medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Edem

Edem

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre edem

Edemul reprezintă o acumulare excesivă de lichid în țesuturile organismului. Acesta poate fi localizat sau generalizat și poate afecta orice parte a corpului, inclusiv membrele, fața, abdomenul sau plămânii.

Cauzele edemului pot varia de la afecțiuni medicale, cum ar fi insuficiența cardiacă sau renală, la leziuni sau traumatisme și utilizarea unor medicamente.


Tipuri de edem

Există numeroase tipuri de edeme:

  • edemul venos: este cunoscut și sub denumirea de insuficiență venoasă cronică; fluxul sanguin din circulația venoasă este afectat;
  • edemul cardiac: se produce ca urmare a stagnării sângelui în sistemul venos;
  • edemul renal: apare în regiunile bogate în țesut conjunctiv lax și mai puțin elastice (față, pleoape, partea dorsală a mâinilor);
  • edemul pulmonar: este provocat de acumularea de lichid în interstiţiul pulmonar și spațiul alveolar;
  • edemul hepatic: apare ca urmare a unei funcționări deficitare a ficatului;
  • edemul endocrin: se întâlnește în cazurile cu niveluri crescute de hormon antidiuretic (ADH), aldosteron, cortizon, estrogeni, serotonină sau prolactină;
  • edemul papilar: implică tumefacția unilaterală sau bilaterală a discului optic, determinată de hipertensiunea intracraniană;
  • edemul cerebral: reprezintă acumularea de lichid în țesuturile cerebrale, cauzând creșterea presiunii în interiorul craniului;
  • edemul Quincke: este o formă de edem alergic acut și potențial periculos, care poate apărea în jurul ochilor, gurii, buzelor, limbii sau gâtului;
  • edemul limfatic: este cauzat de deteriorarea sistemului limfatic;
  • edemul inflamator: apare în vecinătatea unui proces inflamator;
  • edemul carențial: apare atunci când albuminele din sânge scad sub 2,5g/ dl, ca urmare a scăderii presiunii oncotice a plasmei;
  • edemul osos: se caracterizează printr-o leziune la nivelul măduvei osoase și este complet diferit de edemul țesuturilor moi;
  • edemul generalizat sau anasarca: afectează întregul organism.
femeie cu edem la nivelul gambei

Cauze

Unele edeme sunt fiziologice și pot apărea în diferite momente ale ciclului menstrual sau în timpul sarcinii, ca urmare a modificărilor hormonale. De asemenea, edemele fiziologice pot fi cauzate de excesul de sare, de statul prelungit în picioare sau de expunerea la căldură și ger.

Edemele patologice pot fi cauzate de probleme cardiace, renale sau hepatice, precum și de boli inflamatorii, infecțioase sau neoplazice. Edemele patologice pot afecta orice parte a corpului, inclusiv pielea, mușchii, articulațiile, organele interne sau creierul și, în unele cazuri, reprezintă urgențe medicale care pun în pericol viața pacientului.

Edemul cardiac este întâlnit în insuficienţa cardiacă dreaptă, în insuficienţa cardiacă globală sau în pericardita cronică constrictivă. Edemul Quincke poate fi cauzat de o reacție alergică la alimente, medicamente, insecte sau alte substanțe. Edemul cerebral este cauzat de o serie de probleme, inclusiv traumatisme craniene, infecții, boli ale sângelui sau tumori cerebrale. Edemul carențial este determinat de inaniție, iar cel hepatic este întâlnit în ciroză sau în carcinomul hepatic.

Cauzele edemului renal pot include boli renale, precum insuficiența renală, nefropatia diabetică, sindromul nefrotic și glomerulonefrita difuză acută sau medicamente care afectează funcția renală. Edemul renal poate fi, de asemenea, cauzat de alte probleme medicale, precum hipertensiunea arterială sau insuficiența cardiacă.

Edemul inflamator apare în cazul unor abcese, flegmoane, celulite, osteomielită, flebite, limfangite, artrite, bursite etc.

Edemul osos este consecința unor traumatisme osoase, a unor boli inflamatorii (poliatrită reumatoidă, psoriazis, spondilartrită), a unor leziuni degenerative (osteoartritele de la nivelul șoldului, genunchiului, dar și la nivelul coloanei vertebrale), a unor infecții (osteomielită, picior diabetic) sau leziuni ischemice (necroză avasculară). Acesta mai poate apărea și după intervenții chirurgicale la nivelul osului, după radioterapie sau ca urmare a tratamentului cu medicamente imunosupresoare sau citostatice.

Factori de risc

Următoarele situații pot crește riscul de edem:

  • sarcina;
  • anumite medicamente;
  • bolile cronice (cardiace, hepatice, renale);
  • intervenții chirurgicale, care au afectat ganglionii limfatici.

