Obezitate

Cauzele obezității

Cauzele obezității pot fi multiple, după cum urmează:

• consumul excesiv de calorii raportat la arderile organismului;
• tulburări de metabolism: sindrom metabolic, diabet zaharat;
• factori psihologici: mâncatul compulsiv în tulburări precum depresie, anxietate,
• moștenirea genetică,
• obezitatea infantilă,
• unele afecțiuni medicale: sindrom Cushing, afecțiuni ale glandei tiroide,
• administrare de anumite medicamente: insulină, steroizi, antipsihotice, antidepresive, anticonvulsive și medicație utilizată în contracepția hormonală,
• stilul de viață sedentar.

Factori de risc

Este foarte important de menționat că acești factori nu acționează singular, ci complementar, de aceea problematica obezității este una complexă.

• Factori genetici

O persoană cu istoric familial de suprapondere și/sau obezitate, are un risc mai crescut să acumuleze kilograme în plus. Genetic vorbind, moștenim anumite modele privind depozitarea și metabolismul lipidelor.

• Stilul de viață - mai întâi cel familial și apoi cel propriu

Până la un punct suntem influențați de la naștere de stilul de viață al familiei noastre. Ni se creează niște obiceiuri de care ne debarasăm mai greu (de exemplu, alimentare, sau referitoare la activitatea fizică sau mai degrabă la absența acesteia). Organizația Mondială a Sănătății și specialiștii ne atrag atenția că dacă părinții au probleme cu greutatea, există o probabilitate foarte mare ca exemplul lor negativ să fie urmat de copii.

• Sedentarismul - boala modernității

Pe scurt, nu ne mișcăm suficient pentru a arde caloriile pe care ni le procurăm din alimentație. În plus, prin lipsa activității fizice, în organismul nostru se produc anumite schimbări care creează un cerc vicios al creșterii numărului de kilograme.

• Alimentația

Cei mai mulți dintre noi nu țin cont de piramida alimentară, așa că avem în exces lipide și carbohidrați, în loc să consumăm mai multe legume, vegetale și fructe. Mai mult, consumăm multe calorii goale (dulciuri, băuturi acidulate îndulcite), mult peste necesarul nostru și nu facem mișcare pentru a consuma energia în plus.

• Factori pe care îi putem controla mai puțin

Anumite tratamente și anumite afecțiuni care creează premisele acumulării de kilograme, care favorizează apariția obezității, probleme de metabolism sau ne împiedică să facem mișcare (boli osteoarticulare, inflamatorii, disfuncții tiroidiene etc.).

Dintre medicamentele care favorizează surplusul de greutate sunt anumite substanțe antidepresive, medicamente anticonvulsivante, medicamente pentru diabet, medicamente antipsihotice, steroizi și beta-blocante.

Simptome

Obezitatea la adulți

Simptomele obezității pot afecta viața de zi cu zi:

• acumularea de grăsime excesivă, mai ales în jurul abdomenului, împiedicând mișcarea (aplecare, răsucire etc);
• dificultăți de respirație;
• transpirații mai abundente decât de obicei;
• sforăit și probleme cu somnul;
• probleme ale pielii cauzate de acumularea de umezeală în pliurile pielii;
• imposibilitatea de a face anumite operațiuni fizice simple;
• oboseală;
• durere, mai ales a spatelui și articulațiilor;
• impact psihologic negativ: depresie, respect de sine scăzut, izolare socială, rușine.

Obezitatea la copii și adolescenți

Se manifestă ca simptome ale obezității:

• tulburările de alimentație;
• depozitele de grăsime (mai ales în zona pieptului);
• apariția vergeturilor pe șolduri și pe spate;
• dificultăți de respirație în timpul activităților fizice;
• apnee de somn;
• constipație;
• reflux gastro-intestinal;
• respect de sine scăzut;
• pubertate precoce la fete și întârziată la băieți;
• probleme ortopedice (șold dislocat, platfus).

Persoanele cu obezitate morbidă se luptă cu activitățile zilnice obișnuite, cum este mersul iar funcțiile de bază ale organismului le sunt afectate, respirația, de exemplu, fiind dificilă. În plus, există un risc crescut pentru apariția unor boli grave.

Diagnosticare

Pentru a pune diagnosticul de obezitate, este nevoie de măsurarea înălțimii, a circumferinței abdominale și a greutății, măsurători ce pot fi făcute inclusiv de către pacient.

