Riscuri automedicație: ce trebuie să știi

Care sunt riscurile automedicației?

Automedicația poate fi periculoasă și poate duce la diverse complicații și la probleme grave de sănătate:

• abuz de substanțe: atunci când luați un medicament fără a cere sfatul unui medic, este posibil să alegeți ceva greșit; în plus, automedicația crește riscul de a lua o doză incorectă sau de a utiliza medicamente mai mult decât este necesar;
• dependență de substanțe: dacă luați o substanță pentru o perioadă îndelungată, organismul poate deveni dependent și poate avea nevoie de această substanță pentru a continua să funcționeze corect;
• mascarea unei afecțiuni medicale: deși ați putea crede că administrarea de medicamente pentru ameliorarea simptomelor este benefică, aceasta poate masca adesea simptomele unei afecțiuni medicale subiacente; dacă nu primiți îngrijire adecvată, o afecțiune subiacentă se poate agrava și deveni periculoasă în timp;
• interacțiuni medicamentoase: atunci când luați mai multe medicamente sau le combinați cu alcool, ori substanțe interzise, crește riscul unei interacțiuni medicamentoase negative; când prescriu medicamente, medicii se asigură că acestea vor reacționa în siguranță cu orice alte medicamente pe care le luați în mod regulat;
• complicații medicale: utilizarea greșită sau excesivă a medicamentelor poate crește riscul de complicații medicale severe; o cantitate prea mare sau o medicamentație greșită pot provoca simptome dăunătoare, inclusiv greață, convulsii și chiar moartea.

Riscurile automedicației în rândul copiilor și bebelușilor

Unii copii trebuie să ia medicamente când sunt mici, fie că este vorba de tratarea unei răceli comune sau a unei afecțiuni cronice. Multe medicamente au efecte secundare, pe care părinții și medicul pediatru trebuie să le ia în considerare.

Copiii mici prezintă un risc mai mare de reacții adverse la unele medicamente din cauza unei mase corporale mai mici; organismul lor poate să nu fie la fel de eficient în descompunerea și procesarea medicamentelor în comparație cu adulții.

Automedicația la bebeluși și copii, chiar și cu medicamente fără prescripție medicală, prezintă riscuri semnificative din cauza vulnerabilității și a organismului lor în curs de dezvoltare.

Riscurile asociate cu automedicația la copii includ:

• autodiagnostic incorect: părinții pot interpreta greșit simptomele, ceea ce duce la administrarea unui medicament greșit;
• dozaj incorect: copiii au nevoie de doze specifice în funcție de greutatea și vârsta lor, ceea ce poate fi dificil de determinat cu exactitate de către părinți;
• reacții adverse la medicamente: bebelușii și copiii pot reacționa diferit la medicamente față de adulți, iar automedicația crește riscul de reacții adverse;
• mascarea bolilor grave: autotratamentul poate masca simptomele unor afecțiuni grave subiacente, întârziind diagnosticul și tratamentul adecvat;
• interacțiuni medicamentoase periculoase: combinarea medicamentelor fără supraveghere medicală poate duce la interacțiuni periculoase;
• rezistență la antibiotice: utilizarea excesivă a antibioticelor, adesea rezultată din automedicație, contribuie la problema tot mai mare a rezistenței la antibiotice;
• adicție: în unele cazuri, automedicația poate provoca dependență.

Riscuri specifice pentru automedicație la copii:

• febră, durere și tuse: părinții folosesc adesea medicamente fără prescripție medicală pentru aceste simptome comune, dar dozajul incorect sau diagnosticul greșit pot fi dăunătoare;
• antidiareice: aceste medicamente pot fi periculoase pentru copii și ar trebui utilizate numai sub îndrumarea unui profesionist;
• medicamente pentru răceală și tuse: conțin mai multe ingrediente, iar dozajul incorect poate fi periculos pentru copii;
• opioide: sunt analgezice puternice care ar trebui utilizate numai sub strictă supraveghere medicală, în special pentru copii;
• creme și geluri pentru erupția dentară: unele pot conține benzocaină, care poate provoca reacții adverse grave la copiii mici.

Riscurile automedicației în rândul adulților

Pericolele automedicației în rândul adulților includ următoarele:

• autodiagnostic incorect: se întâmplă foarte frecvent ca oamenii să caute informații despre simptome, să citească despre diferite afecțiuni online pentru a-și confirma bănuielile; acestea nu reprezintă însă un diagnostic oficial. Autodiagnosticarea incorectă poate determina o persoană să cumpere medicamente fără prescripție medicală, agravând astfel simptomele;
• reacții adverse la medicamente: înainte de începerea unui tratament, medicul recomandă o serie de teste și investigații; medicii nu administrează medicamente fără a analiza atent istoricul medical al pacientului, deoarece – în caz contrar – pot apărea reacții adverse și interacțiuni medicamentoase, care pot pune viața unei persoane în pericol;
• dozaj incorect: unii oameni folosesc adesea greșit medicamentele eliberate pe bază de rețetă, modificând doza sau luându-le mai des decât este necesar;
• agravarea stării de sănătate: automedicația poate avea beneficii pe termen scurt, dar poate avea și consecințe negative asupra sănătății pe termen lung; prin utilizare îndelungată, simptomele inițiale se agravează, iar pacientul poate dezvolta și alte tulburări;
• mascarea problemelor mai profunde: automedicația poate ascunde afecțiuni grave de sănătate;
• dependența: prin automedicație îndelungată, o persoană poate dezvolta dependență.

