Despre tiroidita autoimună
În 1912, medicul Hakaru Hashimoto descria o serie de patru pacienți cu o afecțiune cronică a tiroidei, pe care el a numit-o „strumită limfomatoasă”. Ulterior, această afecțiune a primit numele de tiroidită Hashimoto, tiroidită cronică, tiroidită limfocitară și, mai recent, tiroidită autoimună.
Tiroidita este definită ca fiind inflamația glandei tiroide. În cazul unei tiroidite autoimune, această inflamație este declanșată de o eroare a propriului nostru sistem imunitar. Sistemul imunitar nu mai recunoaște tiroida ca parte a organismului și o percepe ca pe un invadator, începând astfel să fabrice anticorpi specifici împotriva ei.
Prezența acestor anticorpi provoacă modificări la nivelul glandei, culminând cu distrugerea celulelor responsabile de secreția hormonilor tiroidieni. Acest proces duce, în cele din urmă, la o reducere a nivelului de hormoni tiroidieni din organism (hipotiroidism). Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă cauză de hipotiroidism în țările dezvoltate.
Cauze
Declanșarea unei tiroidite autoimune presupune existența unei predispoziții genetice. Aceasta înseamnă că pacientul a moștenit de la părinți anumite gene care îl predispun către o reacție autoimună îndreptată împotriva tiroidei. Mai multe gene au fost asociate cu dezvoltarea tiroiditei Hashimoto, inclusiv cele din complexul HLA (antigenele leucocitare umane), gene care reglează sistemul imunitar (precum CD40, CTLA-4, PTPN22) și gene specifice tiroidei (receptorul TSH, tiroglobulina).
Există două forme de tiroidită:
- atrofie tiroidiană: tiroida este micșorată;
- gușă: tiroida este mărită.
Factori de risc
Pentru ca o predispoziție genetică să se declanșeze este necesară prezența unor factori favorizanți.
În cazul tiroiditei autoimune, au fost identificați mai mulți factori de risc:
Factori de mediu
- un aport mare de iod: expunerea la cantități mari de iod pe perioade lungi de timp duce la acumularea de iod în tiroidă, iar acest lucru poate determina declanșarea unui atac autoimun împotriva tiroidei;
- deficitul de seleniu: seleniul este important pentru activitatea unor enzime din tiroidă și, atunci când nu există suficient seleniu în dietă, activitatea acestor enzime va fi redusă;
- poluanți: fumatul, anumiți solvenți, metale, bifenili policlorurați;
- infecțiile cu anumite virusuri: hepatita cronică cu virus C, hepatita cronică cu virus B, infecții cu virusul Epstein Bar sau parvovirusuri;
- unele medicamente: interferon (utilizat pentru tratamentul hepatitelor cronice, sclerozei multiple, melanomului, anumitor tipuri de leucemii și limfoame), interleukine (utilizate pentru tratamentul melanomului, cancerului renal), imunoterapii (utilizate în tratamentul diverselor forme de cancer;
- deficitul de fier: poate compromite funcția tiroidiană și crește autoimunitatea; persoanele cu tiroidită Hashimoto prezintă un risc crescut de boli asociate cu deficit de fier, precum boala celiacă sau gastrita autoimună;
- deficitul de vitamina D: carența de vitamina D este asociată cu niveluri crescute de anticorpi tiroidieni, favorizând dezvoltarea și progresia bolii.
Sexul:
- la femei, boala este de 15-20 de ori mai frecventă decât la bărbați;
- acest lucru nu înseamnă că tiroidita autoimună nu poate fi depistată și la bărbați.
Perioadele în care există modificări ale hormonilor sexuali:
- pubertate, sarcină, menopauză. Sistemul imun are receptori pentru hormonii sexuali; aceștia modifică deci activitatea sistemului imun. Din acest motiv, la persoanele predispuse genetic să dezvolte o tiroidită autoimună, se poate declanșa un răspuns autoimun tiroidian în aceste perioade.
Vârsta:
- cel mai frecvent tiroidita autoimună este diagnosticată între 30 și 50 de ani, dar boala se poate declanșa la orice vârstă, chiar și la copii.
Prezența altor boli autoimune:
- la un pacient cunoscut deja cu alte boli autoimune (vitiligo, artrită reumatoidă, diabet zaharat de tip 1, boala Adisson, lupus eritematos sistemic, anemie Biermer) există un risc mai mare de apariție a tiroiditei autoimune.
Istoric familial de autoimunitate tiroidiană:
- persoanele care au în familie rude de sânge diagnosticate cu tiroidită autoimună sau alte boli autoimune prezintă risc mai mare de a dezvolta boala.