Apoi, medicul specialist în nutriție, diabet și boli metabolice poate recomanda analize și investigații suplimentare pentru a depista complicații care pot fi date de către obezitate sau cauze secundare de obezitate:

• măsurarea glicemiei, testul de toleranță la glucoza orală și hemoglobina glicată pentru depistarea diabetului zaharat de tip II;
• măsurarea nivelului hormonilor tiroidieni și a cortizolului pentru a exclude o cauză secundară de obezitate;
• enzimele hepatice TGO, TGP, GGT care pot arăta afectarea ficatului;
• nivelul colesterolului și al trigliceridelor;
• analize pentru funcția renală - uree, creatinină, sumar de urină, etc;
• spirometrie, poligrafie - cu recomandarea medicului specialist pneumolog;
• tensiune arterială, ECG, ecografie cardiacă, monitorizare Holter - de obicei medicul cardiolog este cel care recomandă, efectuează și interpretează aceste investigații;
• investigații de metabolism - măsurarea ratei metabolice de repaus este necesară pentru stabilirea necesarului caloric zilnic.

Este esențială anamneza minuțioasă, din care să iasă în evidență medicația luată, istoricul familial, prezența sedentarismului, a consumului de alcool (cantitatea zilnică ingerată), istoricul creșterii în greutate cât și eforturile pe care le-a intreprins persoana supraponderală pentru a slabi.

Tratamentul obezității

Înainte de începerea tratamentului, persoana obeză trebuie să-și evalueze disponibilitatea schimbării radicale a modului de viață. Scăderea în greutate și menținerea unei greutăți optime sunt dificil de obținut iar găsirea motivației necesare este o provocare, mai ales în situația în care s-au obținut o serie de eșecuri repetate în încercările anterioare. În cazul în care s-au obținut succese în regimuri dietetice precedente, acestea vor reprezenta o bază puternică de remotivare.

Dacă persoana nu e pregătită pentru schimbările presupuse de regimul dietetic, medicul va sugera stabilirea unor deziderate mai ușor de atins, precum menținerea unei greutăți constante, fără câștig ponderal și fixarea unei date ulterioare de la care să fie aplicat regimul dietetic.

În cazul în care persoana e gata să înceapă tratamentul, medicul va stabili drept țintă inițială scăderea în greutate cu 5-10%.

Tratamentul obezității se poate realiza prin diverse metode, în funcție de particularitățile fiecărui caz:

• Educația alimentară

Disciplina alimentară nu este o dieta, ci un mod de viață. Scăderea ponderală este lentă, de durată și de adaptare la un nou stil de viață. De aceea, hotărârea de a slăbi este mai mult decât o problemă alimentară.

• Dieta prin aport caloric redus și fixat

Această dietă este prescrisă indiferent de vârstă, greutate sau mod de viață. Dieta recomandată este de obicei slab calorică, între 1200-1500 calorii pe zi la femei și 1500-1800 calorii la bărbați. Poate fi mai putin flexibilă mai ales pentru acei pacienți care au nevoie de mai mult control. Specialiștii au arătat că nu tipul de alimente ingerate produc scăderea în greutate ci limitarea cantității de calorii.

• Dieta prin aport caloric foarte redus

Acest tratament este rezervat pentru cazurile de obezitate extremă care au nevoie de o scădere rapidă a greutății și este aplicat doar sub strictă supraveghere medicală, însă, în general nu este recomandată. Pe termen lung eficiența dietei prin aport redus caloric și a celei prin aport foarte redus este aceeași. De obicei prin aport caloric foarte redus se înțelege un regim alimentar cu 600-800 kcal/zi.

• Activitatea fizică

Efortul fizic terapeutic contribuie substanțial la arderea caloriilor. Exercițiul fizic crește capacitatea sistemului muscular de a utiliza grăsimea în scopuri energetice. Activitatea fizică moderată, zilnică, duce la menținerea unui tonus muscular bun și a unui consum energetic sporit. Una dintre modalitățile de activitate fizică zilnică cel mai ușor de pus în practică este mersul pe jos.

• Determinarea legăturii între stres și mâncatul excesiv

Persoana obeză trebuie să se analizeze (singur sau cu ajutorul psihoterapeutului) și să înțeleagă dacă mâncarea este mijlocul prin care încearcă să scape de stres.

Tratamentul de întreținere

Planul de tratament va fi monitorizat, în mod ideal săptămânal, de către specialist - existând diverse nevoi ale pacientului: de a schimba meniurile, de a răspunde la nelămuriri acestuia sau de a-l învăța cum să facă față unor "tentații", etc.

Organismul se va adapta la cantități mai mici de calorii și se poate observa o oprire a procesului de scădere în greutate. Această stagnare poate scădea motivația persoanei cu obezitate. Continuarea programului de exerciții este esențial pentru menținerea noii greutăți.

