Mortalitatea în cazurile de cancer pulmonar poate fi redusă cu minim 20% prin screening CT

Screeningul pentru cancer pulmonar: o nouă etapă în prevenție

Cancerul pulmonar rămâne una dintre cele mai frecvente cauze de mortalitate oncologică, în special din cauza diagnosticului tardiv.

Screennigul pentru cancerul pulmonar a trecut într-o nouă etapă. Preocupările pentru găsirea unei metode eficiente de screening pentru persoanele cu risc de dezvoltare a cancerului bronhopulmonar care să aibă sensibilitate și specificitate crescută dar care să aibă și un raport cost/eficiență cât mai bun sunt prezente de multă vreme în politicile de sănătate publică, atât în America de Nord cât și în Europa. Cu toate acestea, până acum câțiva ani, implementarea unor programe naționale a fost limitată de lipsa unor studii clinice de amploare care să susțină eficiența acestor metode.

Provocările implementării în Europa și studiul Nelson

Deși rezultatele studiului american au fost convingătoare, adoptarea screeningului pentru cancer pulmonar în Uniunea Europeană a fost mai lentă. Un motiv important l-a constituit lipsa unor studii europene de amploare, precum și rezultatele neconcludente ale unor trialuri mai mici. În februarie 2020 au fost publicate (în “New England Journal of Medicine - vol 382, no.6) rezultatele unui trial de screening efectuat în Olanda și Belgia (trialul “NELSON”) cu un număr de 15792 de participanți cu vârste între 50 și 74 ani, fumători sau foști fumători (care au înterupt fumatul de mai puțin de 10 ani), care au fumat mai mult de 15 țigarete pe zi timp de mai mult de 25 ani, sau mai mult de 10 țigarete pe zi timp de mai mult de 30 ani. Aceștia au fost împărțiți randomizat (întâmplător) în două grupe:

• grupul de studiu pentru care au fost efectuate patru examene CT periodice de monitorizare (screening) la momentul inițial al intrării în studiu și apoi la 1 an, 3 ani și 5,5 ani;
• grupul martor la care nu s-a efectuat nici o evaluare CT.

Noutatea acestui studiu a constat în faptul că examinările CT cu doze mici de intensitate a iradierii (low-dose CT) și fără administrare de substanță de contrast au analizat (printr-un software special) modificările de volum ale leziunilor suspecte pulmonare și nu dimensionale - așa cum se procedează de obicei pentru caracterizarea unui nodul pulmonar suspect de malignitate.

Ce s-a schimbat recent (2024–2026): de la „funcționează?” la „cum implementăm?”

După publicarea rezultatelor studiului NELSON, cercetarea în domeniul screeningului pentru cancer pulmonar a continuat prin analize suplimentare și urmăriri pe termen lung ale cohortelor deja incluse în marile trialuri clinice. În paralel, au fost realizate mai multe meta-analize care au combinat datele provenite din studiul NLST și NELSON, oferind o imagine mai amplă și mai robustă asupra eficienței screeningului prin CT low-dose.
În ansamblu, concluziile acestor analize sunt consistente și convergente: reducerea mortalității prin cancer pulmonar este confirmată, fiind estimată la aproximativ 20–25% în populațiile cu risc crescut. În prezent, nu mai există controverse majore în comunitatea științifică privind eficiența screeningului, accentul mutându-se pe optimizarea și implementarea sa la scară largă.
Perioada 2024–2026 marchează o schimbare de paradigmă: întrebarea nu mai este dacă screeningul prin CT low-dose funcționează, ci cum poate fi aplicat cât mai eficient. Cercetările recente se concentrează pe integrarea inteligenței artificiale, care poate îmbunătăți detectarea nodulilor și reduce rezultatele fals pozitive, dar și pe dezvoltarea unor modele de risc personalizate, care depășesc criteriile tradiționale bazate exclusiv pe istoricul de fumat. În paralel, sunt investigate metode complementare, precum biomarkerii din sânge, însă până în prezent tomografia computerizată cu doză redusă rămâne singura metodă validată pentru screeningul cancerului pulmonar.
Pe măsură ce dovezile științifice s-au consolidat, tot mai multe țări europene au început să implementeze programe concrete. Croația a fost pionierul la nivelul Uniunii Europene, introducând primul program național încă din 2020. Între timp, Polonia și Cehia au dezvoltat programe similare, iar Regatul Unit a extins semnificativ screeningul prin intermediul sistemului NHS, reușind să identifice un număr important de cazuri în stadii precoce. Alte state, precum Germania, Franța sau Portugalia, se află în diferite etape de implementare sau derulează programe pilot.
Aceste inițiative sunt susținute și la nivelul Uniunii Europene, unde screeningul pentru cancer pulmonar a început să fie integrat în strategiile de prevenție oncologică. Proiecte precum SOLACE (Strengthening the Screening of Lung Cancer in Europe) urmăresc tocmai facilitarea implementării coordonate a screeningului în statele membre, inclusiv în Europa de Est.

Necesitatea unui program național de screening

În prezent, întrebarea nu mai este dacă screeningul funcționează, ci cât de rapid poate fi implementat eficient la nivel național. Situația din România evidențiază un contrast important între necesitate și realitate. Deși povara bolii este semnificativă—cu milioane de fumători și un procent foarte ridicat de cazuri diagnosticate în stadii avansate—nu există încă un program național de screening prin Early-CDT sau CT low-dose. Există însă pași preliminari, inclusiv participarea la inițiative europene și discuții privind evaluarea costurilor și a infrastructurii necesare.

Argumentele pentru implementarea unui astfel de program sunt solide. Screeningul permite depistarea cancerului pulmonar în stadii incipiente, când opțiunile terapeutice sunt mai eficiente și mai puțin costisitoare. În același timp, reduce mortalitatea și poate diminua, pe termen lung, presiunea financiară asupra sistemului de sănătate, prin evitarea tratamentelor complexe necesare în stadiile avansate.
Privind în ansamblu, evoluția screeningului pentru cancer pulmonar reflectă un parcurs tipic în medicină: de la incertitudine și cercetare, la validare științifică și, în cele din urmă, la implementare. În prezent, toate datele indică faptul că ne aflăm în ultima etapă. Pentru România, întrebarea nu mai este dacă acest tip de screening ar trebui introdus, ci cât de repede și cât de eficient poate fi integrat în politicile de sănătate publică.

Rezutatele astor trialuri europene reprezintă un argument științific suficient de solid pentru apariția la nivel național unor programe de screening pentru cancerul pulmonar și cu atât mai mult pentru România, în care atât numărul persoanelor fumătoare (cca 4-5 milioane), cât și diagnosticul în stadii avansate de boală (peste 80%) este printre cele mai mari din Europa.
Rămâne doar ca și în România să fie evaluată cu seriozitate importanța cancerului pulmonar ca problemă și pericol de sănătate publică, și să se facă o analiză economică a costurilor unui astfel de program, precum și a beneficiilor astfel realizate printr-un diagnostic precoce, cu șanse de curabilitate, comparativ cu cheltuielile considerabile generate de soluțiile terapeutice din ce în ce mai scumpe, necesare pentru tratamentul cancerelor pulmonare detectate în stadii avansate de boală.