Expunerea la radiații:
- după explozia de la Cernobîl, care a generat expunere la iod radioactiv, a crescut numărul cazurilor de tiroidită la populația expusă; alte surse de radiații sunt examinările medicale (ex: radiografiile dentare sau mamografiile) și este important ca în cursul efectuării acestora să fie folosite mijloace specifice de protecție a regiunii cervicale (guler).
Anomaliile cromozomiale:
- persoanele diagnosticate cu sindrom Down, sindrom Turner, sindrom Klinefelter au un risc mai mare să dezvolte tiroidită autoimună.
Simptome
De obicei, tiroidita autoimună se caracterizează printr-o mărire treptată în volum a tiroidei (gușă) și instalarea în timp a hipotiroidismului (lipsa hormonilor tiroidieni).
Tiroida este mărită, se simte dură și nodularizată la palpare. Această mărire a tiroidei se poate însoți de simptome de disconfort la nivelul gâtului (senzație de nod în gât, durere locală), dificultăți la înghițit sau modificări ale vocii. Unii pacienți au o formă de tiroidită autoimună cu atrofia tiroidei (aceasta este mai mică decât o tiroidă normală).
Atunci când apare hipotiroidismul, pacientul prezintă simptomele specifice acestuia:
- pielea este palidă, rece, uscată și se exfoliază;
- poate să apară colorarea în galben-portocaliu a palmelor și tălpilor;
- rănile se vindecă greu;
- unghiile devin mai groase, cu striații și sunt casante (se rup ușor);
- părul este uscat, lipsit de strălucire, se rupe ușor, cade;
- vocea este răgușită, vorbirea este lentă, pot exista dificultăți în articularea cuvintelor;
- extremitățile (mâini, picioare) sunt reci, amorțite;
- apar edeme, dureri ale mușchilor și ale articulațiilor .
Între simptomele neurologice ale hipotiroidismului se numără:
- tulburări de memorie;
- incapacitate de concentrare;
- dificultăți la efectuarea de calcule;
- durere de cap;
- amețeli, tinitus (țiuituri), surditate;
- sindrom de tunel carpian (amorțeli la nivelul mâinii);
- depresie.
În hipotiroidism tranzitul poate deveni lent și apare constipația. Inima bate mai lent (puls scăzut). Hipotiroidismul duce la un nivel scăzut de energie, oboseală, somnolență și o sensibilitate mai mare la frig.
La femei, hipotiroidismul poate provoca dereglări menstruale, iar la bărbați - mărirea sânilor.
În cazul hipotiroidismului sever, pot să apară acumulări de lichid în jurul inimii (pericardită) sau în abdomen (ascită) și comă.
Unul din miturile legate de tiroidă este acela că hipotiroidismul îngrașă. Este adevărat că metabolismul este mai lent în hipotiroidism, dar în același timp și apetitul scade. Creșterea ponderală care apare în hipotiroidism este minimă (1-4 kg) și este cauzată în special de o retenție de apă.
Un alt simptom care NU este cauzat de hipotiroidism este nervozitatea. Hipotiroidismul induce, dimpotrivă, o lentoare în activitatea cerebrală și în reacții.
Diagnosticare
Medicul endocrinolog este cel care diagnostichează și tratează tiroidita autoimună. Pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare:
Analize de sânge (ATPO, Ac antiTg, TSH, FT3, FT3):
- prezența anticorpilor antitiroidieni (ATPO anticorpi antitireoperoxidază și AcTg anticorpi antitreoglobulină) este prima modificare care apare în tiroidita autoimună; acești anticorpi sunt cei care vor ataca tiroida și vor provoca în timp modificări de structură și de funcționare a acesteia;
- dozarea hormonilor tiroidieni (FT4, FT3) și a hormonului de stimulare tiroidiană (TSH) permite stabilirea statusului funcțional al tiroidei: dacă tiroida funcționează încă corect, aceste analize sunt în limite normale și vorbim de o tiroidită autoimună cu eutiroidism/normotiroidism; dacă a apărut hipotiroidism (funcționare scăzută a tiroidei), TSH va fi mărit, iar FT4 și FT3 mai mici decât normalul; în acest caz, diagnosticul este de tiroidită autoimună cu hipotiroidism.
