
Despre hernia abdominală/chirurgia herniilor
Hernia abdominală apare de obicei la persoanele cu predispoziție congenitală sau ca urmare a scăderii rezistenței peretelui abdominal în condițiile creșterii presiunii intra-abdominale prin efort fizic intens, tuse, strănut, constipație, micțiune dificilă (adenom de prostată).
Hernia abdominală poate apărea atât la bărbați cât și la femei, afectând diverse regiuni ale peretelui abdominal: inghinală; femurală; ventrală (hernie epigastrică, hernie ombilicală, hernie incizională). Clinic, apare ca o formațiune protruzivă (umflătură) ce își crește volumul în condiții de efort fizic, tuse, strănut etc. și se reduce în cavitatea abdominală în poziția culcat sau prin simpla apăsare cu mâna.
Poate fi însoțită de durere (cu diferite grade de intensitate) și de alte simptome digestive (greață, vărsături) mai ales când apar complicații.
Odată apărută, hernia nu se vindecă de la sine. Tratamentul este exclusiv chirurgical și are drept obiectiv refacerea integrității peretelui abdominal. Se recomandă o intervenție chirurgicală de urgență dacă hernia este strangulată, pentru că pacientul poate avea viața în pericol. Semnele acestei urgențe sunt: inflamarea herniei, febră, înroșirea în zona herniei, durere bruscă, severă, sau sensibilitate în zona herniei, dureri abdominale, balonare, greață, vărsături.

Tipuri de hernie abdominală
- Hernia inghinală:
cel mai frecvent tip de hernie abdominală; - Hernia femurală:
cea mai frecventă hernie abdominală la femei; - Hernia ombilicală:
mai frecventă la nou-născuți, mai ales la cei născuți prematur; - Hernia incizională (așa numita eventrație postoperatorie):
apare după intervențiile chirurgicale;
- Hernia epigastrică:
apare între ombilic și capul pieptului; - Hernia Spiegel:
apare în partea laterală a abdomenului; - Hernia hiatală:
prin care stomacul sau segmente de intestin se mută din abdomen în torace, prin slăbiciunea mușchiului diafragm, cel care separă cele două cavități.
Cauzele herniei abdominale
În principal, hernia abdominală este cauzată de combinația dintre o presiune crescută în abdomen și un defect sau slăbiciune în mușchii acestuia. Această slăbiciune poate fi congenitală (testicul necoborât, persistența herniei ombilicale fiziologice), metabolică (urmare a unor afecțiuni precum tuberculoză, diabet, fibroză chistică) sau poate fi dobândită ca urmare a constipației cronice, efortului fizic intens, tuse, greutate corporală crescută, sarcină.

Simptomele herniei abdominale
Cele mai frecvente simptome ale herniei abdominale sunt:
- tumefacție în zona afectată: este un semn comun al tuturor herniilor și, la început, aceasta dispare atunci când pacientul se întinde; umflătura se poate mări în cazul în care hernia abdominală nu este tratată;
- durere locală sau disconfort, accentuate la mișcare, tuse;
- amorțeli (parestezii) date de iritația nervilor: apar în hernia inghinală;
Pentru herniile hiatale, simptomele sunt date de întoarcerea sucului gastric în esofag sau de presiunea dată de mutarea unor organe din abdomen în torace și pot fi:
- arsuri în spatele sternului;
- senzația de „prea plin” după mese;
- durere toracică sau abdominală;
- regurgitarea alimentelor/ lichidelor în gură;
- dificultăți la înghițire;
- tulburări de respirație.
Diagnosticul herniei abdominale
Atunci când vă prezentați la medicul chirurg pentru o umflătură în zona abdomenului (fie că este inghinală, femurală, ombilicală, epigastrică, fie în zona unei intervenții chirurgicale mai vechi), acesta va evalua această proeminență prin palparea ei, atunci când sunteți în picioare și când stați întins. Astfel va putea aprecia localizarea, dimensiunea, dacă tumefacția se mărește la tuse sau efort, dacă intră în abdomen sau nu.
În cazul defectelor (rupturilor) abdominale foarte mici, sau la pacienții supraponderali, herniile pot fi mai greu de diagnosticat doar prin examinarea fizică. Medicul chirurg poate solicita o ecografie de părți moi sau o tomografie computerizată (CT).
În cazul herniilor hiatale, pentru că nu sunt la vedere, pot fi necesare o radiografie toracică, un examen baritat sau o endoscopie digestivă superioară.

