Paula Meseșan este o brașoveancă de 46 de ani a cărei viață adevărată a început abia în urmă cu doi ani. Fiindcă atunci, pe 24 februarie 2022, doamna care lucrează în marketing și comunicare era supusă unei intervenții chirurgicale la Spitalul MedLife Brașov. Intervenție care i-a readus pofta de viață: gastrectomia longitudinală. Cunoscută și ca Gastric Sleeve, operația a ajutat-o să ajungă de la 98 de kg la 59 kg. Și cu cei 1,67 m pe care îi are în prezent, se poate considera o femeie cu siluetă sanătoasă. Ce-i drept, până a ajuns aici a fost un pic de muncă, „dar merită fiecare secundă“, spune Paula. Mai ales că „Operația asta are niște efecte pe care nu ți le poți imagina! Pozitive, evident! Acționează în mai multe feluri decât ți-ai închipuit tu inițial!
Am câștigat nu doar faptul că sunt slabă și sănătoasă, ci am câștigat senzația că mă pot bucura de viață. Energia pe care o am acum o pot canaliza în diferite domenii. În joc, în dezvoltare personală, în diferite domenii, în călătorii. Înainte, în loc să mă concentrez pe viață, mă gândeam «Aoleu, dar acum ce fac? Mănânc? Cum mă îmbrac să-mi ascund formele?». Acum, fac orice: Mă duc la cursuri de lectură, la dansuri. Fac tot ce îmi face plăcere. Este o libertate foarte mare. Nu mai există stresul: Ce fac? E ziua cuiva la birou și eu nu o să pot mânca sau dacă mănânc mă voi condamna. Acum, mă bucur dacă e ziua cuiva. Oricum, un lucru e cert. În cazul meu, operația era singura soluție!“.
Iar afirmația sa se bazează pe faptul că de-a lungul aproape întregii sale vieți, Paula a fost tot într-o cură de slăbire fiindcă „dintotdeauna am fost mai plinuță“. Iar cu un mâncat haotic și un stil de viață mai dezordonat plus tiroidita Hashimoto de care suferea, a ajuns la aproape 100 de kg și un IMC de 35.14 care o încadra la obezitate de gradul 2.
De-a lungul anilor, Paula a tot încercat să dea jos kilogramele care o nu o lăsau să-și trăiască viața, dar boala de care suferea a zădărnicit orice efort.
În clasa a opta, a fost prima încercare de cură de slăbire. „Cam toată viața, m-am chinuit. Toată viața, mental, am fost la dietă. Toată viața, fizic nu, dar mental tot timpul“.
„Am un raft în bibliotecă plină cu cărți, dar dacă doar le citești nu slăbești. Am încercat tot, și, de vreo două ori, chiar am slăbit peste 10 kg, dar m-am îngrășat tot la loc plus ceva în plus.
Dacă nu a reușit singură, doamna a apelat și la ajutorul nutriționiștilor.
„Cu tot felul de suplimente, am încercat tot ce am prins. Cu programe, din reviste, auzite, pe încercate, de la vedete, de la medic tot. Am încercat TOT. Dar eșuam! Și am crezut că e o chestiune de ambiție. Acum fac și terapie și mi-am dat seama că n-are nicio legătură cu ambiția“.
De supărare că nu slăbea, brașoveanca se condamna mereu: „Mă gândeam că poate nu fac eu bine ceva“. Iar asta nu era tot: „Toată energia mea creatoare care putea fi pusă la orice altceva o puneam în slujba unor aspecte precum: să slăbesc, să-mi ascund formele, să am grijă cum mă îmbrac, să trag de mine să mă duc la sală, să renunț la ciocolată, să țin dietă etc“.
Și cum după pandemie, nu a mai reușit să țină nici măcar o zi dietă și a și descoperit în familia extinsă o rudă care a făcut o micșorare de stomac și-a zis „De ce nu?“.
Încântată de rezultatul rudei, a început să caute informații despre medicii specializați pe așa ceva. Doar că o recomandare către medicul Dumitru Pocreață a fost definitorie.
