Osteomielita

Osteomielita reprezinta inflamatia si distrugerea osoasa cauzata  de bacterii, microbacterii sau fungi. Simptomatologia comuna consta in durere osoasa localizata si sensibilitate la palpare.

Echipa medicala MedLife - Ortopedie

Medic Specialist
Anglitoiu Bogdan,Medic specialist
Medic specialist
Medic Specialist
Drira Ouassim,Medic specialist
Medic specialist

Osteomielita - Cauze / agent infectios / factori de risc

Osteomielita  este podusa prin diseminare hematogena (osteomelieta hematogena), prin contiguitate (de la tesutul infectat sau de la proteza articulara infectata) sau prin plagi deschise (fracturi deschise contaminare sau chirurgia osoasa). Trauma, ischemia si prezenta corpilor straini predispun la osteomielita. Osteomielita poate aparea sub ulcere de decubit profunde.

Aprox 80% dintre cazurile de osteomielita sunt rezultatul infectarii prin contiguitate de la plagile deschise si au frecvent cauza polimicrobiana. Staphylococcus aureus, este prezent in mai mult de 50% dintre cazuri, iar alte bacterii comune sunt: streptococii, bacteriile gram - negative enterice si anaerobii. Osteomielita produsa de infectia prin contiguitate apare frecvent la membrul inferior (la pacientii diabetici sau cu boala vasculara periferica), la nivelul oaselor penetrate chirurgical sau traumatic si la nivelul oaselor ce vin in contact cu ulcere de decubit, cum sunt soldurile sau sacrul.

De obicei osteomielita cu diseminare hematogena este produsa de un singur microorganism. La copii, cel mai frecvent implicate sunt bacteriile gram-pozitive, cu afectare uzuala a metafizelor tibiale, femurale sau humerale. La adulti sunt afectate de obicei vertebrele. Factorii de risc la adulti sunt varsta inaintata si debilitatea, hemodializa, siclemia (anemie cu celule in secera)  si abuzul de droguri i.v.

In osteomielita exista tendinta de ocluzie a vaselor sanguine locale, cu aparitia necrozei si disiminarea locala a infectiei. Infectia se poate extinde prin cortexul osos si disemina sub periost cu formarea de abcese subcutanate ce pot drena spontan prin piele.

Daca tratamentul acut este doar partial, incununat de succes, apare osmeomielita cronica  de mica intensitate.

Osteomielita - Simptome

Simptomele osteomielitei

Pacientii cu osteomielita acuta a oaselor periferice prezinta, de obicei, scadere ponderala, fatigabilitate, febra si cresterea temperaturii locale, edem si eritem local, dar si sensibilitate la palpare.

Osteomielita vertebrala produce durere de spate localizata si sensibilitate la palpare cu contractura musculaturii paravertebrale care nu raspund la tratamentul conservator. Pacientii sunt de obicei afebrili.

Osteomielita cronica produce, cu o intermitenta de luni-ani, durere osoasa, sensibilitate la palpare si sinusuri drenante.

Diagnosticul de osteomielita

Diagnosticul se stabileste pe baza radiografiilor si a culturilor.

Osteomielita acuta se suspecteaza la pacientii cu durere osoasa periferica localizata, febra si stare generala proasta sau durere vertebrala localizata refractara. Osteomielita cronica se suspecteaza la pacientii cu durere osoasa localizata, mai ales daca au factori de risc.

Daca se suspicioneaza osteomietita, se recolteaza hemograma completa, VSH si proteina C reactiva si se fac radiografii simple ale osului afectat. Numarul leucocitelor poate fi normal, dar de obicei VSH si proteina C reactiva sunt crescute. Radiografiile isi modifica aspectul dupa 2-4 saptamani si evidentiaza evalarea periostului, distructia osoasa, edematierea tesuturilor moi si, la nivelul vertebrelor, pierderea inaltimii corpurilor vertebrale sau ingustarea spatiului intervertebral adiacent infectiei plus distrugerea fetelor osoase de deasupra si dedesuptul discului.

Daca imaginile radiologice sunt echivoce sau simptomatologia este acuta, CT sau RMN pot defini anomaliile si evidentia abcesele (ex. abcesele paravertebrale). Scintigrafia osoasa reprezinta o alta alternativa, la care modificarile apar mai devreme decat pe radiografia simpla. Dezavantajul metotei este ca nu face diferenta intre infectie, fractura sau tumora. Diagnosticul bacteriologic este necesar pentru un tratament optim. Biopsia osoasa cu ac sau prin excizie chirurgicala cu aspiratie sau debridare a abcesului pune la dispozitie tesutul necesar efectuarii culturilor si antibiogramei.

Osteomielita - Tratament

Tratamentul este antibiotic si uneori chirurgical.

Trebuie alese antibiotice care acopera atat bacteriile gram-pozitive cat si pe cele gram-negative, pana cand se obtin rezultatele culturilor si al antibiogramei.

La copii si adulti, tratamentul initial trebuie sa includa o penicilina semisintetica rezistenta la penicilinaza si o cefalosporina de generatia a III-a sau a IV-a. Antibioticele trebuie administrate parenteral 4-8 saptamani. Daca simptome sistemice, ca febra, starea generala proasta, scaderea ponderala persista sau daca portiuni osoasa intinse sunt distruse, tesutul necrotic se debrideaza chirurgical.

Interventia chirurgicala este necesara si pentru drenarea abceselor paravertebrale sau epidurale si pentru stabilizarea coloanei vertebrale in vederea evitarii traumatismelor. Pot fi necesare grefe de piele sau lambouri pediculare pentru repararea chirurgicala a defectelor masive. Antibioticele cu spectru larg trebuie continuate minimum 3 saptamani dupa interventia cirurgicala. In osteomielita cronica poate fi necesara terapia antibiotica pe termen lung.

Reumatologie, Ortopedie - alte afectiuni