medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Embolia pulmonară

Embolia pulmonară

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre embolia pulmonară

Embolia pulmonară acută este considerată a treia cauză cardiovasculară de deces la nivel european, după infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral, provocând peste 350.000 de decese anual.

Embolia pulmonară (sau tromboembolismul pulmonar - TEP) se produce atunci când un tromb (cheag de sânge), cel mai frecvent de la nivelul unei vene profunde, se desprinde și ajunge la nivelul plămânilor. Aici, din cauza calibrului mic al arterelor pulmonare, obturează complet sau parţial vasele pulmonare în care ajunge. Sângele nu mai poate circula la acest nivel şi, astfel, se instalează manifestările trombembolismului.

Originea trombilor este reprezentată, în 90% din cazuri, de trombozele venoase ale membrelor inferioare (picioarelor). Formarea cheagului de sânge la nivelul unei vene este favorizată de o creştere a vâscozităţii sângelui asociată cu stagnarea acestuia în venă şi, uneori, cu un traumatism la nivelul venos.

Embolia pulmonară este o boală gravă, o urgenţă medicală care poate produce:

  • distrugerea definitivă a unei părți a plămânului prin blocarea circulaţiei către ţesutul pulmonar;
  • dereglarea altor organe care nu primesc suficient oxigen;
  • scăderea nivelului de oxigen în sângele din organism;
  • dacă cheagul de sânge este mare sau sunt mai multe cheaguri mai mici se poate ajunge la deces;

Şansele de supravieţuire după o embolie pulmonară depind foarte mult de severitatea bolii, precum şi de alte afecţiuni de care pacientul suferă. Statisticile indică faptul că 1 din 7 persoane pot muri în urma unui embolism pulmonar masiv.

Medlife

Cauze

În funcţie de circumstanţele de apariţie, cauzele emboliei pulmonare pot fi:

  • tromboembolismul pulmonar provocat - apare după 6-12 săptămâni de la instalarea unei cauze reversibile, precum după intervenţii chirurgicale, mai ales la nivelul abdomenului şi bazinului, după intervenţii ortopedice sau imobilizări prelungite, la pacienţii cu neoplazii cunoscute;
  • tromboembolismul pulmonar neprovocat sau „idiopatic” - cauză rămâne necunoscută sau este eventual depistată ulterior, prin servicii înalt specializate. Aici vorbim despre sindroame antifosfolipidice primare sau secundare unor boli de colagen vasculare, factor V Leiden, alte trombofilii, etc.;

Factori de risc

Persoanele cu risc major de a face embolie pulmonară sunt cele care:

  • au peste 60 de ani (după această vârstă, cu fiecare 10 ani în plus, riscul de embolie pulmonară se dublează);
  • au fost diagnosticate cu o formă de cancer;
  • au tromboză venoasă profundă (TVP) sau au avut înainte;
  • au avut embolie pulmonară înainte sau au un membru în familie care a avut această boală;
  • femeile gravide, lăuzele în primele şase luni după naştere, femeile care iau anticoncepţionale;
  • sunt imobilizate la pat pentru o perioadă mai lungă după intervenţii chirurgicale, fracturi, etc;
  • merg în călătoriile lungi cu avionul, mai mult de 4 ore.

Simptome

Simptomele depind, în primul rând, de mărimea cheagului de sânge şi de cât de bine îl pot gestiona plămânii. Persoanele cu o stare de sănătate precară sau cele care suferă de afecţiuni preexistente pot prezenta simptome agravate în comparaţie cu o persoană sănătoasă. De obicei, simptomele se succed rapid.

Un embolism pulmonar de dimensiuni mici poate fi asimptomatic sau se poate manifesta clinic prin:

  • lipsă de aer;
  • durere în piept;
  • tuse/scuipat cu sânge (hemoptizie);
  • febră uşoară;
  • ritm cardiac rapid (tahicardie).

În cazul unui embolism pulmonar masiv (denumire dată din cauza efectului asociat care poate duce la insuficienţă cardio-respiratorie sau tensiune scăzută) sau în cazul existenţei unor embolii multiple, pot apărea:

  • lipsă de aer severă;
  • durere în piept (în special în centrul pieptului, în spatele sternului);
  • senzaţie de leșin;
  • stare generală proastă (este afectată circulaţia sângelui şi funcţionarea inimii, scade tensiunea);
  • stop cardiac (se poate ajunge la deces chiar şi după manevre de resuscitare).

Alte simptome ale emboliei pulmonare sunt:

  • durere în spatele gambei;
  • durere la nivelul muşchilor gambei;
  • inflamarea piciorului (gamba poate fi caldă şi roşie);
  • anxietate;
  • colorarea pielii în albastru (de obicei la nivelul buzelor şi degetelor);
  • piele umedă şi rece;
  • transpiraţii.
Medlife

Diagnosticare

Diagnosticul pozitiv presupune corelarea simptomelor prezentate de bolnav medicului cardiolog cu datele obţinute la examenul clinic, la care se adaugă analizele de laborator şi explorările imagistice.

