medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Hernie hiatală

Hernie hiatală

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre hernia hiatală

Hernia hiatală se mai numește și hernie gastrică transhiatală și reprezintă o afecțiune în care partea superioară a stomacului trece în torace din cauza lărgirii orificiului (hiatusului) diafragmatic care face legătură dintre esofag și stomac.
De multe ori, hernia hiatală poate să nu dea niciun simptom, dar când apar manifestări clinice acestea sunt similare celor ale refluxului gastroesofagian.

Din punct de vedere anatomic există mai multe tipuri de hernie hiatală:

  • Tipul I: hernii hiatale glisante (prin „alunecare”), în care joncțiunea gastroesofagiană (locul de trecere dintre esofag si stomac) migrează deasupra diafragmei. Peste 95% dintre herniile hiatale sunt de tip I;
  • Tipul II: hernii paraesofagiene pure (PEH); joncţiunea gastroesofagiană rămâne în poziția sa anatomică normală, dar o porțiune a fundului stomacului herniază prin hiatusul diafragmatic adiacent esofagului (hernii prin “rostogolire”);
  • Tipul III: o combinație între tipurile I și II, atât joncțiunea gastroesofagiană, cât și fundul stomacului herniază prin orificiul diafragmatic. Fundul stomacului se află deasupra joncțiunii gastroesofagiene;
  • Tipul IV: se caracterizează prin prezența în sacul herniar a unei alte structuri decât stomacul, cum ar fi epiplonul, colonul sau intestinul subțire.
image

Cauze

Cea mai frecventă cauză a herniei hiatale o reprezintă creșterea presiunii în cavitatea abdominală. Aceasta poate crește în caz de:

  • Accese repetate de tuse;
  • Vărsături frecvente;
  • Încordarea în timpul evacuării materiilor fecale (în caz de constipație);
  • Ridicarea de greutăți;
  • Exerciții fizice intense;
  • Obezitate;
  • Sarcină (mai ales în ultimul trimestru de sarcină).

Alte posibile cauze ale producerii herniei hiatale:

  • Leziuni în zona diafragmatică (cauzate de traumatisme sau de intervenții chirurgicale);
  • Un orificiu diafragmatic larg din naștere (congenital);
  • Brahiesofag - malformație congenitală esofagiană care constă într-un esofag mai scurt decât în mod normal;
  • Modificări ale musculaturii diafragmatice odată cu înaintarea în vârstă.

Factori de risc

Hernia hiatală apare mai frecvent la:

  • Femei;
  • Gravide;
  • Fumători;
  • Persoane supraponderale sau obeze;
  • Persoane peste vârsta de 50 ani.

Simptome

Simptomele herniei hiatale includ:

  • Arsuri gastrice;
  • Senzație de arsură ce ascensionează spre cavitatea bucală (reflux gastroesofagian);
  • Gust amar sau acru în gură;
  • Balonare și eructații;
  • Disconfort sau durere în etajul abdominal superior (indigestie);
  • Dificultăți la înghițirea alimentelor (disfagie);
  • Senzație de greață și, uneori, vărsături;
  • Dificultăți de respirație.

Dacă apar următoarele simptome adresați-vă de urgență medicului:

  • Durere severă în piept sau în etajul abdominal superior;
  • Greață și vărsături persistente;
  • Absența tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze.

Aceste simptome pot sugera o hernie strangulată sau o obstrucție la acest nivel care ar putea necesita tratament chirurgical de urgență.

În cazul copiilor, hernia hiatală, de multe ori, nu prezintă simptome. Totuși, printre semnalele care pot indica această afecțiune sunt: arsuri la stomac în poziția aplecat sau culcat, râgâieli dese, sughiț frecvent, durere în piept sau abdominală, vărsături, senzație de balonare, probleme respiratorii.

image

Diagnosticare

Hernia hiatală este o afecțiune diagnosticată în principal de medicul specialist gastroenterolog sau chirurg cu competență în endoscopie digestivă.

Se impun anumite investigații pentru a depista hernia hiatală. Acestea sunt:

  • Radiografia abdominală cu bariu - pacientul va înghiți o substanță radioopacă (bariu), apoi i se va efectua o radiografie a abdomenului; această investigație poate ajuta la diagnosticul afecțiunilor esofagului (de exemplu, probleme de înghițire) și ale stomacului (de exemplu, ulcere sau tumori). De asemenea, poate spune cât de mare este hernia hiatală sau dacă prezintă complicații;
  • Endoscopia digestivă superioară - este metoda de elecție pentru vizualizarea mucoasei tractului digestiv superior. Constă în introducerea pe gură a unui aparat numit endoscop (tub subțire, flexibil, prevăzut cu cameră video și o sursă de lumină);
  • Manometria esofagiană - metodă diagnostică prin care se măsoară, cu ajutorul unor senzori amplasați endoscopic, presiunea din esofag în timpul actului de înghițire (deglutiție);
  • pH-metrie esofagiană - măsoară pH-ul (nivelul acidității) din interiorul esofagului și determină care simptome sunt legate de refluxul acid;
  • Studii de evacuare gastrică - determină cât de repede se elimină alimentele din stomac; se folosesc mai ales în cazurile cu greață și vărsături persistente.