„A fost o potrivire de la prima consultație. Mi-a plăcut extraordinar de mult de dânsul și abordarea sa. Și m-a și citit. A fost un psiholog bun. Și-a dat seama că am nevoie să fiu foarte împăcată cu decizia. Și mi-a dat răgaz un an în care să mai încerc tot ce se poate. Mi-a plăcut foarte mult abordarea și felul în care vorbea, siguranța cu care vorbea, mi-au dat o încredere 100%.
Și, așa am făcut. Fix după un an, când aveam câteva kilograme în plus față de anul anterior, m-am întâlnit din nou cu domnul doctor. Bine, atunci l-am întrebat și dacă poate să facă și ovarectomia (necesară și ea fiindcă am o mutație genetică BRCA care creștea riscul unui cancer ovarian), în același timp. Mi-a zis că e o operație simplă“. Odată decizia luată, au urmat tot felul de analize, dar „s-a ocupat MedLife Brașov de toate așa că a fost foarte comod. Nu am avut bătăi de cap, nu a fost nevoie să fac programări, să mă duc dintr-o parte în alta. Nimic. Totul într-un singur loc “.
Operația din 24 februarie 2022 a decurs perfect. Dacă ar fi să parafrazăm dictonul „veni, vidi, vici“, am putea spune „consultat, operat, recuperat“.
Intervenția a durat aproximativ două ore, cu tot cu îndepărtarea ovarelor, iar postoperator nu a resimțit niciun fel de dureri. Pacienta noastră s-a dat jos din pat rapid, chiar dacă a trecut printr-o anestezie generală. Iar după două zile era deja acasă. „Am avut evident o rețetă pentru calmante, dar NU AM LUAT NICIUNUL! Nu am avut nevoie. Fizic, a fost perfect“, spune Paula. Măiestria medicului chirurg s-a simțit și coroborată cu dotările spitalului MedLife Brașov, s-a ajuns la rezultatul dorit de orice pacient. O intervenție care să nu fie chinuitoare. Nici în timpul ei și nici după. Chiar dacă, așa cum a fost cazul Paulei, postoperator, ea a trebuit să urmeze un regim alimentar lichid.
Acum, Paula vorbește cu relaxare despre toate prin care a trecut. Atunci, însă se temea pentru orice pas. „Dacă am greșit, daca n-am băut suficientă apă, dacă...Dar ei erau tot timpul erau acolo. Tot timpul am ținut legătura“.
Ei, adică reprezentanții Centrului de Obezitate Brașov înființat de dr. Dumitru Pocreață, în cadrul MedLife Brașov, despre care Paula Meseșan are doar cuvinte de laudă. Mai ales, asistenta coordonatoare a Centrului, Sabrina Comăniță, a fost acolo și „m-a ajutat și mi-a răspuns și mi-a oferit tot suportul și înainte și mai ales după operație. A fost fantastic pentru că, din ce am înțeles de la alții care s-au operat în alte centre din țară, după operație rămâi un pic singur și e greu. Mi-a fost foarte greu din punct de vedere psihic. Fizic n-am avut nicio durere, dar psihic mi-a fost foarte greu. A contat foarte mult că am putut să iau oricând, dar absolut oricând, legătura și cu dânsa și cu domnul doctor Pocreață“.
Totuși, cu toate că s-a crezut pregătită intervenției, dar mai ales pentru perioada postoperatorie, în fapt, s-a dovedit că n-a fost suficient.
„Când am ajuns acasă câteva zile am plâns în fiecare zi. Cred că plângeam după mâncare. Abia atunci am realizat că eu nu o să mai pot mânca dacă sunt tristă, nervoasă, nefericită, anxioasă etc. Mă temeam că nu voi mai putea mânca. S-A DOVEDIT CĂ NU E DELOC AȘA! Era doar în capul meu pentru că pot să mănânc. Orice! E adevărat că nu aceeași cantitate ca înainte, dar pot mânca orice. Dovadă e faptul că după doi ani de la operație am tot 59 de kg“.
Paula știe că există persoane care eșuează în ciuda intervenției dar crede că e din vina lor. „Eu am respectat tot ce mi s-a spus și rezultatele se văd“. „Aveam 35 de alarme ca sa-mi aduc aminte să beau apă în așa fel încât să ajungă la cei doi litri recomandați“.
