Despre edemul osos
Edemul reprezintă acumularea de fluide în spațiul interstițial al diferitelor țesuturi.
Măduva osoasă reprezintă partea spongioasă a osului, implicată în producerea de hematii și celule albe.
Edemul osos apare mai ales la bărbații cu vârsta între 30 și 60 ani și este prezent mai des la nivelul membrelor inferioare. În majoritatea cazurilor, edemul osos este un fenomen migrator, ce se poate manifesta bilateral.
Cauze
Edemul osos poate fi de mai multe tipuri:
- primar: fără o cauză identificabilă în prealabil;
- secundar:
- traumatic: contuzie osoasă directă; leziuni ligamentare, fracturi, sindrom algoneurodistrofic;
- degenerativ: artroză;
- inflamator: spondilită ankilopoeticp, poliartrită reumatoidă, entezite;
- ischemic: policitemie, siclemie;
- infecțios: osteomielită, artrită septică;
- iatrogen: post intervenții chirurgicale sau post terapie cu antiinflamatorii steroidiene;
- neoplazic;
- metabolic: insuficiență renală cronică, ciroză hepatică, sarcină;
- neurologic: artropatia Charcot.
Factori de risc
Patogeneza edemului osos este necunoscută, fiind incriminați totuși anumiți factori de risc:
- fibrinoliza scăzută: la gravide, în trimestrul trei de sarcină;
- anomaliile vasculare;
- tromboembolismul.
Simptome
Durerea musculoscheletală este simptomul principal, care poate apărea insidios sau brusc și care se poate manifesta atât în repaus, cât și în mișcare. Durerea poate fi destul de puternică, încât să limiteze mișcarea și chiar să determine impotența funcțională; poate fi localizată sau migratorie și poate fi însoțită de fenomene inflamatorii locale. Aceasta apare mai ales la nivelul membrului inferior - edem osos de șold, genunchi, gleznă, picior.
Modificările trofice sau vasomotorii locale sunt, în general, absente.
Evoluția edemului osos are trei faze:
- prima fază: primele 30 zile - apariția durerii și instalarea impotenței funcționale;
- faza a doua: între 30 - 60 de zile - creșterea intensității dureroase, până la atingerea pragului maxim;
- faza a treia: între 60 - 90 de zile - durerea începe să scadă în intensitate.
Diagnosticare
Edemul osos primar necesită un diagnostic de excludere.
Durerea osoasă localizată, însoțită sau nu de fenomene inflamatorii locale și/sau de scăderea mobilității locale, trebuie să trimită pacientul la un control ortopedic. Screeningul imagistic presupune efectuarea imaginii radiologice, care indică osteopenie în faza a doua sau a treia a bolii și care poate elucida în mare măsură cauzele edemului osos secundar.
Examenul imagistic cu cea mai mare rată de succes este cel de rezonanță magnetică nucleară, în care edemul osos se evidențiază printr-o scădere a semnalului în T1 (timp de relaxare spin-spin) și o creștere a semnalului în T2 (timp de relaxare spin-reţea) și STIR. Examenul RMN poate indica un rezultat pozitiv încă din a doua zi după apariția durerii.
Analizele de sânge prezintă, în general, rezultate normale; uneori, poate apărea scăderea titrului de vitamina D.
Tratament
Pentru edemul osos secundar este important de tratat cauza ce se află la baza apariției sale: tratarea fracturilor, tumorilor, sindromului algoneurodistrofic, bolilor inflamatorii, etc.
Astfel, limitarea mișcărilor sau scăderea până la suprimare a încărcării zonelor afectate fac parte din prima linie de tratament. La acestea se adaugă și tratamentul cu antiinflamatorii nesteroidiene și/sau tratament de fizioterapie locală, ceea ce poate ajuta la scăderea considerabilă a durerii.
Terapia prin unde de șoc extracorporeale (ESWT) s-a dovedit, de asemenea, a avea succes în tratarea edemului osos, în special în fazele incipiente.
În cazurile mai avansate de boală, cu risc de apariție a modificărilor arhitectonice ale osului, care pot degenera în artrite/artroze, medicul ortoped poate indica intervenția chirurgicală, prin foraje de decompresie; această tehnică ajută la stimularea formării de os, precum și la scăderea edemului local.
Complicații
Edemul osos primar este un sindrom de excludere, cu evoluție autolimitantă, care poate dura până la nouă luni și care, în majoritatea cazurilor, nu este însoțit de vreun tip de deficit.
În cazul edemului secundar, acesta se poate complica cu alterarea anatomiei, prin apariția fracturilor subcondrale locale și a artritei sau artrozei locale, precum și a necrozei osoase locale.
Alte afecțiuni similare
Edem cerebral
Edemul cerebral reprezintă inflamarea creierului, ca rezultat al acumulării excesive de lichid. Craniul este un spațiu cu volum fix, iar toate componentele din...
Vezi detalii
Edem palpebral
Edemul palpebral reprezintă umflarea tegumentului pleoapelor prin retenție de lichide. Această poate fi edem unilateral sau edem bilateral și poate avea multiple cauze...
Vezi detalii
Edem papilar
Edemul papilar se referă la umflarea discurilor optice ale globilor oculari, din cauza presiunii intracraniene crescute. Apare, de obicei, bilateral sau, foarte rar,...
Vezi detalii
Edemul pulmonar
Edemul pulmonar este o afecțiune medicală gravă, caracterizată prin acumularea de lichid în alveolele pulmonare, ceea ce duce la dificultăți respiratorii severe. Această...
Vezi detalii
Ejacularea precoce
Ejacularea precoce este un tip de disfuncție sexuală care apare atunci când un bărbat are orgasm și eliberează sperma (ejaculează) mai devreme decât și-ar dori el sau...
Vezi detalii
Embolia pulmonară
Embolia pulmonară acută este considerată a treia cauză cardiovasculară de deces la nivel european, după infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral, provocând...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
