Raportul talie-statura poate indica riscul bolilor cardiovasculare chiar si pentru barbatii sanatosi

Specialistii au descoperit, printr-un nou studiu, ca barbatii care sunt activi si care nu sunt supraponderali, dar care au un raport talie-statura ridicat sunt predispusi la dezvoltarea tulburarilor cardiace, potrivit sciencedaily.com.

Expertii din domeniul sanatatii au avertizat oamenii, de-a lungul timpului, ca barbatii si femeile care au grasime abdominala in exces au un risc mai mare de boli cardiovasculare. Cu toate acestea, se pare ca aceasta categorie nu este singura in pericol.

Cercetarea a fost condusa de oamenii de stiinta de la Universitatea Sao Paolo si de la Universitatea Oxford, fiind publicat in revista ”Scientific Reports”.

”Am constatat ca barbatii sanatosi, activi fizic, cu o greutate normala, fara antecedente de boli metabolice sau cardiovasculare, dar cu un raport talie-statura aproape de limita factorului de risc au fost mai predispusi sa dezvolte tulburari cardiace”, spune Vitor Engracia Valenti, autorul principal al studiului.

Raportul talie-statura se refera la circumferinta taliei impartita la inaltime. Potrivit specialistilor, acesta este un predictor mai precis al riscului cardiovascular decat indicele de masa corporala.

Ipoteza a fost testata prin analiza recuperarii ritmului cardiac dupa exercitiile aerobice. In studiu au fost inclusi 52 de barbati sanatosi, activi fizic, cu varsta cuprinsa intre 18 si 30 de ani. Acestia au fost impartiti in trei grupuri, in functie de raportul talie-statura, astfel:

• Intre 0,40 si 0,49 – sub pragul de risc pentru bolile cardiovasculare
• Intre 0,45 si 0,50 – aproape de pragul de risc
• Intre 0,50 si 0,56 – depaseste pragul de risc

Participantii au fost testati in doua zile separate, cu un interval de 48 de ore intre cele doua teste. In prima zi au stat in repaus timp de 15 minute, iar apoi au dat un test maxim de efort pe banda de alergat. Dupa acest test au ramas in picioare, in repaus, timp de trei minute, iar apoi s-au asezat si au mai stat in repaus timp de 57 de minute, fiind in total o ora de recuperare in urma efortului.

”Aceste teste au demonstrat ca toti erau activi din punct de vedere fizic. Nu erau atleti, dar aveau obiceiuri precum mersul la fotbal in weekend”, spune Valenti.

In a doua zi, s-au incalzit timp de cinci minute, iar apoi au alergat la 60% din capacitatea lor maxima de efort timp de 25 de minute.

Ritmul cardiac si frecventa cardiaca au fost masurate in timpul repausului si de sase ori in ora de recuperare pentru a fi evaluata viteza de recuperare autonoma dupa activitatea fizica.

Timpul autonom de recuperare al ritmului inimii este un indicator bun al riscului de complicatii cardiovasculare imediat dupa exercitiile aerobice. In cazul in care dureaza prea mult pana acesta revine la normal inseamna ca individul are un risc semnificativ de a dezvolta o boala de inima.