RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre osteomielită
Osteomielita reprezintă infecția acută sau cronică a țesutului osos, reprezentată la nivel tisular de inflamație și tumefacție. Acest răspuns inflamator local poate fi rezultatul răspândirii bacteriilor sau fungilor, prin fluxul sangvin, de la focare de infecție la distanță, prin expunerea directă a osului la agresiunea piogenă sau prin apropierea de o infecție a țesuturilor periosoase.
În mod normal, osul intact sănătos este rezistent la infecție; pentru a se produce o infecție osoasă, este necesară inocularea unei cantități însemnate de bacterii sau fungi, fie prin traumatisme, prin ischemie locală, ori prin prezența unor corpi străini peri și intra osoși. Osteomielita se declanșează atunci când bacteriile din țesuturile infectate sau din plăgi deschise colonizează osul și încep să se multiplice local.
Germenul cel mai des întâlnit în osteomielită este Stafilococul auriu, care se găsește pe piele și în nas, sau pseudomonas aeruginosa.
Cauze
Osteomielita poate fi de mai multe tipuri, în funcție de cauza declanșării ei:
- hematogenă: apare cel mai frecvent la copii și afectează oasele lungi. Dacă apare la adulți, afectează cu precădere vertebrele;
- prin continuitate: apare la adulții tineri, ca urmare a unor traumatisme sau intervenții chirurgicale;
- secundară ischemiei: apare cel mai frecvent având ca substrat diabetul zaharat.
Factori de risc
Printre factorii de risc în apariția osteomielitei se numără:
- sistemul imunitar slăbit;
- plăgi și/sau leziuni traumatice;
- fracturi recente sau intervenții chirurgicale la nivelul oaselor;
- leziuni de decubit (escare);
- implanturi osoase (tije, broșe, șuruburi);
- diabetul zaharat și, în special, acel diabet complicat cu ulcerații ale piciorului;
- siclemia;
- bacteriemia (endocardită infecțioasă, pneumonii).
Simptome
Simptomatologia clinică depinde de tipul de osteomielită, astfel:
- osteomielită cronică: pacienții nu prezintă decât simptomatologie locală ocazională;
- osteomielită acută: cele mai frecvente simptome generale sunt:
- febra;
- iritabilitatea sau letargia;
- pierderea apetitului;
- greața și vărsăturile;
- transpirațiile nocturne.
Local, pot apărea fenomene inflamatorii, reprezentate de durere, roșeață, căldură locală, tumefacție, la care se poate adăuga apariția puroiului, prin intermediul unei fistule sau dehiscențe (deschidere) de plagă.
Diagnosticare
Medicul ortoped este cel care poate pune diagnosticul de osteomielită la pacienții cu simptomatologie specifică și care poate solicita una sau mai multe teste de laborator sau imagistice:
- teste sanguine: hemoleucograma - care poate arăta o creștere a celulelor albe (leucocitoză), creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), creșterea proteinei C reactive. De asemenea, în cazul suspiciunii de bacteriemie, se recomandă hemocultura;
- teste imagistice: constau în efectuarea de investigații radiologice, examen RMN, examen CT sau ecografie și pot furniza informații prețioase privind structura osului și/sau a țesutului periosos;
- examen scintigrafic: folosește material radioactiv pentru a identifica infecția osoasă;
- biopsie pe ac din abces sau din focarul de osteomielită: permite identificarea și cultura germenului cauzator.
Tratament
Osteomielita hematogenă este monomicrobiană, în timp ce osteomielita prin contiguitate (apropiere) este polimicrobiană.
Terapia, în cazul ambelor tipuri, este multifactorială și constă în tratamentul chirurgical al osteomielitei, prin:
- debridare - curățarea și înlăturarea tuturor țesuturilor necrotice, a materialelor străine sau cu potențial piogen;
- lavaj abundent;
- fixarea stabilă a fragmentelor osoase pe un pat de ciment cu antibiotic, în vederea sterilizării focarului de fractură;
- tratament prelungit cu antibiotic la doza minim inhibitorie, pentru germenul/germenii izolați.
Complicații
Tratamentul precoce, incluzând antibioterapia, este necesar în prevenția dezvoltării complicațiilor, care pot fi:
- artrita septică;
- fractura pe os patologic;
- carcinomul cu celule scuamoase;
- formarea de fistule;
- amiloidoza;
- abcesul;
- diformitățile osoase;
- infecția sistemică.
Prevenție
Osteomielita reprezintă o afecțiune greu tratabilă și cu rezultate impredictibile uneori, de aceea trebuie tratată rapid și oportun.
Orice infecție din sfera urogenitală sau stomatologică la pacienții cu endoproteze trebuie sterilizată înainte să se poate transmite prin sânge la acestea.
Spălatul cu apă și săpun a plăgilor reprezintă primul și unul dintre cele mai eficiente soluții de îndepărtare fizico-chimică a germenilor.
Alte afecțiuni similare
Osteoartrita
Osteoartrita, cunoscută şi sub denumirea de osteoartroză, este o boală articulară degenerativă, care rezultă din degradarea și, în cele din urmă, pierderea cartilajului...
Vezi detalii
Osteofite
Osteofitele, cunoscute şi sub denumirea de ciocuri osoase sau pinteni osoşi, sunt excrescenţe care apar acolo unde se conectează oasele cu tendoanele sau participă la...
Vezi detalii
Osteomalacie
Osteomalacia, cunoscută sub numele de „boala oaselor moi”, este o afecțiune caracterizată prin modificarea patologică a oaselor, cu scăderea masei osoase totale, din...
Vezi detalii
Osteoporoză
Osteoporoza este o boală a scheletului, caracterizată prin scăderea rezistenței oaselor, ceea ce predispune la creșterea riscului de fracturi. Ea este asimptomatică și,...
Vezi detalii
Otita
Otita reprezintă un proces inflamator care se dezvoltă la nivelul urechii și care poate cuprinde pavilionul urechii, tegumentul conductului auditiv extern și mucoasa...
Vezi detalii
Otita externă
Otita reprezintă un proces inflamator care se dezvoltă la nivelul urechii și care poate cuprinde pavilionul, tegumentul conductului auditiv extern și mucoasa urechii...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
