Abces parafaringian

Abcesul parafaringian este un abces profund al gatului care trebuie tratat cu antibiotice si drenaj chirurgical. Afectiunea este o infectie bacteriana a tesuturilor din jurul amigdalelor. 

Uneori, bacteriile (de obicei streptococi si stafilococi) care infecteaza gatul se pot raspandi mai adanc in tesuturile din jur. Daca bacteriile cresc necontrolate, se poate forma o colectie de puroi (abces). Abcesele se pot forma langa amigdalele (peritonsilar) sau in partea laterala a gatului (parafaringian). In mod obisnuit, un abces peritonsilar se umfla in gat, in timp ce un abces parafaringian poate sa iasa in gat. Un abces parafaringian este mai extins si mai periculos decat un abces peritonsilar.

Orice persoana poate dezvolta un abces parafaringian, dar este cel mai frecvent observat la copii si adolescenti. Adultii imunocompromisi sunt, de asemenea, expusi unui risc crescut. 

Primele simptome ale unui abces parafaringian sunt similare cu cele ale faringitei acute sau a amigdalelor (febra, durere in gat, voce nazala, disfonie, limfadenopatie cervicala). 

Progresia semnelor si a simptomelor este esentiala deoarece se refera la inflamatia si obstructia cailor aeriene superioare si/sau a tractului gastro-intestinal si pot aparea disfagii, dispnee, stridor, rigiditate la nivelul gatului, slabire, trismus si/sau durere toracica.

Diagnosticul se bazeaza pe examinarea gatului si, uneori, pe rezultatele studiilor imagistice. Antibioticele ajuta la eliminarea infectiei.

Echipa medicala MedLife - ORL

Tunea Anca Raluca,Medic Primar
Medic Primar
Medic Primar
Popa Oana Irina,Medic Specialist
Medic Specialist
Toader Miorita,Medic Primar, Doctorand in Stiinte Medicale
Medic Primar,...
  •  
  • 1 of 29

Abces parafaringian - Cauze / agent infectios / factori de risc

Cauzele abcesului parafaringian

Spatial parafaringian (faringomaxilar) este situat lateral de muschiul constrictor faringian. Acest spatiu se conecteaza la orice alt spatiu major fascial al gatului si este impartit intr-un compartiment anterior si unul posterior prin procesul stiloid. 

Compartimentul posterior contine artera carotida, vena jugulara interna si numerosi nervi. Infectiile spatiului parafaringian isi au de obicei originea la nivelul amigdalelor sau faringelui desi pot aparea prin raspandirea infectiei de la nivelul unor surse odontogene sau de la nivelul ganglionilor limfatici.

Marirea abcesului poate compromite caile respiratorii. Abcesul spatiului posterior poate eroda artera carotida sau provoca tromboflebita septica a venei jugulare interne (sindrom Lemierre).

Cauze posibile ale abceselor parafaringiene sunt:

  • faringita bacteriana;
  • mastoidita;
  • otita medie;
  • abces peritonsilar;
  • infectia in glandele salivare submandibulare sau parotide. 

Complicatiile abcesului parafaringian

Infectiile parafaringiene sunt cauze importante ale mortalitatii datorate posibilelor complicatii, inclusiv:

  • edem acut de laringe cu obstructie a cailor respiratorii;
  • tromboflebita a venei jugulare cu septicemie (sindromul Lemierre);
  • raspandirea infectiei in spatiul retrofaringian;
  • raspandirea infectiei in mediastinul de-a lungul spatiului carotidic sau in spatiul periculos;
  • anevrismul micotic cu posibila ruptura ulterioara a arterei carotide interne;
  • arsura carotida cu hemoragie masiva.

 

Abces parafaringian - Simptome

Simptomele abcesului parafaringian

Majoritatea pacientilor au febra, dureri de gat, odinofagie si tumefactia gatului pana la osul hioid. Abcesul spatiului interior produce trismus si o induratie de-a lungul unghiului mandibulei, amigdala si peretele faringian lateral proeminand medial. 

