Cancer laringian

Cauze

Cauza cancerului de laringe este reprezentată de transformarea unei celule din mucoasa laringelui, sub acțiunea mai multor factori, aceasta căpătând proprietatea de a se multiplica necontrolat și de a se extinde, mai întâi local, invadând structurile învecinate și, ulterior, pe cale limfatică, spre ganglionii gâtului și, prin sânge, către alte structuri și organe. Nu a fost identificată cauza cancerului laringelui dar sunt recunoscuți mai mulți factori care cresc riscul de apariție a acestei afecțiuni.

Simptome 

Primele simptome ale cancerului laringian sunt nespecifice și greu de diferențiat. Răgușeala este primul semn, persistentă și care nu se ameliorează după câteva săptămâni de tratament. Alte semne și simptome cuprind:   

• gât uscat;  
• tuse seacă persistentă;  
• modificări ale vocii, care nu se ameliorează după câteva săptămâni de tratament;  
• durere sau dificultate la înghițire;  
• disfonie – vorbire dificilă;  
• apariția unei umflături la nivelul gâtului;  
• durere de ureche. 

Pe măsură ce boala progresează, simptomatologia devine mai severă:  

• dificultăți de respirație – dispnee;  
• respirație șuierătoare – stridor;  
• senzație de corp străin în gât;  
• expectorație cu sânge – hemoptizie. 

Apariția oricărei dintre aceste manifestări reprezintă o urgență, pentru care trebuie să vă prezentați la medic.

Tratament

Tratamentul cancerului laringian poate folosi mai multe tipuri de terapie:  

• intervenția chirurgicală: presupune îndepărtarea tumorii și a ganglionilor din regiune invadați sau cu risc crescut de a fi invadați tumoral. Este o procedură laborioasă și se face în centre specializate; poate fi folosită ca primă terapie în stadiile localizate sau după micșorarea tumorii și extensiilor acesteia prin alte metode;  
• radioterapia: este metoda de tratament care folosește radiațiile ionizante pentru distrugerea celulelor tumorale; cuprinde tumora primară, extensiile acesteia în țesuturile învecinate, ganglionii limfatici regionali. Procedura se face în centre specializate, de medici și fizicieni cu experiență; în situații rare, poate fi făcută cu scop paliativ – pentru oprirea unei sângerări de la nivel tumoral;  
• chimioterapia: folosește citostaticele pentru distrugerea celulelor tumorale; poate fi folosită cu scopuri diverse:  
  • de radiosensibilizare: se administrează la interval de o săptămână mici doze de citostatic, pentru creșterea eficienței radioterapiei; folosită în stadiile localizate sau avansate local;  
  • de inducție: pentru micșorarea tumorii și extensiilor acesteia înainte de radioterapie sau intervenția chirurgicală;  
  • adjuvantă: pentru completarea răspunsului obținut prin radioterapie sau intervenție chirurgicală;  
  • paliativă: pentru prelungirea vieții pacientului atunci când boala este metastazată. 
• terapiile țintite și imunoterapia: folosesc substanțe farmacologice non-citotoxice pentru distrugerea celulelor tumorale; se folosesc în condiții speciale, au mai puține efecte secundare și pot fi administrate, în consecință, pe durate mai lungi de timp. 

Asocierea și succesiunea folosirii mijloacelor terapeutice menționate anterior este stabilită de o comisie multidisciplinară, alcătuită din chimioterapeut, radioterapeut, chirurg ORL și, în cele mai multe cazuri, logoped. Aceștia vor ține cont de următorii factori: stadiul inițial al bolii, forma histologică (tipul de celulă care alcătuiește tumora), comorbiditățile pacientului, astfel încât tratamentul în ansamblul său să fie perfect personalizat pentru fiecare pacient în parte. Logopedul este un factor important în managementul acestui pacient deoarece atât tumora, cât și intervenția chirurgicală și radioterapia afectează capacitatea de vorbire a pacientului. 

Deoarece mulți dintre acești pacienți vor rămâne cu traheostomă, este important ca pacientul să fie educat cum să își desfășoare viața cu traheostomă:  

• verificați zilnic traheostoma, pentru a vă asigura că este curațată de mucus;  
• eliminați excesul de mucus prin tuse sau cu ajutorul unui spray cu apă salină;  
• mențineți mucoasa umedă cu spray cu apă salină;  
• spălați zona din vecinătatea stomei cu apă călduță și săpun, cu atenție pentru a nu ajunge săpun în stomă;  
• nu scufundați stoma în apă;  
• mențineți stoma acoperită cu tifon curat, pentru a evita intrarea prafului.  
• supraviețiurea în cancerul laringian este relativ bună, mai ales în stadiile localizate;  
• 90% dintre pacienții în stadiul I sunt în viață la 5 ani;  
• 70% dintre pacienții în stadiul II sunt în viață la 5 ani;  
• 60% dintre pacienții diagnosticați în stadiul III vor fi în viață la 5 ani;  
• mai mult de 30% dintre pacienții în stadiul IV supraviețuiesc la 5 ani. 

Complicații 

Cancerul laringian poate determina o serie de complicații:  

• legate de tumoră: sângerare, tulburări de respirație și vorbire, durere, modificări ale vocii până la dispariția acesteia;  
• legate de terapie: necesitatea unei traheostomii, înroșirea pielii însoțită de usturime (de la radioterapie), usturime în gât, durere în gât, dificultăți la înghițire.  

Aceste simptome se vor ameliora în timp și, sub acțiunea unor medicamente simptomatice, pot fi ușor gestionate. Tehnicile noi de radioterapie țintită limitează foarte mult severitatea și frecvența acestor complicații.  

Efectele secundare ale chimioterapiei sunt:  

• lipsa poftei de mâncare;  
• greața;  
• vărsăturile (mai rar);  
• scăderea numărului de globule albe și roșii din sânge;  
• astenia;  
• fatigabilitatea.

Autor

Dr. Mustata Roxana Maria 

Medic Specialist Oncologie