Splina: rol, funcții și afecțiuni comune

Deși adesea ignorată în discuțiile despre sănătate, splina este un organ esențial care îndeplinește multiple funcții vitale pentru organism. De la rolul său în imunitate până la implicarea în filtrarea sângelui, splina contribuie în mod activ la menținerea echilibrului intern. În ciuda importanței sale, afecțiunile splinei pot trece neobservate sau pot fi confundate cu alte probleme abdominale. În continuare, vom explora structura, funcțiile și cele mai frecvente patologii ale acestui organ.

Funcțiile splinei

Splina are un rol important în imunitate, acționând ca un centru de filtrare a agenților patogeni. Limfocitele din pulpa albă detectează și neutralizează bacteriile și virusurile din sânge. Practic, splina funcționează ca un filtru de siguranță pentru infecții care scapă de răspunsul imun local.

În plus, splina contribuie la eliminarea globulelor roșii îmbătrânite sau defecte. În pulpa roșie, aceste celule sunt descompuse, iar componentele utile, precum fierul, sunt reciclate și trimise înapoi în circulație. Acest proces menține un echilibru sănătos al celulelor sanguine.

Un alt aspect esențial este capacitatea splinei de a depozita sânge. În anumite condiții, cum ar fi hemoragiile masive, splina poate elibera rapid sânge în circulație pentru a menține presiunea arterială. Această funcție de rezervor sangvin este crucială în situații de urgență.

De asemenea, splina are o funcție importantă în reglarea trombocitelor. Ea stochează aproximativ o treime din trombocitele corpului, iar în cazul unor boli, poate deveni un „capcană” pentru ele, scăzând astfel nivelul trombocitelor circulante.

Nu în ultimul rând, splina colaborează cu ficatul în procesul de detoxifiere a sângelui. Deși nu este un organ principal în acest sens, filtrează sângele și contribuie la eliminarea deșeurilor celulare. Această acțiune susține homeostazia internă a organismului.

Diagnosticul bolilor splinei

Diagnosticul afecțiunilor splinei începe cu examinarea clinică, însă aceasta este adesea nespecifică. Splina mărită poate fi palpată sub rebordul costal stâng, mai ales în cazul splenomegaliei. Medicul poate observa semne indirecte, cum ar fi oboseală, dureri abdominale sau infecții repetate.

Analizele de sânge oferă informații valoroase. O scădere a globulelor roșii, a trombocitelor sau a leucocitelor poate sugera implicarea splinei. Testele de inflamație (VSH, CRP) sau serologiile virale pot indica o cauză infecțioasă. Hemoleucograma completă este esențială pentru evaluarea generală.

Ecografia abdominală este prima metodă imagistică folosită, fiind rapidă, neinvazivă și accesibilă. Aceasta permite evaluarea dimensiunii splinei și identificarea unor formațiuni chistice sau solide. Pentru detalii suplimentare, se poate apela la CT sau RMN, mai ales dacă se suspectează leziuni traumatice sau tumorale.

Scintigrafia splenică este o metodă specializată, rar folosită, care evaluează funcția splinei în detaliu. Se utilizează în special pentru identificarea țesutului splenic ectopic sau pentru a verifica gradul de funcționare în cazurile de hiposplenie.

Este important ca pacienții cu afecțiuni cronice, cum ar fi bolile hepatice sau hematologice, să efectueze controale regulate pentru a monitoriza starea splinei. Un diagnostic precoce poate face diferența între un tratament conservator și o intervenție chirurgicală de urgență.

Stil de viață și prevenție

Deși nu există metode specifice pentru „întărirea” splinei, menținerea unui stil de viață sănătos poate contribui la prevenirea afecțiunilor care o pun în pericol. O alimentație echilibrată, bogată în antioxidanți, susține funcția imunologică generală.

Evitarea consumului excesiv de alcool ajută la prevenirea bolilor hepatice, care pot duce la splenomegalie. De asemenea, menținerea greutății corporale în limite normale reduce riscul de boli metabolice cu impact indirect asupra splinei.

Persoanele cu splină mărită trebuie să evite traumatismele abdominale, deoarece riscul de ruptură este crescut. Activitățile sportive de contact ar trebui discutate cu medicul. În cazul copiilor, se impune o atenție sporită la accidente.

Vaccinarea este esențială pentru cei fără splină sau cu funcție splenică redusă. Acest lucru include vaccinurile menționate anterior, dar și vaccinurile sezoniere precum cel antigripal. Igiena riguroasă și evitarea zonelor cu risc crescut de infecții sunt, de asemenea, recomandate.

Prevenția înseamnă și monitorizarea medicală regulată. Persoanele cu afecțiuni cronice ar trebui să-și verifice periodic splina prin ecografie sau alte investigații recomandate de medic.

Prin funcțiile sale multiple – imunitare, hematologice și de filtrare – splina joacă un rol esențial în sănătatea generală. Afecțiunile splinei pot fi silențioase, dar uneori periculoase, motiv pentru care diagnosticul și tratamentul precoce sunt cruciale. Printr-un stil de viață sănătos și controale medicale regulate, putem preveni complicațiile asociate cu disfuncția acestui organ. Informarea corectă este primul pas spre o sănătate echilibrată.

Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.