Simptome

Simptomatologia edemului variază, în funcție de tipul acestuia, dar cele mai comune semne sunt:

  • umflare: zona afectată poate fi sensibilă la atingere și poate fi ușor de identificat prin comprimare;
  • durere: edemul poate fi dureros și poate afecta mobilitatea;
  • schimbări ale culorii pielii: roşu (edemul inflamator sau alergic), alb (edemul renal), cianotic (edemul cardiac şi venos);
  • modificări ale temperaturii: zona afectată poate fi caldă sau rece;
  • pierderea sensibilității: edemul poate afecta sensibilitatea zonei afectate;
  • senzație de picioare grele;
  • dificultate la respirație, bătăi neregulate ale inimii, dureri în piept (caracteristice edemului pulmonar);
  • mărire în volum a abdomenului (în edemul hepatic).
edem la nivelul picioarelor

Diagnosticare

Diagnosticarea edemului poate începe cu un istoric medical complet și cu un examen obiectiv, în care medicul poate evalua zonele afectate și poate determina dacă edemul este fiziologic sau patologic. Prin anamneză, specialistul obține informații referitoare la debutul simptomatologiei, împrejurările în care au apărut edemele și ce manifestări prezintă pacientul.

În funcție de localizarea edemului, consistența, culoarea și temperatura pielii afectate sau de alte simptome şi semne, medicul decide ce investigații paraclinice sunt necesare:

  • analize de sânge: pentru a evalua funcția renală, hepatică și cardiacă;
  • teste de urină: pentru a evalua funcția renală și pentru a detecta orice probleme legate de excreția de sodiu și apă;
  • teste de imagistică (ecografia, tomografia computerizată sau radiografie): pentru a vizualiza țesuturile afectate și pentru a identifica orice anomalii sau probleme structurale;
  • teste de monitorizare a tensiunii arteriale: pentru a evalua presiunea arterială și pentru a detecta orice probleme legate de circulație;
  • biopsie: necesară în cazul în care edemul este cauzat de un neoplasm.

Tratament

Tratamentul edemului depinde de cauza subiacentă. În funcție de tipul de edem, medicul va stabili conduita terapeutică. Edemul ușor dispare, de obicei, de la sine.

Unele opțiuni comune de terapie includ:

  • schimbări ale stilului de viață: reducerea aportului de sodiu, evitarea ortostatismului prelungit și ridicarea membrelor inferioare în timpul somnului pot ajuta la ameliorarea simptomelor edemului;
  • activitate fizică: înotul, mersul pe jos și ciclismul pot îmbunătăți circulația sângelui și reduce edemul;
  • medicamente: substanţele care ajută la eliminarea exesului de lichid din organism, precum diureticele și medicamentele pentru tratarea insuficienței cardiace pot fi prescrise pentru a trata edemul;
  • dacă edemul este rezultatul utilizării unor medicamente, este necesară ajustarea dozei sau înlocuirea acestuia cu un altul, care să nu crească riscul de edem.

Complicații

Complicațiile edemului pot varia în funcție de cauza subiacentă și de severitatea bolii. Unele complicații comune ale edemului includ:

  • agravarea insuficienței cardiace existente;
  • infecții: zona afectată poate fi predispusă la infecții, precum celulita, dacă edemul nu este tratat adecvat;
  • dificultăți respiratorii: edemul (mai ales cel pulmonar) poate afecta respirația;
  • probleme de mobilitate: edemul poate afecta mobilitatea și poate cauza durere în zona afectată;
  • tromboza: în cazul edemului venos, poate exista un risc crescut de tromboză;
  • ulcere cutanate.

Prevenție

Apariția edemelor poate fi prevenită printr-o serie de măsuri:

  • activitate fizică regulată: exercițiile fizice pot ajuta la prevenirea edemului venos și a celui pulmonar;
  • alimentație sănătoasă: evitarea excesului de sare și a alimentelor care contribuie la retenția apei în organism;
  • evitarea ortostatismului prelungit;
  • utilizarea ciorapilor compresivi: pot fi utilizați pentru a preveni edemul gambier și a reduce edemul existent deja;
  • gestionarea afecțiunilor existente, precum insuficiența cardiacă, bolile renale sau boala venoasă cronică;
  • evitarea fumatului și a consumului de alcool;
  • în timpul sarcinii, se recomandă ca femeia să stea întinsă pe o parte, nu pe spate;
  • menţinerea unei greutăţi normale;
  • evitarea temperaturilor extreme, cum ar fi duşurile fierbinți şi sauna;
  • purtarea de îmbrăcăminte adecvată în sezonul rece;
  • evitarea hainelor strânse și a încălțămintei care pot bloca circulația sângelui.

Bibliografie

  1. Brazier, Yvette. “Everything You Need to Know about Edema.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 14 May 2021, www.medicalnewstoday.com
  2. “Edema - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2023, www.mayoclinic.org
  3. “Pulmonary Edema: Video, Anatomy, Definition & Function | Osmosis.” Osmosis, Osmosis, 2023, www.osmosis.org
  4. Trayes. “Edema: Diagnosis and Management.” American Family Physician, vol. 88, no. 2, 2013, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  5. Saarinen J. “[Venous Edema].” Duodecim; Laaketieteellinen Aikakauskirja, vol. 129, no. 17, 2013, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  6. “What Is Anasarca?” WebMD, WebMD, 16 June 2021, www.webmd.com

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.