Efectuarea unei ecografii tiroidiene: sunt depistate modificări specifice tiroiditei autoimune:
- mărire de volum a tiroidei (gușă) sau micșorare a tiroidei (atrofie);
- vascularizație accentuată la nivelul tiroidei: unul dintre primele semne care apar în tiroidita autoimună;
- structură hipoecogenă și un aspect neomogen al tiroidei (cu pete negre, tiroidă „mâncată de molii” sau aspect de fagure de miere): la prima vedere petele acestea pot fi confundate cu nodulii tiroidieni, dar sunt de fapt zone de inflamație a tiroidei (aspect pseudonodularizat/ de falși noduli);
- noduli tiroidieni determinați de tiroidita autoimună care au un aspect ecografic specific: o structură hiperecogenă (adică sunt mai albi decât restul tiroidei); pentru acești noduli nu sunt necesare alte investigații.
Ecografia tiroidiană permite, de asemenea, depistarea altor noduli tiroidieni care nu au legătură cu tiroidita și care vor trebui investigați specific (scintigrafie tiroidiană, puncție tiroidiană cu ac subțire, dozare markeri tumorali tiroideni).
Tratament
Pentru tiroidita autoimună cu funcție normală nu este necesar tratament hormonal. Se pot utiliza suplimente de seleniu. Studiile au arătat că 50% dintre pacienții cu tiroidită autoimună prezintă o scădere a nivelului de anticorpi antitiroidieni după suplimentarea cu seleniu. Dacă atacul împotriva tiroidei este diminuat, scade riscul de distrugere a tiroidei și aceasta poate fi funcționa normal mai mult timp.
Dacă pacientul are tiroidită autoimună cu hipotiroidism (adică tiroida sa nu mai produce hormoni în cantitate suficientă), este necesar tratamentul de substituție cu hormon tiroidian.
În 75% din cazuri, hipotiroidismul este definitiv și tratamentul va fi necesar toată viața; în 25% din cazuri este posibil ca tiroida să își revină și să putem întrerupe tratamentul cu hormon tiroidian.
Deoarece tiroida nu mai produce suficient hormon, pacientul va trebui să ia o pastilă care să suplinească această lipsă. Multe persoane sunt speriate de perspectiva de a lua hormoni și cer tratamente naturiste. Dar hormonii tiroidieni de sinteză sunt identici cu hormonii produși de tiroida umană, așa că organismul nu poate diferenția între cele două forme (de sinteză și produși de tiroida proprie). Tratamentul cu hormon tiroidian este utilizat de foarte mulți ani (chiar și la categorii speciale de pacienți, cum sunt femeile însărcinate sau nou-născuți) și nu s-au observat probleme legate de utilizarea îndelungată. Nu apare o dependență de acest tratament. Poate fi întrerupt oricând, problema este că în acel moment se va reveni la starea inițială, dinainte de tratament.
Este foarte important modul de administrare a hormonilor tiroidieni. Pentru a fi siguri că avem o absorbție optimă, administrarea se va face pe stomacul gol. Din acest motiv, cel mai des recomandarea este de a se lua pastila dimineața la trezire, cu 20-30 de minute înainte de micul dejun și de alte medicații. Nu este necesar să vă treziți la o anumită oră sau să luați pastila tot timpul la aceeași oră.
Se va evita administrarea altor medicații sau suplimente împreună cu pastila pentru tiroidă. Anumite medicamente (ex: cele utilizate pentru scăderea acidității gastrice, suplimentele de calciu, fier, tratamentele cu argilă, fibre alimentare) trebuie administrate la 4-6 ore după pastila pentru tiroidă, deoarece reduc foarte mult absorbția hormonilor tiroideni (va fi ca și când ați luat o doză mai mică).
La 4-6 săptămâni după ce se începe tratamentul cu o doză considerată adecvată de către medicul dumneavoastră, este necesară repetarea analizelor (în general este suficient TSH), pentru a ajusta doza. Absorbția medicamentului nu este aceeași la toate persoanele, așa că doza trebuie „personalizată”. Este recomandat ca analizele pentru tiroidă să fie refăcute la 4-6 săptămâni de la introducerea, oprirea sau modificarea dozei de medicație, deoarece acesta este intervalul de timp necesar pentru stabilizarea nivelelor de TSH, FT4, FT3. Dacă opriți medicația și faceți analizele după 2 săptămâni, acestea nu vor fi foarte utile deoarece încă nu s-a ajuns la echilibru și hormonii vor continua să se modifice. Pe de altă parte, după ajungerea la echilibru (adică după trecerea a 4-6 săptămâni de tratament) nivelele de hormoni vor fi relativ stabile și e puțin probabil să se mai modifice semnificativ în următoarele săptămâni.
