte simptome pot sa dureze mult mai mult (starile de oboseala, inflamarea ganglionilor limfatici sau a splinei).

Splina marita si ficatul umflat sunt simptome mai putin frecvente.

Majoritatea oamenilor se simt mai bine dupa doua-patru saptamani, dar oboseala poate sa persiste mai mult. Ocazional, simptomele mononucleozei pot dura chiar mai mult de sase luni.

Asa cum am mentionat anterior, simptomele mononucleozei pot sa dureze cateva saptamani, insa, in cazul in care acestea se agraveaza, este cu atat mai necesar un consult medical, deoarece pot fi semnul aparitiei unei complicatii. Uneori, aceste complicatii ale mononucleozei pot fi destul de serioase si necesita tratament imediat.

Posibile complicatii: 

Cele mai intalnite complicatii pot fi:

  • marirea splinei - mononucleoza poate cauza marirea splinei, iar in cazuri severe, splina se poate rupe si pot sa apara dureri spontane si puternice in partea superioara stanga a abdomenului. Daca apar aceste dureri, este esential un control medical, iar medicul poate recomanda o interventie chirurgicala.
  • probleme ale ficatului - mononucleoza poate duce la inflamarea ficatului (hepatita) sau, uneori, la aparitia icterului, care determina colorarea in galben a pielii si a albului ochilor.

Alte complicatii mai putin comune pot fi:

  • anemia - o scadere a numarului de celule rosii din sange si a hemoglobinei;
  • trombocitopenia - scaderea nivelului de trombocite, celule vitale pentru coagularea sangelui;
  • problemele cardiovasculare - precum inflamarea muschiului inimii (miocardita);
  • afectiuni la nivelul sistemului nervos - precum meningita, encefalita sau sindromul Guillain-Barré;
  • inflamarea amigdalelor - care pot ingreuna respiratia.

Important de precizat este faptul ca virusul Epstein-Barr poate duce la aparitia unor complicatii mult mai serioase la persoanele care un sistem imunitar slabit sau la persoanele cu HIV.

Daca durerile in gat persista si se agraveaza sau daca apar dificultati in respiratie, consultul medical este obligatoriu. La fel si in cazul in care apar dureri spontane si puternice in partea superioara stanga a abdomenului.

Cum se transmite ?

EBV este cea mai frecventa cauza a mononucleozei infectioase, dar si alti virusi pot provoca aceasta boala. Acesti virusi se raspandesc prin fluidele corporale, in special prin saliva. Totusi, transmisia se poate face si prin sange, lichid seminal in timpul actului sexual, transfuzii de sange si transplanturi de organe.

Diagnosticarea si tratarea mononucleozei

Nu exista vaccin pentru prevenirea mononucleozei infectioase. Singura cale de protejare este sa nu va sarutati, sa nu impartiti bauturi, alimente, sau obiecte personale, cum ar fi periuta de dinti, cu persoanele infectate.

Simptomele pot fi ameliorate prin:

  • Multe lichide, pentru hidratare.
  • Odihna.
  • Medicamente pentru durere si febra.

Daca aveti mononucleoza infectioasa nu trebuie sa luati antibiotice. In functie de gravitatea simptomelor, medicul poate recomanda tratament.

Splina se poate mari daca aveti mononucleoza infectioasa, astfel ca este recomandat sa evitati activitatile sportive pana la recuperarea completa.

Diagnosticarea

Diagnosticul de mononucleoza infectioasa se stabileste pe baza simptomelor resimtite de pacient, a duratei lor si in urma unei examinari fizice. In timpul consultatiei medicale, medicul specialist va examina amigdalele, ficatul sau splina si va investiga daca ganglionii limfatici sunt inflamati.

De asemenea, se pot face si analize de sange, neaparat si testul pentru mononucleoza in vederea determinarii anticorpilor heterofili. Acest test va detecta daca exista anticorpi pentru virusul Epstein-Barr, insa exista posibilitatea ca rezultatele sa nu fie concludente in primele saptamani de la aparitia infectiei. In acest caz este necesara efectuarea unui test de sange suplimentar, pentru a vedea daca numarul de limfocite este crescut, fapt care confirma existenta unei infectii in organism.

La nivelul sangelui, persoanele care au mononucleoza infectioasa cauzata de virusul EBV pot avea:

  • Mai multe celule albe in sange (limfocite)
  • Celule albe neobisnuite in sange (limfocite atipice)
  • Mai putine neutrofile sau trombocite
  • Functie hepatica anormala

Tratamentul 

Nu exista un tratament specific pentru mononucleoza, iar antibioticele nu sunt eficiente in tratarea acestei infectii. In general, este recomandat ca pacientii sa se odihneasca suficient, sa aiba o alimentatie sanatoasa si sa consume multe lichide. Eventual, pot fi recomandate medicamente pentru tratarea durerilor in gat si a febrei.

Alte metode de tratament pot include:

  • tratarea unor infectii secundare - exista cazuri in care poate sa apara o infectie cu streptococ, o infectie a sinusurilor sau a amigdalelor. Aceste infectii trebuie tratate cu antibiotice, precrise de medicul specialist.
  • tratarea eruptiilor cutanate - exista anumite medicamente care nu sunt recomandate persoanelor care au mononucleoza, deoarece pot provoca aparitia unor eruptii cutanate. In cazul in care apar eruptii cutanate din cauza medicamentelor, trebuie inlocuit tratamentul pentru tratarea infectiilor secundare cu alte antibiotice.

Cum poate fi prevenita aparitia mononucleoziei

Infectia cu virusul Epstein-Barr poate fi prevenita prin evitarea contactului cu saliva altei persoane infectate. Asta presupune evitarea sarutului, a folosirii aceluiasi pahar sau a veselei contaminate ori consumarea alimentelor din aceleasi farfurii. Virusul poate sa persiste in saliva timp de cateva luni de la aparitia infectiei.

Virusul Epstein-Barr poate sa ramana inactiv in organism de-a lungul vietii, mai ales daca sistemul imunitar este puternic. Insa infectiile sau anumite boli pot slabi capacitatea de protectie a organismului, momente in care virusul poate deveni activ.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării