Xenofobie

Despre frica de străini sau de cultura străină

Xenofobia reprezintă frica extremă, intensă față de oameni, obiceiuri sau culturi considerate străine, neobișnuite și ciudate. O persoană care suferă de această fobie se poate confrunta cu o anxietate crescută doar dacă se gândește la străini sau necunoscuți, cu atât mai mult dacă îi vede în realitate. Frica resimțită poate fi atât de intensă, încât persoana afectată poate suferi chiar un atac de panică.

Diagnosticul presupune o teamă intensă și irațională de ceva care nu prezintă niciun pericol real. Frica este, de obicei, atât de puternică, încât o persoană va lua măsuri semnificative pentru a evita declanșarea fricii, chiar dacă își dă seama că aceasta este disproporționată față de situație.

În aceste condiții, frica de străini poate fi suficient de gravă pentru a necesita un control medical psihologic sau psihiatric, chiar dacă această tulburare nu este recunoscută ca o afecțiune în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5).

Termenul „xenofobie” provine cuvintele grecești „xenos” (străin, necunoscut) și „phobos” (frică). Totuși, în limba greacă, cuvântul „xenos” are o oarecare ambiguitate: poate însemna și „oaspete” sau „rătăcitor”.

Xenofobia poate fi clasificată în două categorii principale:

Față de străini/imigranți: o persoană cu această fobie ar putea:

• evita și respinge pe oricine îl consideră străin - oameni care provin din alte țări, care au o culoare diferită a pielii, care practică alte religii sau care vorbesc o altă limbă;
• considera persoanele care aparțin grupului lor social sau cultural superior tuturor celorlalți;
• evita magazinele din care cumpără „străini”;
• evita cartierele populate în cea mai mare parte de imigranți sau de persoane de culoare, ori poate descrie acele cartiere drept „periculoase” sau „de un nivel inferior”;
• face remarci negative la adresa oamenilor din alte culturi sau țări;
• depune eforturi pentru a-i ține pe „străinii” în afara cercului lor social.

Culturală: xenofobia culturală se extinde dincolo de oameni și respinge toate elementele altor culturi sau grupuri „din afară”; o persoană cu această fobie ar putea:

• face remarci nepoliticoase sau negative despre îmbrăcămintea tradițională a cuiva;
• refuza să asculte sau să privească obiecte de artă din alte culturi;
• respinge mâncarea din alte culturi, fără a o încerca;
• crede că produsele sau materialele fabricate în alte țări sunt inferioare;
• face remarci negative atunci când aude oameni vorbind într-o altă limbă.

Factori de risc

Xenofobia este un răspuns învățat; o persoană care a crescut „absorbind” idei xenofobe de la părinți, este mai probabil să adere la aceste convingeri. Totodată, frica de străini se poate dezvolta în urma unei traume sau a unei crize, inclusiv acte de terorism sau violență, ori o pandemie globală.

Un studiu din 2020, realizat cu 422 de studenți, a sugerat o legătură între xenofobie și anumite trăsături de personalitate. Conform rezultatelor, participanții care au obținut un scor mare la capitolul amabilitate au avut tendința de a manifesta mai puțină xenofobie; cei care au avut scoruri mai mari la capitolul au avut tendința de a manifesta mai multe atitudini xenofobe.

Diagnosticare

Pentru a diagnostica xenofobia, un medic psiholog va realiza un chestionar, pe baza căruia va putea determina dacă simptomele se potrivesc cu criteriile din Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5); acestea presupun ca:

• frica persistentă să fie nerezonabilă sau excesivă și să apară chiar la anticiparea unui eveniment care implică contactul cu străini;
• expunerea la situația de temut să provoace un răspuns imediat de anxietate, cum ar fi un atac de panică;
• persoana în cauză să știe că frica sa este excesivă;
• situațiile care provoacă teama să fie evitate sau suportate cu suferință sau anxietate semnificativă;
• evitarea situațiilor care implică contactul cu străini să interfereze semnificativ cu rutina persoanei afectate (situație școlară sau de muncă, viață socială, relații);
• frica să dureze cel puțin șase luni;
• frica să nu poată fi explicată printr-o altă tulburare de sănătate mintală.

Prevenție

Frica de străini poate fi copleșitoare. Dar sunt metode prin care această fobie poate fi gestionată:

• lucrul cu un medic psihiatru sau psiholog poate ajuta la modificarea gândurilor și comportamentelor negative; poate fi util, de asemenea, în dezvoltarea unor abilități de adaptare, pentru a face față anxietății anticipative;
• dietă sănătoasă și somn suficient;
• tehnici de respirație profundă și relaxare;
• reducerea sau evitarea consumului de cofeină și alcool.