A învins cancerul și a redescoperit bucuria vieții grație unei reconstrucții mamare pro bono realizate robotic

Chimioterapia si intervenția chirurgicală de mastectomie

A urmat chimioterapia. Cinci luni grele, pline de oboseală, greață, zile cu lacrimi și altele cu zâmbete false. Și totuși, Marinela a rămas ea însăși – femeia care mergea la spital pe tocuri. „Așa voiam să îmi amintesc cine sunt. Că sunt femeie. Că nu sunt boala mea.”

După terminarea tratamentului, medicii i-au recomandat mastectomia prin care a trecut în 20 mai 2024. A înțeles că era singura cale de a opri răul, dar rana a fost adâncă. Și nu doar fizică. „În momentul în care m-am privit în oglindă prima oară după operație, am simțit că nu mă mai recunosc. Era ca și cum o parte din mine dispăruse.”

Fiica ei, studentă în anul V la Medicină, i-a fost sprijinul cel mai puternic. „Ea mi-a dat puterea să merg mai departe. Mi-a zis: <<Mami, trebuie să lupți. Trebuie să te faci bine.>>” Așa a început căutarea unei soluții pentru reconstrucția mamară.

Șansa i-a venit sub forma unui anunț pe Instagram. Un chirurg plastician din Cluj, dr. Maximilian Vlad Muntean, lansa un concurs pentru două reconstrucții mamare gratuite, în cadrul Spitalului MedLife Humanitas Cluj. Fiica ei i-a trimis linkul și i-a spus zâmbind: „Mami, înscrie-te! Tu ești mereu norocoasă.”

Marinela a trimis documentele în miez de noapte, cu inima bătând tare. Câteva zile mai târziu, a primit telefonul care i-a schimbat din nou viața: fusese selectată pentru operație. „Am plâns de fericire. Era ca un semn de la Dumnezeu. Simțeam că universul îmi mai dă o șansă.”

Vindecarea și viața după cancerul mamar

Timpul a trecut, iar vindecarea a venit pas cu pas. La șase luni de la operație, Marinela se simte din nou întreagă. Sânul reconstruit și-a recăpătat sensibilitatea, cicatricea e abia vizibilă, iar abdomenul arată perfect. „Pot să merg la plajă fără teamă. Mă simt femeie. Mă simt vie.”

Privind înapoi, spune că mastectomia a fost cea mai grea etapă. „Durerea nu era doar fizică. Era o durere de suflet. Îmi pierdusem încrederea în mine. Dar acum am recăpătat-o. Am învățat să mă privesc în oglindă cu zâmbet.”

Astăzi, Marinela merge la înot, face drenaj limfatic și participă la evenimente dedicate pacientelor oncologice. A devenit, fără să-și propună, o voce a speranței. „Le spun tuturor femeilor: nu renunțați. Nu trăiți cu rușine sau teamă. Reconstrucția nu e un moft, e o renaștere. Eu sunt dovada că după frică vine viața.”

Când vorbește despre medicul care a făcut minunea posibilă, vocea i se înmoaie: „Domnul doctor Muntean are o lumină în ochi. E tânăr, dar are o inimă uriașă. M-a ascultat, m-a încurajat, mi-a redat puterea de a crede în oameni.”

După operație, și-a promis că va trăi altfel. Că va iubi mai mult, va râde mai des, va spune „mulțumesc” în fiecare zi. „Am învățat că fericirea nu costă nimic. E într-un gest mic, într-o cafea aburindă, într-un apus văzut de pe o bancă, într-un zâmbet de copil. Viața e frumoasă și merită trăită clipă de clipă.”

Astăzi, Marinela scrie. Scrie despre curaj, despre frumusețea care nu se stinge, despre femeile care nu renunță. Pe rețelele de socializare, mesajul ei a devenit un val de speranță pentru alte paciente. „Tot ce ți-ai dorit vreodată este de cealaltă parte a fricii”, scrie ea într-una dintre postări, citându-l pe George Addair.

Pe pagina ei de social media, Marinela a postat fotografii cu ea zâmbind, în ciuda a tot ce i s-a întâmplat. „Nu e doar o poză. E dovada că m-am întors la mine. Că sunt întreagă.”

Ea povestește acum liniștită despre acest vis împlinit, despre viața recâștigată și ține să ofere o lecție pentru toate femeile: frumusețea nu se măsoară în forme, ci în curajul de a te ridica după ce viața te doboară.