Radon: ce este, de ce e periculos, recomandări pentru protecție

De ce și când este radonul periculos pentru sănătate

Radonul apare natural în trei forme (izotopi), însă doar două dintre ele au relevanță din punct de vedere al riscului pentru sănătate.

Cea mai importantă este radonul-222, care provine din degradarea uraniului și radiului din sol sau din anumite materiale de construcție. Datorită timpului său de înjumătățire mai lung, acesta se poate acumula în spații închise, cum sunt locuințele, unde poate atinge concentrații periculoase. Radonul-220, format din toriu, contribuie și el la expunerea la radiații, dar într-o proporție mai redusă. În practică, măsurile de protecție sunt aceleași pentru ambele tipuri.

Radonul-219, în schimb, se degradează foarte rapid și nu este considerat un risc pentru sănătate.

Ce efecte are radonul asupra sănătății?

Radonul în sine este relativ stabil, însă produșii săi de dezintegrare — mici particule radioactive care se desprind în aer — sunt cei cu adevărat periculoși. Când respirăm aer contaminat, aceste particule se depun pe căile respiratorii și în plămâni, unde emit radiații alfa, care pot afecta ADN-ul celulelor pulmonare.

În timp, aceste modificări pot favoriza apariția cancerului pulmonar. Radonul reprezintă a doua cauză de cancer pulmonar după fumat. Dacă fumezi, riscul crește și mai mult, deoarece efectele tutunului și ale radonului se cumulează.

Expunerea nu produce simptome imediate. Nu tușești, nu simți durere, nu apar semne evidente. Problemele pot apărea după ani de inhalare constantă. De aceea, prevenția și controalele periodice contează. Pentru persoanele care știu că au locuit în zone cu risc ridicat sau au fost expuse la radon pe termen lung este recomandată efectuarea testului Early CDT.

Acesta este un test de sânge care detectează autoanticorpi produși de sistemul imunitar ca răspuns la prezența celulelor tumorale pulmonare. Spre deosebire de radiografii sau CT-uri, testul Early CDT poate identifica semne ale unui potențial cancer pulmonar cu până la 4 ani, uneori chiar 9 ani, înainte ca tumora să devină vizibilă imagistic — când șansele de tratament cu succes sunt maxime.

Testul Early CDT poate fi efectuat în oricare dintre centrele MedLife din țară, iar rezultatele sunt disponibile în aproximativ 15 zile . Testul are o sensibilitate ridicată reducând considerabil un diagnostic tardiv.

Când este radonul periculos?

Concentrația radonului se măsoară în becquereli pe metru cub (Bq/m³), unitate care arată numărul de dezintegrări radioactive pe secundă într-un volum de aer.

În România, nivelul de referință pentru locuințe este de 300 Bq/m³, calculat ca medie anuală. Organizația Mondială a Sănătății recomandă valori sub 100 Bq/m³.

Dacă testarea indică valori între 100 și 300 Bq/m³, medicii recomandă măsuri de reducere. Peste 300 Bq/m³, intervenția devine necesară. Riscul crește proporțional cu nivelul și cu durata expunerii, iar evaluarea corectă se face pe baza unei medii pe mai multe luni.

Cum reduci nivelul de radon în casă

Dacă testele indică niveluri crescute, există soluții eficiente pentru reducerea concentrației de radon. Una dintre cele mai eficiente metode este instalarea unui sistem de depresurizare sub placă. Acestea funcționează prin extragerea gazului de sub clădire înainte ca acesta să pătrundă în interior.

Alte metode includ:

• îmbunătățirea ventilației în zonele joase ale clădirii;
• etanșarea fisurilor din fundații și pereți;
• reducerea transferului de aer din subsol către spațiile locuite;
• instalarea unor sisteme de ventilație mecanică controlată.

În clădirile noi, prevenția este mult mai ușoară și mai ieftină. Se pot include din faza de proiectare bariere anti-radon și sisteme de ventilație dedicate, ceea ce reduce semnificativ riscul ulterior. Important de înțeles este că etanșarea singură nu este suficientă în majoritatea cazurilor, ci trebuie combinată cu soluții active de ventilare sau depresurizare.

Radonul este un risc real, dar gestionabil. Problema principală nu este prezența lui în mediu — care este naturală și inevitabilă — ci acumularea în spațiile închise în concentrații ridicate. Soluția este relativ simplă în principiu: testare, evaluare și, dacă este necesar, intervenție tehnică. În multe cazuri, locuințele pot fi aduse rapid la niveluri sigure prin măsuri de ventilare și control al infiltrării.