Dintre acestea, radiografia pulmonară, ecografia cardiacă, ecografia doppler vasculară şi angio CT pulmonar pot oferi informaţii extrem de importante pentru diagnostic şi tratament. În cazul în care testul D-dimeri (markeri pentru evaluarea riscului de tromboză) este normal şi nu există factori de risc, este puţin probabil să se stabilească diagnosticul de embolie pulmonară.

Tratament

Tratamentul trebuie instituit imediat după stabilirea suspiciunii de tromboembolismul pulmonar (TEP). Obiectivele sunt:

  • prevenirea decesului;
  • reducerea tulburărilor fiziopatologice;
  • ameliorarea manifestărilor clinice;
  • prevenirea recurenţei TEP;
  • prevenirea apariţiei hipertensiunii pulmonare tromboembolice.

Tratamentul se stabileşte în funcţie de tipul embolismului:

  • în TEP mic (simptomatologie redusă) este necesară administrarea de anticoagulante (intravenos/per os).
  • în TEP masiv (cu o afectare a peste 30% din patul vascular pulmonar) se administrează tratament care distruge cheagul format - tratament trombolitic.
  • în anumite cazuri este nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru montarea unor filtre la nivelul unei vene din abdomen (vena cavă inferioară), scoaterea cheagului din inimă, scoaterea cheagului din plămân, etc.

Durata tratamentului emboliei pulmonare este influenţată, în principal, de cauza care a determinat formarea cheagului. Astfel, în cazul unui TEP neprovocat, tratamentul se administrează pentru o perioadă de minimum trei luni, iar în cazul în care TEP este consecinţa unui cancer, durata tratamentului anticoagulant este influențat de perioada de timp în care maladia este considerată activă.

Tratamentul preventiv al emboliei pulmonare consecutive unei flebotromboze a unui membru inferior sau al regiunii abdomino-pelvine constă în mobilizarea precoce, după naştere sau după intervenţia chirurgicală, sau în imobilizarea membrului în caz de intervenţie ortopedică la nivelul piciorului, cu prescrierea de anticoagulant injectabil subcutanat.

Tratamentul naturist pentru embolia pulmonară nu trebuie să înlocuiască medicaţia clasică sau procedurile chirurgicale, atunci când acestea se impun. Înainte de a folosi diferite ceaiuri sau creme este indicată o discuţie cu medicul care supraveghează boala.

Recuperarea după o embolie pulmonară presupune o monitorizare atentă a picioarelor pentru a observa eventualele semne de formare a cheagurilor de sânge şi urmarea cu stricteţe a schemei de tratament indicată de medicul specialist.


Complicații

Dacă nu este tratată, embolia pulmonară poate fi o problemă gravă care poate duce la alte complicaţii medicale, precum hipertensiunea pulmonară tromboembolică sau chiar deces. Eficacitatea anticoagulantelor administrate pe perioade diferite de timp cu scopul de a preveni dezvoltarea acesteia este încă necunoscută.

Prevenție

Pentru a evita apariţia trombilor (cheagurilor de sânge) la nivelul picioarelor, trebuie urmate sfaturile medicului specialist care se referă la administrarea de anticoagulante, folosirea de ciorapi cu compresie/de susţinere graduală (aceştia strâng picioarele şi ajută venele şi muşchii picioarelor să transporte sângele mai eficient) ori a dispozitivelor de compresie pneumatică (adică manşete pentru gambe care se umflă automat cu aer şi se dezumflă la câteva minute, masând şi strângând venele din picioare şi îmbunătăţind circulaţia sanguină).

De asemenea, un stil de viaţă sănătos, care să cuprindă exerciţii fizice regulate, mai ales după o intervenţie chirurgicală (potrivit indicaţiilor medicului), o alimentaţie sănătoasă bazată pe fructe şi legume, o hidratare corespunzătoare (lipsa lichidelor poate favoriza apariţia cheagurilor), evitarea consumului de alcool (are asupra organismului acelaşi efect ca deshidratarea) şi renunţarea la fumat ajută la prevenirea apariţiei trombilor.

Persoanele care călătoresc pe distanţe lungi şi destul de des ar trebui să ţină cont să facă opriri periodice sau să se ridice de pe scaun şi să mişte picioarele (genuflexiuni, flexări, rotiri ale gleznelor, ridicări pe vârfuri). Este indicat să se evite statul pe scaun/canapea cu picioarele adunate sub șezut, iar persoanelor cu riscuri crescute de formare a cheagurilor le sunt recomandate injecţii cu anticoagulante când zborul/deplasarea durează mai mult de 4 ore.

Autor

Dr. Vlădoianu Ana Maria

Medic Primar Cardiologie

Echipa medicală - Cardiologie , Pneumologie și Chirurgie vasculara

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.