Tratament în cazul agravării boli

În cazul unui eșec al dietei și programului de exerciții fizice, în condițiile în care pierderea în greutate nu poate fi menținută sau chiar de la început, se pot recomanda medicamente anti-obezitate sau tratamentul chirurgical. De obicei, chirurgia bariatrică se adresează cazurilor de obezitate severă sau morbidă, ale căror complicații diminuează speranța de viață.

Tratamentul chirurgical al obezității

Tratamentul chirurgical al obezității este indicat atunci când:

• IMC depășește 40;
• IMC este mai mare de 35 cu comorbidități asociate (obezitatea este asociată cu o complicație metabolică, precum diabetul zaharat sau afecțiuni osteo-articulare);
• IMC >30 în cazul pacientilor cu diabet zaharat de tip II.

Obiectivele tratamentului chirurgical sunt, în primul rând, de reducere a greutății corporale, și astfel, de rezolvare a altor probleme de sănătate ca diabetul zaharat de tip II sau hipertensiune arterială.

Trebuie reținut faptul că după tratamentul chirurgical persoana obeză sau supraponderală nu va reveni automat la o greutate normală, ci va trebui să mănânce alimente în cantități foarte mici deoarece prin intervenția chirurgicală se reduc dimensiunile stomacului.

De asemenea, sunt necesare adaosuri de nutrienți și suplimente vitaminice. Vor fi evitate băuturile cu conținut caloric crescut deoarece acestea acoperă necesarul caloric fără să aducă un aport de nutrienți.

Complicații

Consecințele excesului de greutate asupra organismului sunt numeroase și crește riscul apariției a mai multor afecțiuni fizice și mentale:

Patologii în sistemul endocrin:

• diabet zaharat de tip II.

Patologii cardiologice și vasculare:

• hipertensiune arterială,
• cardiopatie ischemică: angină și infarct miocardic,
• insuficiență cardiacă congestivă,
• niveluri anormale ale colesterolului,
• tromboză venoasă profundă și embolie pulmonară,
• varice ale membrelor inferioare.

Patologii gastrointestinale:

• boală de reflux gastroesofagian,
• steatoză hepatică,
• itiază biliară calculoasă.

Patologii neurologice:

• accident vascular cerebral,
• migrene,
• sindromul tunelului carpian,
• scleroză multiplă,
• demență.

Patologii ale aparatului respirator:

• apnee obstructivă în somn,
• sindrom de hipoventilație asociată obezității,
• astm.

Patologii în sistemul reumatologic și ortopedie:

• gută,
• mobilitate redusă,
• osteoartrită.

Patologii urologice și nefrologice:

• disfuncție erectilă,
• incontinență urinară,
• insuficiență renală cronică,
• hipogonadism,
• penis îngropat.

Patologii de reproducere la femei:

• sindromul polichistic ovarian,
• tulburări menstruale,
• infertilitate,
• complicații în timpul sarcinii.

Patologii dermatologice:

• vergeturi,
• limfedem,
• celulită,
• hirsutism,
• intertrigo.

Patologii de ordin psihic și psihologic:

• depresie,
• stigmatizare socială,
• stima de sine scăzută.

Mortalitatea

Obezitatea, obezitatea morbidă și complicațiile ei reprezintă una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial. Studii americane și europene au concluzionat că obezitatea reduce speranța de viață cu până la 10 ani.

Prevenție

Cea mai bună modalitate de a preveni obezitatea este să faci un efort conștient de a avea grijă de starea ta de bine și de corpul tău. Aceasta înseamnă să mănânci sănătos, să faci mișcare în mod regulat și să încerci să eviți stresul și sedentarismul care predispun la îngrășare. Alte elemente ale prevenției includ:

• Un plan de nutriție echilibrată ce încurajează:
  • consumul de alimente ce au conținut caloric scăzut, dar densitate nutrițională mare, ca de ex. fructe, legume, cereale;
  • creşterea aportului de fructe și legume și evitarea aportului de grăsimi saturate;
  • limitarea consumului de dulciuri şi alcool;
  • consumul a trei mese regulate pe zi, cu puține gustări între mese.
• Activitate fizică regulată și moderată, în funcție de vârstă şi starea de sănătate (copii<17 ani – 60 min/zi, adulți > 150 min/săptămână)
• Verificarea regulată a greutății corporale - recomandat cel puțin o dată pe săptămână.
• Cunoașterea și evitarea capcanelor alimentare, se poate realiza prin:
  • Identificarea situațiilor care determină mâncatul fără control cu dezvoltarea unor strategii individuale de control al comportamentelor alimentare;
  • Jurnalul alimentar, în care să se noteze când, cât, ce se mănâncă, starea de sațietate fiind un instrument de identificare a unor modele de alimentație;