Tratamentul herniei abdominale
Intervenția chirurgicală în cazul herniei abdominale este cel mai frecvent tip de intervenție chirurgicală. Tocmai de aceea, este foarte important ca pacienții să cunoască opțiunile lor în ceea ce privește operația de hernie abdominală, anestezia și ameliorarea durerii postoperatorii.
Există 3 tipuri principale de intervenții chirurgicale pentru hernie:
- operație deschisă (clasică);
- operație minim invazivă laparoscopică;
- operație minim invazivă robotică.
Chirurgul realizează o incizie în zona de proeminență herniară, apoi se identifică „sacul herniei”, care poate conține un organ din interiorul abdomenului (de cele mai multe ori un segment de intestin). Chirurgul readuce continutul sacului in abdomen și inchide peretele abdominal printr-un procedeu de protezare (cu plasă). În acest fel se reface funcționalitatea și rezistența peretelui abdominal. In functie de complexitatea cazului, anestezia folosită poate fi locală, regională (de ex: rahianestezie) sau generală.
In functie de gradul de recuperare postoperatorie pacienți pot merge acasă la câteva ore după operație sau la cateva zile. Recuperarea completa poate dura câteva zile. Exercițiile fizice intense sunt restricționate timp de 4-6 săptămâni după operație și pot fi reluate doar cu recomandare medicală.
- pentru herniile inghinale se utilizează abordul total extraperitoneal (TEP) sau abordul transabdomino-properitoneal (TAPP)
- pentru herniile ventrale sunt efectuate tehnici laparoscopice (IPUM) sau laparo-endoscopice (eTEP)
- tratament minim invaziv – 3-4 mini incizii de 0,5-1 cm
- anestezie generală.
Abordul laparoscopic - minim invaziv - reprezintă cea mai modernă modalitate de tratament al herniei, datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă față de procedeul deschis:
- durata de spitalizare minimă;
- durere redusă postoperatorie;
- recuperare rapidă;
- rezultate estetice superioare;
- risc de infecție minim;
- rata redusă de recidivă;
- posibilitatea descoperirii intraoperatorii a unei patologii asociate și tratarea acesteia corespunzător.
În timpul intervenției chirurgul utilizează un laparoscop, un instrument subțire care este introdus printr-o mică incizie în ombilic. Este conectat la o cameră video minusculă, care proiectează o „vedere interioară” a corpului pe ecranele din sala de operație. Se identifică zona slabă a peretelui abdominal. Aceast defect este închis și plasa este plasată în interiorul abdomenului pentru a întări țesutul.
După finalizarea procedurii, inciziile sunt închise, în câteva luni acestea abia dacă vor fi vizibile. Riscul de durere cronică este mai mic după intervenția laparoscopică, dar tipul și dimensiunea herniei exclud uneori opțiunea laparoscopică.
Operațiile robotice adresate defectelor de perete abdominal se realizează sub anestezie generală. Practic, timpii operatori sunt asemănători cu cei din intervenția laparoscopică, diferența fiind aceea că instrumentele chirurgicale sunt manevrate de brațele robotului, care, la rândul lor sunt comandate de chirurgul de la consolă.
O altă diferență față de chirurgia laparoscopică este aceea că utilizarea robotului oferă imagini tridimensionale excelente ale interiorului abdomenului (prin comparație cu imaginile bidimensionale ale chirurgiei laparoscopice).
Avantajele acestui tip de intervenție chirurgicală sunt identice cu cele ale operației laparoscopice la care se adaugă capacitatea multidimensională de manevrare a instrumentelor și posibilitatea de realizare a unor gesturi fine de disecție cu o precizie superioară.
Complicațiile herniilor abdominale
Deși evoluția bolii este lentă, hernia abdominală poate ajunge la dimensiuni atât de mari încât poate împiedica pacientul să își efectueze activitățile zilnice obișnuite.
O altă complicație, mult mai severă, este ștrangularea intestinului. Porțiunea de intestin ieșită prin orificiul herniei nu mai intră în abdomen și este comprimată în așa fel încât nu mai permite tranzitul intestinal normal ceea ce duce la ocluzia intestinală.
Semnele care pot indica o complicație și care ar trebui să vă îndrume de urgență la medic sunt:
- tumefacția din zona herniei nu mai intră în abdomen atunci când pacientul este în repaus, așezat culcat;
- absența scaunului;
- senzația de greață, balonare și vărsăturile;
- durerile abdominale generalizate.
Complicații ale tratamentului chirurgical pot fi:
- sângerarea cu apariția de hematoame sau echimoze (vânătăi);
- infecția plăgii sau infecții mai profunde cu afectarea plasei;
- lezarea vaselor testiculare;
- lezarea nervilor inghinali și sindroamele dureroase cronice;
- recidiva herniei abdominale.
Cum previi hernia abdominală
Herniile abdominale (atât cele primare, cât și recidivele) pot fi prevenite astfel:

menține o greutate normală;

consultă medicul atunci când tusea persistă;

consumă alimente care previn constipația;

renunță la fumat - fumatul poate cauza tusea cronică, ceea ce crește riscul apariției sau agravării herniei inghinale.

menține o poziție corectă a corpului atunci când ridici greutăți;
Articole medicale


Robotul da Vinci este un instrument de ultimă generaţie care prezintă avantaje majore în chirurgia peretelui abdominal și totodata util în identificarea și menajarea unor structuri anatomice delicate, precum nervii care inervează musculatura peretelui abdominal.