În timp, a renunțat și la alarme, fiindcă s-a obișnuit cu toate. Inclusiv cu faptul că acum se satură „din câteva înghițituri“. Nici nu e surprinzător, fiindcă Paulei i-au fost îndepărtate cam 80 de procente din stomacul său.
„Acum am 59 de kg, greutate la care am ajuns cam într-un an. Știu că în prima lună «am slăbit» doar 7 kg și eram disperată. Mă gândeam: Doar pentru atât m-am operat?“. De fapt, am avut un ritm mai lent de slăbire pentru că am băut atâta apă cât mi s-a spus“. Iar avantajul cel mai mare este că, datorită acestui fapt, Paula nu a avut nevoie de o altă intervenție pentru îndepărtarea excesului de piele rămas. „Pielea mea arată foarte bine acum“, spune mândră ea.
Și, deși au trecut doi ani de la operație, tot e surprinsă când i se spune: „Ei, dar sunteți slăbuță! Sunteți micuță. Nu vă trebuie mărime mare la haine“. I s-a întâmplat să meargă să caute haine mai mari, și, uneori, parcă nu vede în oglindă cât este de slabă. Totuși, creierul nu e complet adaptat la această stare de fapt. Bine, după mai bine de 30 de ani de siluetă durdulie, e oarecum normal. Mai ciudat este când se vede în fotografiile vechi. „La vremea la care le-am făcut nu mi se părea că sunt grasă. Deși eram. Parcă eram umflată cu pompa, sau aveam o reacție alergică. Și la față la fel. Ca să vă dați seama de diferență, m-am întâlnit cu persoane cunoscute pe stradă și nici măcar nu și-au dat seama cine sunt.
Este a doua cea mai bună decizie din viața mea. Dacă ar fi să o iau de la început, aș lua-o. Și chiar dacă m-aș îngrășa la loc, pentru mine anii în care am fost slabă au meritat cu vârf și îndesat. Fiindcă am făcut tot ce mi-am dorit și m-am simțit incredibil de bine. Și acum orice îmi doresc, fac!“
Iar acum, indiferent de cât de curajoase sunt alegerile pe care le face, se filmează și privește imaginile cu încântare. „Înainte nu puteam face asta!“. Cu așa o victorie, Paula se simte mai mult decât fericită. „Mi-am schimbat în bine percepția despre mine. Și este, de departe, cel mai mare câștig!“
Relația cu medicul s-a transformat într-una aproape de familie. Nu doar pentru că și mama, și tatăl Paulei i-au devenit pacienți, ci și pentru că, grație Centrului de Obezitate înființat de domnul doctor la Brașov, „suntem toți ca într-o familie. Zilele trecute, chiar am fost într-o excursie la Sighișoara. Avem un grup de Facebook, unde ne postăm progresele, facem schimb de rețete, de experiențe. Este o formă de a ține aproape. E o comunitate“.
Comunitate creată în jurul doctorului Pocreață Dumitru, despre care vorbește cu plăcere.
„În primul rând, este un profesionist. În al doilea rând, se uită la pacient ca la un întreg. Nu vede doar partea medicală, ci vede și partea emoțională, spirituală. Și devine prieten cu pacienții care vor, evident, deși mă îndoiesc că sunt care nu vor să fie prieteni cu domnul doctor. E foarte empatic, foarte cald. Devine ca un membru de familie. E foarte deschis și atunci te face și pe tine să fii foarte deschis. Nu ți-e frică să-l întrebi nimic. Din punct de vedere relațional, este fix ce trebuie. Nu impune distanță între tine și el. Plus că explică pe înțelesul tuturor. La nivelul lor. Îți dă o încredere fantastică. Dovadă este chiar acest interviu. Sunt dispusă să vorbesc despre această experiență, nu am nicio problemă să-mi dau numele“, spune Paula Meseșan.
Alegerea de a face această operație de micșorare de stomac la Spitalul MedLife Brașov este exact ce îmi trebuia, și mi-a schimbat viața. Sunt acum un om sănătos și mă bucur de viață!
