Cancer mamar
Cancer de san
Corpul uman este format din milioane de celule, grupate în ţesuturi şi organe (muşchi, oase, plămâni, ficat, etc.). Atunci când celulele încep să se dividă într-un mod haotic, devin periculoase pentru organism. Dacă mecanismele de apărare ale organismului nu sunt capabile să distrugă aceste celule anormale, numărul lor continuă să crească, formând o tumoră. Nu toate tumorile sunt însă canceroase. Există tumori benigne (necanceroase) şi maligne (canceroase). Celulele tumorii benigne nu invadează ţesutul înconjurător şi nu se răspândesc în celelalte organe. În general, acestea nu constituie un pericol pentru viaţă. Tumorile maligne sunt periculoase deoarece, cu timpul, pot invada ţesuturile vecine, distrugându-le progresiv. Uneori, celulele se desprind din tumora iniţială (primară) şi se răspândesc la alte organe prin intermediul fluxului sangvin sau sistemului limfatic. Când aceste celule ajung la nivelul unui nou ţesut, ele pot continua să se dividă şi să formeze o nouă tumoră numită secundară sau metastază.
Cancerul de sân
Majoritatea cancerelor sunt numite după partea corpului pe care o afectează când se declanşează. Cancerul mamar se dezvoltă în ţesutul sânului. El apare atât la femei, cât şi la bărbaţi în ţesutul mamar, dar cancerul de sân la bărbaţi este mai rar. Dacă celulele canceroase ating ţesutul limfatic şi ganglionii axilari, metastazele se întâlnesc mai frecvent. Cancerul de sân este foarte rar întâlnit înainte de vârsta de 25 de ani. Frecvenţa lui creşte continuu după 40 de ani. Trei sferturi din cazurile de cancer mamar apar după 50 de ani. Acesta poate fi descoperit în stadii precoce, intermediare sau avansate, şi poate evolua lent, moderat sau rapid. Există numeroase tipuri de cancer mamar, fiecare necesitând un tratament adaptat şi actualizat de către personalul medical în funcţie de nevoile pacientului
Cancer mamar - Cauze / agent infectios / factori de risc
- Transmiterea ereditară - moştenire directă a defectelor genetice specifice (BRCA1), trasmitere modificată a unor gene (BRCA2), sindroame de agregare familială, predispoziţie genetică dependentă de interacţiunile cu mediul - constau în prezenţa la membrii aceleiaşi familii a mai multor cancere colonoce, gastrice şi mamare
- Prezenţa unui risc crescut la descendentele unor mame cu cancer mamar (risc de 2 ori mai mare, mai ales când cancerul mamar a fost bilateral); de asemenea, există un risc crescut dacă în familie sunt mai multe rude de grad 1 şi 2 cu cancer mamar
- Inaintarea în vârstă. Studiile relevă faptul că cele mai multe cazuri de cancer de sân apar după 50 de ani .
- Femeile care au avut primul ciclu menstrual la o vârstă fragedă, înainte de 12 ani, respectiv cele la care menopauza s-a instalat târziu, după vârsta de 55 de ani.
- Femeile care au avut primul lor copil după vârsta de 30 de ani, sau cele care nu au avut copii.
- Lipsa alaptării. Alaptarea este un factor de risc protector.
- Obezitatea apărută după menopauză, când abundenţa ţesutului adipos poate duce la creşterea nivelului de estrogen la femeie şi prin urmare creşterea riscului de apariţie a cancerului de sân.
- Femeile care au avut în antecedente afecţiuni benigne ale sânului şi stări precanceroase (hiperplazii, displazii, metaplazii, distrofii şi cancerul lobular în situ) ce pot duce la cancere invazive.
- Cicatricile radiale (leziune de graniţă).
- Iradierea regiunii toracice (mai ales înainte de 30 de ani).
- Dieta bogată în grăsimi, proteine şi dulciuri rafinate. Studiile arată că ţările industrializate cele mai afectate de poluare prezintă o frecvenţă mai ridicată a cancerului de sân. Explicaţiile pentru aceasta ar putea fi variate, începând de la condiţiile economice din aceste ţări, care favorizează un regim alimentar bogat în grăsimi alimentare, îmbogăţit cu substanţe chimice provenite din tratamentele cu pesticide şi hormonale la care sunt supuse produsele alimentare. Aceste tratamente sunt suspectate că ar juca un rol important în apariţia cancerului.
- Consumul de alcool. Obiceiul de a consuma unul sau mai multe pahare de alcool pe zi duce la o creştere uşoară a riscului de apariţie a cancerului de sân.
- Contraceptivele orale-considerate ca factor de risc când sunt administrate înainte de prima sarcină sau pe o perioadă mai mare de 10 ani. Cât despre femeile la menopauză, se pare că tratamentul hormonal substitutiv bazat pe asocierea de estrogeni şi progestative, ar duce la o uşoară creştere a riscului pentru cancerul de sân. Pe de altă parte, acest tratament oferă femeii protecţie deloc de neglijat faţă de osteoporoză, unele boli cardiovasculare şi diverse alte boli legate de această perioadă de viaţă. Până la apariţia unor rezultate concludente ale studiilor pe această temă, contraceptivele orale şi substitutivele hormonale nu sunt prescrise femeilor care au avut cancer la sân, evitându-se recidiva
Cancer mamar - Simptome
Cel mai frecvent simptom al cancerului de sân este apariția unui nodul sau a unei zone de țesut îngroșat, nedureroase, la nivelul sânului, cu margini neregulate. Există cazuri în care tumorile sunt moi și rotunjite. Ele pot fi chiar dureroase. Din acest motiv, este important ca orice modificare a sânilor sau orice nodul nou apărut să fie verificat de către un cadru medical cu experiență în diagnosticarea bolilor de sân.
Alte simptome posibile ale cancerului de sân includ:
- Tumefierea (umflarea) totală sau parțială a unui sân, în special în cazul în care aceasta apare pe o singură parte (chiar dacă nu se simte niciun nodul distinct);
- Rash (iritație), încrețirea pielii sau apariția unei cruste la nivelul sânului;
- Retracția pielii la nivelul unei zone a sânului;
- Apariția unei senzații de durere în oricare dintre sâni, la nivelul mamelonului sau în zona axilei, fără a fi legate de menstruație;
- Rash (Iritație) în jurul mamelonului sau apariția unei cruste la nivelul mamelonului (unele femei descriu această crustă ca fiind similară cu textura cojii de portocală);
- Retragerea mamelonului spre interior;
- Secrețiile mamelonare (altele decât laptele matern) apărute spontan, hemoragice sau incolore, în special cele unilaterale.
În cazul în care identificați o schimbare inexplicabilă în forma sau dimensiunea sânilor, mai ales dacă aceste modificări sunt unilaterale, este bine să cereți părerea unui specialist (deși este normal ca o femeie să aibă un sân puțin mai mare decât celălalt, în cazul în care această asimetrie este recentă, ea trebuie verificată). Uneori, cancerul de sân se poate răspândi la nivelul ganglionii limfatici sub braț sau în jurul claviculei provocând un nodul sau o umflătură, chiar înainte ca tumora din țesutul mamar să fie suficient de mare pentru a fi simțită. Orice umflătură a ganglionilor limfatici ar trebui, de asemenea, raportată medicul specialist.
Cancerul de sân nu este dureros, deci nu trebuie aşteptată apariţia unei dureri pentru a consulta medicul. De fapt, multe femei sănătoase descoperă că sânii lor sunt plini de noduli înaintea unui ciclu şi că unele tipuri de excrescenţe mamare benigne sunt dureroase.
Autoexaminarea sanilor
Autoexaminarea sânilor face parte din îngrijirea sănătăţii fiecărei femei, aceasta devenind astfel familiară cu felul în care aceştia arată în mod normal, în diferite momente ale lunii. Este cel mai practic mod de a descoperi orice nodul sau modificare a sânilor. În perioada de creştere precum şi ulterior în timpul ciclului, sânii sunt adesea umflaţi şi prezintă noduli, astfel că cea mai bună perioadă pentru autoexaminare este la o zi sau două după terminarea ciclului. În această perioadă sânii au un aspect normal (normalul diferă de la persoană la persoană). După menopauză, se poate stabili o dată fixă 5 pentru autoexaminarea sânilor, de exemplu prima zi a lunii calendaristice. Autoexaminarea lunară a sânilor îşi propune să depisteze apariţia sau accentuarea unei anomalii (prin raportarea la examinarea anterioară ), la nivelul: - conturului sânilor - căutarea unei modificări de volum sau formă. - suprafeţei sânilor - căutarea unei scobituri, unei modificări de culoare sau a unei induraţii (îngroşări) a pielii. - masei sânilor - depistarea unui nodul. - mameloanelor - observarea crustelor, a unei adâncituri, unei induraţii, unui nodul, secreţii de lichid clar sau sangvinolent sau a unei asimetrii de poziţie. - ganglionilor - căutarea nodulilor duri deasupra şi subclavicular, dar şi la nivelul axilei.