Riscurile automedicației la vârstnici

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, organismul trece prin schimbări fiziologice care pot crește sensibilitatea la medicamente. Acest lucru, la rândul său, crește probabilitatea de a experimenta reacții adverse la medicamente și efecte toxice ale remediilor eliberate fără prescripție medicală.

Deoarece multe persoane în vârstă se confruntă cu multiple afecțiuni cronice, riscul de a combina medicamente care pot interacționa negativ între ele este ridicat. În plus, automedicația poate duce la agravarea afecțiunilor de bază, adesea din cauza unui autodiagnostic incorect sau a unei înțelegeri greșite a efectului medicamentului.

Există o serie de factori care cresc riscurile automedicației la adulții în vârstă:

• modificări ale funcționării organelor: schimbările funcțiilor renale și hepatice pot afecta modul în care medicamentele sunt procesate și eliminate, făcând adulții în vârstă mai vulnerabili la interacțiunile medicamentoase și la efectele secundare;
• afecțiuni cronice multiple: adulții în vârstă au adesea mai multe boli cronice care necesită diverse medicamente, crescând complexitatea gestionării substanțelor și riscul de erori;
• declin cognitiv: declinul cognitiv legat de vârstă poate face dificilă amintirea schemelor de administrare a medicamentelor, a instrucțiunilor de dozare sau a potențialelor interacțiuni medicamentoase.

De ce este mai sigur să apelezi la un consult de specialitate?

Un consult de specialitate este întotdeauna de preferat în locul automedicației, din mai multe motive:

• diagnostic precis: un medic poate evalua corect simptomele și poate determina cauza principală a bolii, asigurându-vă că primiți tratamentul potrivit;
• medicație adecvată: medicii pot prescrie medicamente adaptate nevoilor specifice ale pacientului, luând în considerare istoricul medical, afecțiunile actuale și potențialele interacțiuni medicamentoase;
• monitorizare: controalele regulate la medic permit monitorizarea progresului, ajustarea tratamentului, dacă este necesar, și abordarea oricăror potențiale efecte secundare;
• prevenirea complicațiilor: consultul de specialitate ajută la prevenirea complicațiilor asociate cu automedicația.

Este esențial ca părinții să consulte un medic pediatru sau un alt specialist înainte de a administra orice medicament unui copil, chiar și medicamente fără prescripție medicală.

Întrebări frecvente despre riscurile automedicației

Ce înseamnă automedicația și când poate fi considerată acceptabilă?

Automedicația înseamnă să iei medicamente din proprie inițiativă, fără recomandarea unui medic. Ea poate fi acceptată doar atunci când e vorba de o afecțiune minoră, deja diagnosticată anterior de un medic, iar tu folosești un tratament simplu, cunoscut și sigur (de exemplu, un paracetamol pentru durere de cap ușoară).

Care sunt principalele riscuri ale automedicației?

Printre cele mai importante riscuri se numără: alegerea greșită a unui medicament, luarea unei doze incorecte, mascarea unei boli grave, interacțiuni periculoase cu alte medicamente sau alcool și chiar complicații severe, inclusiv dependență sau intoxicații.

De ce este automedicația mai periculoasă la copii?

Copiii au un organism în dezvoltare și sunt mai sensibili la medicamente. Un dozaj greșit, un diagnostic pus greșit de părinți sau o reacție adversă neașteptată pot fi periculoase. În plus, unele medicamente care par „banale” la adulți (ex. pentru diaree sau răceală) pot fi dăunătoare pentru cei mici.

Ce probleme pot apărea la vârstnici care se automedichează?

La vârstnici, organismul procesează mai greu medicamentele. În plus, ei au adesea mai multe boli cronice și iau mai multe tratamente în paralel, ceea ce crește riscul de interacțiuni, reacții adverse și agravarea bolilor de bază.

Care sunt cele mai frecvente greșeli atunci când oamenii apelează la automedicație?

Printre greșelile comune se află: depășirea dozei recomandate, nerespectarea orelor de administrare, folosirea de antibiotice fără recomandarea medicului, zdrobirea pastilelor sau combinarea mai multor medicamente fără a ști cum reacționează între ele.

De ce nu este bine să tratăm singuri simptomele?

Pentru că un simptom tratat superficial poate ascunde o boală mai gravă. Automedicația amână vizita la medic și, uneori, diagnosticul corect, ceea ce înseamnă că problema reală se agravează.

Cum pot părinții să evite greșelile de automedicație la copii?

Cel mai sigur este să nu dea niciun medicament copilului fără a cere sfatul unui medic pediatru. Chiar și în cazul unor simptome banale, cum ar fi febra sau tusea, e important să fie stabilită cauza reală, iar dozele trebuie ajustate strict după greutatea și vârsta copilului.

Ce alternative există la automedicație?

Alternativa sigură este consultul medical. Un medic poate oferi un diagnostic corect, un tratament adaptat și o monitorizare atentă, reducând astfel riscurile de reacții adverse sau de complicații. Pentru afecțiuni minore, se pot folosi măsuri simple (odihnă, hidratare, alimentație corectă) până la un consult.