Tratament

În cele mai multe cazuri, hernia hiatală nu determină simptome semnificative și rar necesită tratament medicamentos.
Pentru că anumiți pacienți cu hernia hiatală pot prezenta simptome asemănătoare bolii de reflux gastroesofagian, se încearcă ameliorarea acestora cu regim și tratament specific indicat de medicul specialist gastroenterolog.

Se recomandă scăderea în greutate în cazul pacienților supraponderali sau obezi.
Nu sunt recomandate anumite alimente care cresc aciditatea gastrică și favorizează refluxul gastroesofagian, și anume: alimente cu conținut crescut în grăsimi sau prăjite, exces de cafea, consum de alcool, ciocolată, alimente mentolate, băuturi carbogazoase.
Renunțarea la fumat în cazul pacienților fumători va îmbunătăți simptomatologia.

Se recomandă ridicarea poziției capului cu 15-20 cm deasupra restului corpului în timpul somnului sau odihnei (prin adăugarea unei perne în plus).
Anumite medicamente precum antiacidele luate după mese pot scădea aciditatea gastrică. Acestea se pot lua și fără prescripție medicală, iar dacă în 1-2 săptămâni simptomele nu se ameliorează, medicul specialist va putea indica o schemă de tratament cu inhibitori de pompă de protoni.

Alte medicamente prescrise pot fi prokineticele, care pot ajuta la eliberarea mai rapidă a stomacului și împiedicarea în acest fel a simptomelor de reflux.

Intervenția chirurgicală este indicată pentru:

  • toate herniile hiatale paraesofagiene simptomatice (tipul II);
  • simptome obstructive acute (absența tranzitului intestinal pentru materii fecale și gaze);
  • volvulus gastric (complicație rară în care stomacul suferă o rotație anormală de 1800);
  • descoperirea unei hernia hiatală în timpul operației bariatrice (bypass gastric, sleeve gastric etc.).

Tratamentul chirurgical constă în diferite tehnici de fundoplicaturi prin care se realizează recalibrarea orificiului diafragmantic și repoziționarea stomacului în abdomen (de exemplu, fundoplicatura Nissen, Toupet, Belsey sau procedeul Hill).
Tehnica și tipul de intervenție (laparoscopic sau clasic), precum și abordarea (transtoracică sau transabdominală) va fi decisă de medicul specialist chirurg în funcție de tipul herniei, eventualele complicații și patologia asociată a pacientului.
În unele situații, tratarea herniei hiatale se poate face fără operație. De exemplu, repararea chirurgicală a unei hernii de tip I în absența bolii de reflux nu este necesară.


Complicații

Complicațiile herniei hiatale sunt reprezentate de:

  • boala de reflux gastroesofagian (în cazul herniilor de alunecare);
  • esofagită sau ulcer esofagian (datorate refluxului cronic acid);
  • strictură esofagiană (formarea de țesut cicatricial în interiorul esofagului din cauza leziunilor repetate poate duce la îngustarea lumenului);
  • răsucirea stomacului (volvulus) sau strangularea gastrică (strângerea sacului herniar cu blocarea circulației sanguine) - complicații rare care pot apărea în cazul herniei paraesofagiene;
  • esofagul Barrett - afecțiune ce se caracterizează prin modificarea celulelor din esofagul inferior, care încep să semene cu cele intestinale (metaplazie intestinală) și este datorată refluxului gastroesofagian cronic; acest tip de celule au un risc de a deveni maligne;
  • cancer (adenocarcinom) esofagian - riscul dezvoltării cancerului esofagian este crescut la pacienții cu reflux gastroesofagian cronic și esofag Barrett.

Prevenție

Prevenția herniei hiatale și a bolii de reflux gastroesofagian include schimbări ale modului de viață și dietei.

  • Ultima masă să fie cu 3-4 ore înainte de culcare;
  • Evitați efortul fizic intens înainte de somn;
  • Evitați alimentele ce favorizează creșterea acidității gastrice și a refluxului gastroesofagian: citrice, suc de citrice, roșii/sosul de roșii, alimente condimentate, bogate în grăsimi, prăjite, băuturi acidulate, dulciuri;
  • Limitați consumul de alcool, ciocolată și cafea;
  • Nu fumați! Fumatul stimulează aciditatea gastrică;
  • Mâncați mese mai mici cantitativ și mai dese (de 4-5 ori/zi);
  • Ridicați capul patului cu 15-20 cm pentru a favoriza evacuarea gastrică;
  • Evitați creșterea în greutate și obezitatea;
  • Evitați curelele prea strânse care pun presiune pe abdomen;
  • Evitați să ridicați greutăți foarte mari;
  • Evitați stresul.

Autor

Dr. Carp-Ștefan Antoaneta

Medic Specialist Endoscopie - Gastroenterologie

Bibliografie

  1. “Guidelines for the Management of Hiatal Hernia - a SAGES Publication.” SAGES, 29 Oct. 2021, www.sages.org
  2. “Hiatal Hernia.” WebMD, WebMD, 6 Feb. 2002, www.webmd.com

Echipa medicală - Medicina interna și Gastroenterologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.