Diagnosticul de cancer de san
Mamografia este cea mai bună metodă de depistare a cancerului in stadii incipiente. Mamografia este recomandată femeilor peste 40 de ani, însă sunt cazuri în care doctorul poate indica această examinare mai devreme, pe baza unor factori de risc ai femeii.
Ecografia este o metodă de diagnosticare ce utilizează ultrasunetele şi este complementară mamografiei. Permite atât diferenţierea dintre o masă solidă şi un chist, cât şi vizualizarea leziunilor atunci când sânii sunt denşi. Este o metodă nedureroasă şi este recomandată femeilor sub 35 de ani, ai căror sâni sunt prea denşi pentru a furniza o imagine clară în urma mamografiei.
Galactografia consta în vizualizarea canalelor galactofore,dupa injectarea unei substante de contrast și furnizeaza informații legate de localizarea eventualilor chisturi minuscule.Pot aparean imagini lacunare intraductale și distensii,amputatii sau dezorganizarii ale canalelor galactofore.
Biopsia este o intervenţie necesară pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului de cancer. Presupune prelevarea unei probe de ţesut şi examinarea acesteia la microscop. Ţesutul recoltat în timpul biopsiei este examinat în laborator. Biopsia este utilizată pentru a stabili tipul cancerului depistat. De asemenea, proba biopsică stabileşte gradul tumoral, ajutând la stabilirea prognosticului bolii. Un diagnostic pozitiv pentru cancer atrage după sine alte teste, pentru a stabili gradul de răspândire al acestuia.
Tomografia computerizată această metodă foloseşte razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul organismului. Cu ajutorul unei substanţe de contrast injectate se poate vizualiza reţeaua vaselor sangvine şi prezenţa tumorilor. Principalul beneficiu al acestei metode este precizia detaliilor, întrucât oferă posibilitatea de a obţine imagini ale unor secţiuni foarte subţiri (cel mult 1-2 mm grosime).
Imagistica prin rezonanta magnetica este tehnica cu cea mai mare sensibilitate folosită în diagnosticului cancerului mamar.Tehnica poate fi folosită la persoanele tinere cu structura densa a glandei mamare,pacientele cu implanturi mamare și/sau multiple microcalcificari.
Tomografia cu emisie de pozitroni permite evidentierea unor modificari functionale,o caracterizare metabolica,nu numai la localizarea spatiala a leziunii.
Stadializarea cancerului mamar
După stabilirea diagnosticului de cancer, urmează determinarea gradului de răspândire a bolii. Această etapă este foarte importantă, deoarece tratamentul propus şi recomandările pentru recuperare depind de stadiul neoplasmului. Stadializarea are loc după anumite norme şi foloseşte trei noţiuni cheie, care servesc drept criterii decisive.Ţinând cont de această stadializare, dar şi de alţi factori cum ar fi : vârsta, starea generală de sănătate, bolile asociate, instalarea 8 menopauzei, se decide un anumit tip de tratament. Utilizarea unui program de tratament potrivit face mai puţin probabilă trecerea cancerului de la un stadiu la altul.
Cancer mamar - Tratament
Este cunoscut faptul că pacientele ce urmează a fi tratate de cancer de sân sunt mai optimiste în ceea ce priveşte prognosticul bolii dacă cunosc particularităţile tratamentului ce le va fi aplicat, avantajele şi dezavantajele terapiei, motiv pentru care se recomandă o comunicare riguroasă între medic şi pacientă.