În dimineața recoltării este bine să luați pastila după ce ați efectuat analiza.
La un pacient cu hipotiroidism aflat în tratament cu o anumită doză de hormon tiroidian, dacă valorile TSH și FT4 sunt normale, înseamnă că doza pe care o ia este corectă și nu sunt necesare modificări ale schemei de tratament. Dacă întrerupeți tratamentul sau reduceți doza deoarece analizele au ieșit normale, hipotiroidismul va apărea din nou.
Revenind la tratamentele naturiste, atunci când procesul autoimun a distrus complet tiroida, nu mai există altă soluție de tratament decât utilizarea hormonilor tiroidieni. În aceste cazuri, suplimentele de iod, seleniu, tirozină sunt complet inutile, la fel și modificările de dietă. Singurul lucru care va influența nivelul TSH și FT4 este administrare tratamentului cu hormoni tiroidieni.
Dacă tiroida funcționează parțial (adică mai produce hormoni, dar în cantitate insuficientă), atunci poate fi utilă folosirea de suplimente specifice pentru tiroidă, care să amelioreze funcționarea ei - singure sau în asociere cu hormonul tiroidian.
Tratamentul cu hormon tiroidian va normaliza valorile TSH, FT și FT3, dar nu va modifica valoarea anticorpilor (ATPO, Ac antiTg), care va rămâne mare. Acest lucru nu indică o lipsă de răspuns la tratament și nu necesită modificarea dozei de hormon tiroidian.
După stabilirea dozei corecte de hormon tiroidian, dacă starea generală este bună, pacientul revine la control pentru repetarea TSH la 6-12 luni. Boala fiind evolutivă, este posibil ca treptat să fie necesară creșterea dozei.
Tratamentul tiroiditei autoimune în sarcină
În cazul unei sarcini, necesarul de hormon tiroidian crește cu 50%, adică tiroida mamei trebuie să producă hormoni tiroidieni și pentru făt.
Dacă mama are tiroidită autoimună, este posibil ca tiroida ei să nu facă față acestei suprasolicitări. Din acest motiv, la pacientele cu tiroidită cronică autoimună se vor monitoriza cu atenție, înainte de sarcină și pe parcursul sarcinii, analizele pentru funcția tiroidiană (TSH, FT4). În funcție de aceste valori se va decide dacă este necesar sau nu tratament cu hormoni tiroidieni.
Dacă se observă o creștere a TSH peste 2,5 uUI/ml, se va începe tratamentul cu hormoni tiroidieni sau, dacă pacienta este deja cu tratament, se va mări doza. Repetarea analizelor se va face la 4-8 săptămâni, în funcție de indicațiile medicului curant.
Este foarte importantă menținerea unor nivele normale de TSH și FT4 pe parcursul sarcinii deoarece s-a observat că insuficiența hormonilor tiroidieni în sarcină se asociază cu riscuri, atât pentru mamă, cât și pentru făt (avort, preeclampsie, insuficiență cardiacă, hemoragie postpartum, dezvoltare neurologică deficitară a fătului – scăderea IQ). Dacă nivelul hormonilor tiroidieni este normal pe parcursul sarcinii, aceste riscuri nu mai există.
Tratamentul cu hormon tiroidian este sigur în sarcină și nu prezintă riscuri pentru mamă sau făt.
Complicații
Deoarece hormonii tiroidieni sunt vitali pentru buna funcționare a numeroase sisteme ale corpului, tiroidita Hashimoto și hipotiroidismul netratate poate duce la o serie de complicații serioase:
- probleme cardiace: hipotiroidismul poate provoca deteriorarea funcției cardiace, mărirea inimii și bătăi neregulate; de asemenea, duce la creșterea nivelului de colesterol LDL („colesterolul rău”), care este un factor de risc major pentru bolile cardiovasculare și insuficiența cardiacă;
- probleme de sănătate mintală: depresia poate apărea chiar în stadiile incipiente ale tiroiditei Hashimoto și se poate agrava în timp dacă boala nu este tratată;
- disfuncții sexuale și reproductive: la femei, hipotiroidismul poate reduce libidoul, afecta ovulația și provoca menstruații neregulate sau abundente; la bărbați, poate scădea libidoul, provoca disfuncție erectilă și reduce numărul de spermatozoizi;
- complicații în sarcină: hipotiroidismul netratat în timpul sarcinii mărește riscul de avort spontan sau naștere prematură; în plus, bebelușii născuți din mame hipotiroidism netratat prezintă riscuri crescute de întârzieri de vorbire, tulburări de dezvoltare și autism;
- mixedemul: aceasta este o complicație rară, dar care pune viața în pericol, dezvoltată în urma unui hipotiroidism sever, netratat pe termen lung; semnele sale includ somnolență urmată de letargie profundă și pierderea cunoștinței (comă mixedematoasă); mixedemul este adesea declanșat de infecții, sedative sau expunere la frig și necesită tratament medical de urgență.