Abcesul spatiului posterior produce tumefactie care este mai proeminenta la nivelul peretelui faringian posterior. Trismusul este minim. Abcesele posterioare pot implica structurii ale tecii carotidei, determinand eventual rigiditate, febra inalta, bacteriemie, deficite neurologice, si, eventual, hemoragie masiva prin ruptura arterei carotide. 

In cazul abcesului amigdalitar, inghitirea provoaca o durere severa care adesea radiaza in ureche. Oamenii au o durere in gat severa, se simt rau, au febra si isi pot inclina capul spre partea laterala a abcesului pentru a ajuta la ameliorarea durerii. Spasmele muschilor de mestecat fac dificila deschiderea gurii (trismus).

Abcesele peritonsilare si unele abcese parafaringiane imping amigdalele inainte. Vula (proiectia mica si moale care se afla in spatele gatului) este umflata si poate fi impinsa in partea opusa abcesului. Alte simptome comune includ o voce ciudata (vorbind ca si cand ai manca ceva fierbinte), salivare, roseata a amigdalelor, exsudate, umflarea ganglionilor limfatici in gat si respiratie urata (halitoza)

Copiii cu infectie parafaringiana pot avea urmatoarele simptome:

  • febra;
  • perturbarea perimandibulara si eritem;
  • deplasarea mediana a peretelui faringian lateral si a stalpului amonte inferior;
  • saliva in exces;
  • probleme respiratorii, inclusiv tahipnee si stridor;
  • scaderea reflexului gastroesofagian si a disfagiei;
  • paralizie a cablului vocal si deviatie lingual.

Abces parafaringian - Tratament

Diagnosticarea abcesului parafaringian

Un medic va examina gura si gatul pentru a diagnostica un abces parafaringian. De obicei, pot identifica aceasta conditie printr-un examen fizic. Pentru a ajuta la examinare medicul va folosi probabil un mic depresor de lumina. Umflarea si inrosirea pe o amigdalita poate sugera un abces. Ele pot provoca zona umflata pentru a determina daca exista puroi inauntru.

Daca este prezenta puroi, medicul poate colecta un esantion pentru a trimite la un laborator pentru teste suplimentare.

In unele cazuri, medicul poate recomanda o scanare cu ultrasunete a gatului pentru a exclude alte conditii cum ar fi epiglotita sau alte infectii ale cailor aeriene superioare.

Diagnosticul este suspectat la pacientii cu infectii difuze profunde ale gatului sau cu alte simptome tipice si este confirmat prin efectuarea CT cu substanta de contrast.

Tratamentul abcesului parafaringian

Tratamentul poate necesita asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii. Antibioticele parenterale cu spectru larg (de exemplu, ceftriaxone, clindamicina) si drenajul chirurgical sunt in general necesare. Abcesele posterioare sunt drenate la exterior prin fosa submaxilara. Abcesele anterioare pot fi adesea drenate printr-o incizie intra-orala. 

Dupa drenaj sunt necesare cateva zile de tratament antibiotic i.v. cu antibioticul la care germenul este sensibil, stabilit pe baza culturilor si antibiogramei, urmate de 10-14 zile de tratament antibiotic administrat pe cale orala. 

Ocazional, abcesele mici pot fi tratate doar cu antibiotice i.v. 

 

Abces parafaringian - Preventie

Prevenirea abcesului parafaringian

Nu este posibila prevenirea abceselor parafaringiene dar o persoana poate reduce riscul prin:

  • renuntarea la fumat;
  • tratarea amigdalele bacteriene inainte de a se agrava starea pacientului;
  • tratarea infectiilor orale;
  • practicand o buna igiena dentara.
Vrei sa te informezi despre o alta afectiune medicala?
Intra in Libraria virtuala MedLife! ⯈ Acceseaza glosarul medical