Tiroidita Hashimoto

Cauze tiroiditei Hashimoto

Tiroida Hashimoto se considera a fi cea mai comuna cauza de hipotiroidism primar si are  prevalenta dubla la femei. Incidenta creste cu varsta si la pacientii cu afetiuni cromozomiale, ca sindroamele Turner, Down si Klinefelter. Adesea exista un istoric de boli tiroidiene.

Tiroida Hashimoto, ca si boala Graves, este adesea asociata cu alte boli autoimune, ca boala Addison (insuficienta adrenalina), diabetul zaharat de tip 1, hipoparatiroismul, vitiligo, incaruntirea prematura a parului, anemia pernicioasa, bolile de tesut conjunctiv (ex. poliartrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, sindromul Sjögren) si sindromul Schimidt (boala Addison si hipotidism secundar tiroidei  Hashimoto).

Poate fi o incidenta crescuta de tumori tiroidiene, mai ales de limfom tiroidian. Din punctul de vedere al patologiei, exista un infiltrat excesiv de limfocite cu foliculi limfoizi si cicatrizare.

Factori de risc pentru tiroidita Hashimoto

O combinatie de factori - inclusiv ereditatea, sexul si varsta - va pot determina probabilitatea de a dezvolta tulburarea. Acesti factori pot contribui la riscul de a dezvolta boala lui Hashimoto:

• Sexul - femeile sunt mult mai susceptibile de a suferi de aceasta boala;
• Varsta - boala poate aparea la orice varsta, dar in special la cei intre 30 si 50 ani;
• Factorul ereditar - aveti un risc mai mare daca alti membri ai familiei au boli ale tiroidei sau alte boli autoimune;
• Alte boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoida, diabetul de tip 1 sau lupusul;
• Expunerea la radiatii.

Simptomele Tiroiditei Hashimoto

Pacientii  acuza marire nedureroasa a tiroidei sau senzatie de plenitudine la nivelul gatului. Examinarea arata o gusa nedureroasa, neteda sau nodulara, ferma si mai elastica decat tiroida normala. Multi pacienti prezinta simptome de hipotiroidism, dar unii se prezinta cu hipertiroidism.

Este posibil sa nu aveti niciun simptom la inceput. Pe masura ce boala avanseaza, tiroida se poate mari, o afectiune numita glomerul. Simptomele pot include:

• Oboseala;
• Sensibilitatea la frig;
• Umflarea gatului;
• Umflarea limbii;
• Piele uscata si unghii fragile;
• Caderea parului;
• Crestere in greutate;
• Tulburari musculare si dureri articulare;
• Depresie;
• Sangerare menstruala severa.

Diagnosticul de Tiroidita Hashimoto

Diagnosticul implica evidentierea titrurilor mari de anticorpi de tiroid peroxidaza.

Testele constau din determinarea T4, TSH si autoanticorpilor tiroidieni; nivelele de T4 si de TSH la inceputul bolii sunt normale si exista nivele ridicate de anticorpi peroxidazici, si, mai putin frecvent, de anticorpi antitiroglobulina.

Captarea tiroidiana de iod radioactiv poate fi crescuta, probabil datorita organificarii defectuoase a iodului, in conditiile unei glande care continua sa capteze iod.

Pacientul dezvolta mai tarziu hipotiroidism, cu scaderea T4, scaderea captarii de iod radioactiv la nivelul tiroidei si cresterea TSH. Testele pentru alte boli autoimune se justifica doar cand sunt prezente  manifestarile clinice.

Ocazional, hipotiroidismul este tranzitoriu, dar majoritatea pacientilor necesita substitutie pe termen lung cu hormoni. Acesta fiind util si in reducerea unei glande tiroide marite.

Se mai recomanda evitarea excesului de iod care poate determina hipotiroidie, diverse semipreparate si alimente procesate, alge marine sau fructe de mare.

Femeile care doresc sa conceapa un copil sau chiar in timpul sarcinii, intampina dificultati din pricina tiroiditei necesita o monitorizare atenta a hormonilor tiroidieni si optimizarea lor in mod constant.