În plus, pacienții cu tiroidită Hashimoto prezintă un risc crescut pentru limfomul primar tiroidian. Acesta este un cancer rar, reprezentând doar 0,5% până la 5% din totalul cazurilor de cancer tiroidian.
Prevenție
Sunt mai multe metode prin care declanșarea tiroiditei Hashimoto poate fi evitată:
- eliminarea stresului, acesta fiind un factor declanșator sau agravant al afecțiunilor autoimune;
- renunțarea la fumat;
- dietă sănătoasă și variată (care să asigure suficienți micronutrienți – iod, seleniu, zinc), evitarea alimentelor procesate;
- evitarea aportului excesiv de iod (de obicei, iodul se găsește în cantități mari în suplimentele din alge marine - kelp, laminaria);
- în cazul efectuării de investigații imagistice cu raze X (ex: radiografii dentare sau mamografii) se vor folosi mijloace specifice de protecție a regiunii cervicale (guler plumbat).
Întrebări frecvente despre tiroidita autoimună (tiroidita Hashimoto)
Ce analize se fac pentru tiroidita Hashimoto?
Analizele necesare pentru tiroidita Hashimoto includ în primul rând analize de sânge pentru a detecta prezența anticorpilor antitiroidieni (ATPO și Ac antiTg), care confirmă autoimunitatea, și pentru a evalua funcția glandei prin dozarea TSH și a hormonilor tiroidieni (FT4, FT3). Acestea sunt completate de o ecografie tiroidiană pentru a depista modificările specifice.
Ce alimente sunt interzise în tiroidita autoimună?
Nu există neapărat alimente interzise în tiroidita Hashimoto, dar se recomandă evitarea alimentelor procesate și adoptarea unei diete sănătoase și variate care să asigure suficienți micronutrienți (iod moderat, seleniu, zinc). Dieta trebuie să susțină funcția tiroidiană fără a agrava procesul autoimun.
Se recomandă, de asemenea, evitarea aportului excesiv de iod, care se găsește în cantități mari în suplimentele din alge marine (kelp, laminaria), deoarece expunerea prelungită la cantități mari de iod poate declanșa atacul autoimun împotriva tiroidei.
Tiroidita Hashimoto se vindecă?
Tiroidita autoimună nu se vindecă complet, deoarece este o boală autoimună cronică ce distruge treptat celulele tiroidiene. În stadiile incipiente, funcția tiroidei poate fi susținută prin suplimente de seleniu sau dietă echilibrată, însă în majoritatea cazurilor hipotiroidismul devine permanent. Tratamentul principal constă în administrarea hormonilor tiroidieni, care normalizează nivelul hormonilor și ameliorează simptomele, dar nu oprește complet procesul autoimun. Astfel, boala Hashimoto poate fi controlată eficient, dar nu vindecată.
Pot lua suplimente pentru tiroidita Hashimoto?
Unele suplimente alimentare pot fi sunt utile, dar nu înlocuiesc tratamentul hormonal dacă a apărut hipotiroidismul. Medicii buni de la MedLife pot oferi recomandări personalizate privind tratamentul recomandat în caz de tiroidită autoimună.
Tiroidita Hashimoto afectează sarcina?
Da, tiroidita Hashimoto, în special cea care duce la hipotiroidism, afectează sarcina. Hormonii tiroidieni fiind necesari și pentru făt, insuficiența lor crește riscul de avort spontan, naștere prematură și dezvoltare neurologică deficitară a fătului. Prin urmare, este esențială monitorizarea atentă a funcției tiroidiene și ajustarea tratamentului pentru menținerea TSH în limite normale.
Bibliografie
- Melmed, Shlomo et. al, Williams Textbook of Endocrinology, 2011
- „Hashimoto’s Disease”, National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases, 2021, www.niddk.nih.gov/health-information/endocrine-diseases/hashimotos-disease.
- Kaur, Jasleen, and Ishwarlal Jialal. „Hashimoto Thyroiditis”, National Library of Medicine, StatPearls Publishing, 2025, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459262/.
- „Hashimoto’s Disease”, Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hashimotos-disease/symptoms-causes/syc-20351855.
Echipa medicală - Endocrinologie
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.