Artroză

Cauze

Artroza este o boală degenerativă, asociată cu deteriorarea articulațiilor, proces normal, care apare odată cu înaintarea în vârstă. Țesutul cartilajului îmbătrânește și nu își mai îndeplinește funcția, așa cum ar fi normal.

Cauzele artrozei pot fi:

• insuficiența uneia dintre genele responsabile cu producția de colagen (o parte esențială a cartilajului articular);
• accidentările;
• traumatismele anterioare la nivelul articulației;
• surplusul de greutate.

Deși procesul prin care se declanșează boala artrozică este unul degenerativ, și inflamația joacă un rol important. Celulele cartilajului articular răspund la impulsurile mecanice anormale, prin creșterea unor mediatori proinflamatori care declanșează astfel procesul de inflamație.

Simptome

Simptomul comun, pentru care majoritatea pacienților ajung la medic, este durerea.

Restul simptomelor artrozei sunt diferite, în funcție de tipul bolii:

• durerea articulară: debutul este lent, simptomatologia se accentuează progresiv, durerea este de tip mecanic (accentuată de mișcare și diminuată la repaus). Mai mult de un sfert dintre pacienți prezintă, în schimb, și dureri în timpul nopții sau în repaus. Intensitatea durerii poate fi variabilă de la pacient la pacient, fiind influențată și de localizarea bolii. Coxartroza, de exemplu, produce o durere mai mare decât artroza mâinilor. O altă caracteristică a durerii artrozice este meteosensibilitatea;
• redoarea articulară (limitarea mișcărilor normale): apare după o perioadă mai lungă de repaus și poate fi percepută ca o senzație de rigiditate, respectiv amorțeală, care poate dura de la câteva secunde la câteva minute după mobilizare, fără să depășească 30 de minute;
• impotența funcțională: reducerea mobilității în articulațiile afectate apare treptat, pe măsura evoluției artrozei. La început, pacienții au tendința de a-și limita mișcările, ca să nu declanșeze durerea însă, pe măsură ce procesul de degradare progresează, impotența funcțională este tot mai marcată.

Aspectul articulațiilor afectate de artroză poate fi mult timp normal, dar modificările cele mai frecvent întâlnite sunt:

• mărirea în volum a articulațiilor, cu umflarea discretă a părților moi din jurul articulațiilor;
• durere la palparea și la mobilizarea articulațiilor.

Pacientul poate resimți anumite crepitații (pocnituri) în timpul mișcării articulațiilor care apar din cauza contactului între suprafețele articulare rugoase.

În stadii avansate ale bolii pot să apară deformări articulare, cu luxații sau subluxații la nivelul articulațiilor.

Artroza are o evoluție progresivă, cu perioade de remisiune (cu durere redusă ca intensitate), putând să apară însă și fenomene de acutizare. În perioadele de acutizare, durerea la nivel articular se intensifică, poate crește temperatura locală, articulația devenind caldă și umflată. În aceste condiții, putem spune că artroza se transformă în artrită.

Tratament

Tratamentul artrozei este unul complex și urmărește mai multe obiective. În primul rând, este importantă ameliorarea durerii și a inflamației. Apoi, trebuie să se aibă în vedere ameliorarea mobilității în articulațiile afectate, cu menținerea funcției acestora și prevenirea handicapului fizic, cu ameliorarea calității vieții.

Chiar dacă nu se poate vorbi de vindecare în cadrul artrozei, există mai multe modalități prin care se poate contribui la încetinirea progresiei și distrugerii articulare, precum și la ameliorarea simptomatologiei.

Tratament igieno-dietetic

Pentru șold:

• reducerea sau menținerea greutății corporale în limite normale;
• evitarea ortostatismului (statului în picioare) și mersului prelungit;
• mersul cu sprijin în baston, mai ales în cazurile severe: ajută pacientul la deplasare, neîncărcând suplimentar șoldul afectat;
• repaus postural la pat, cel puțin două ore pe zi, cu păstrarea articulațiilor șoldului întinse, cu poziționarea membrelor inferioare ridicate pe o pernă.

Pentru genunchi:

• evitarea menținerii genunchiului într-o poziție anume timp îndelungat;
• mișcări libere de flexie-extensie, după repaus mai prelungit și înainte de trecerea la poziția „în picioare”;
• corectarea piciorului plat cu susținătoare plantare;
• la femei: evitarea tocurilor înalte.

Tratament fizic

Tratamentul fizic poate fi efectuat atât la domiciliul pacientului, cât și în unitățile cu profil de fizioterapie. Scopul este de a combate durerea, de a preveni agravarea leziunilor degenerative, precum și de a menține și reface funcția articulației afectate.

Tratamentul fizic poate consta în:

• electroterapie;
• laserterapie;
• masaj kinetoterapie.

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos se poate administra pe cale orală, injectabilă sau intraarticulară. Cea mai utilizată clasă de medicamente folosită în tratamentul artrozei sunt antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) care au rol atât în scăderea durerii, cât și a inflamației.

Tratament intraarticular

Când artroza se acutizează și inflamația este gravă se pot administra corticosteroizi. O altă posibilitate de tratament este injectarea intraarticulară de plasmă îmbogățită cu trombocite, PRP.

Preparatele de acid hialuronic au arătat o reducere a durerilor din artroze.

Tratament chirugical

Protezarea articulară este luată în calcul în momentul în care modificările artrozice degenerative afectează întreaga articulație, pacientul acuzând dureri de intensitate crescută, cu o scădere marcată a mobilității articulației afectate – șold sau genunchi.

Evoluția artrozelor este progresivă, prognosticul fiind în funcție de localizarea artrozei, dar și în funcție de gradul de distrugere articulară.

Complicații

Artroza are efecte grave asupra sănătății, putând provoca alte afecțiuni, prin limitarea mobilității la nivel articular, ceea ce crește riscul pentru apariția obezității, diabetului și a bolilor cardiace. Durerea de genunchi sau cea de șold face dificilă deplasarea, iar în timp poate duce la obezitate. Aceasta, la rândul ei, determină creșterea nivelului de colesterol, instalarea diabetului, a bolilor cardiovasculare și a hipertensiunii arteriale.

O altă problemă provocată de artroză este riscul de cădere. Persoanele care au boala prezintă un risc cu 30% mai mare de cădere și 20% un risc crescut de fracturi.

Autor

Dr. Cozma Maria

Medic Specialist Reumatologie