Există 4 mari componente ale tratamentului cancerului de san:
- chirurgia,
- radioterapia,
- chimioterapia
- hormonoterapia.
Acestea pot fi aplicate în diferite combinaţii. De obicei tratamentul iniţial include excizia chirurgicală a tumorii cu sau fără radioterapie, urmat de chimioterapie adjuvantă sau hormonoterapie. Uneori, chimioterapia poate fi aplicată înainte de chirurgie.
Excizia chirurgicala in cancerul de san
Se cunosc două tipuri de intervenţii chirurgicale la sân:
- tehnica de conservare a sânului - aceasta presupune îndepărtarea tumorii şi a unui mic ţesut din preajma acesteia şi are ca obiectiv păstrarea formei şi mărimii sânului. Se practică frecvent în cazul cancerelor de sân depistate precoce.
- mastectomia - presupune îndepărtarea întregului ţesut mamar, împreună cu ganglionii limfatici axilari. Această metodă se practică în cazul tumorilor mai mari, care implică afectarea mamelonului şi a areolei mamare sau când cancerul este răspândit. În urma analizei ganglionilor limfatici excizaţi se stabileşte tratamentul astfel.
Reconstrucţia sânului este o alegere personală a fiecărei paciente şi constituie o alternativă la proteza externă. Înaintea luării unei decizii, este bine să cunoaşteţi şi să discutaţi avantajele şi dezavantajele unei astfel de intervenţii. Opţiunea pentru o reconstrucţie imediată sau târzie, se recomandă să aparţină chirurgului plastician, deoarece trebuie luaţi în considerare mai mulţi factori, dintre care: starea generală de sănătate, consideraţii tehnico-operatorii, probabilitatea unui tratament stabilit de medicul curant - radioterapie sau chimioterapie şi nu în ultimul rând, dorinţa pacientei.
Radioterapia in cancerul mamar
Radioterapia este o altă metodă de tratament primar în cancerul de sân. Această metodă implică doar extirparea tumorii maligne şi a unei părţi din ganglionii limfatici axilari, sânul urmând a fi tratat prin radioterapie. Faţă de tratamentul medicamentos, radioterapia se aplică doar local, adică exclusiv în zona de iradiere propriu-zisă. Radioterapia are şi efecte secundare. Ele variază de la persoană la persoană în funcţie de tipul de tratament urmat şi de starea generală de sănătate.
Chimioterapia in cancerul de san
Chimioterapia presupune folosirea medicamentelor, numite citostatice (citotoxice), cu scopul de a distruge celulele canceroase. Ea poate fi folosită ca adjuvant în radioterapie atunci când se izolează celule tumorale în ganglionii limfatici, dar poate constitui şi un tratament independent. Citostaticele intervin în procesul de diviziune celulară fie prin oprirea dezvoltării celulelor, fie prin întreruperea înmulţirii acestora. Deoarece celulele canceroase se înmulţesc în mod constant, ele vor fi primele afectate. Cu toate că sunt dozate cu mare atenţie, citotoxicele pot afecta celulele sănătoase ale organismului (mai ales cele care se dezvoltă repede - celulele sangvine ce se formează în măduva spinării, celulele tractului digestiv, cele din sistemul reproducător şi foliculii piloşi), deşi într-o măsură mult mai mică decât celulele canceroase. În acest caz apar efectele secundare ale 15 chimioterapiei, unele dintre acestea putând persista de-a lungul întregii vieţi, de exemplu cazul în care citostaticele afectează ireversibil inima, plămânii, rinichii sau organele reproductive. Împreună cu doctorul dumneavoastră trebuie să cântăriţi atent riscurile apariţiei acestor consecinţe târzii şi avantajele tratamentului chimioterapeutic şi trebuie să vă gândiţi în ce măsură medicamentele citotoxice vă pot creşte şansele de vindecare şi de supravieţuire
Hormonoterapia in cancerul de san
Hormonoterapia se administreaza în funcţie de statusul hormonal al pacientei şi în funcţie de prezenţa receptorilor pentru estrogen şi progesteron. 17 Se ştie că cele mai multe tumori ale sânului se dezvoltă din cauza estrogenului, ceea ce înseamnă că dezvoltarea acestor tumori poate fi reglată prin hormoni.
