Vulvovaginita

Descoperă informații utile despre vulvovaginita: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre vulvovaginită

Vulvovaginita se manifestă prin inflamația vulvei și a vaginului. Afecţiunea poate fi separată şi în două entităţi clinic aparte - vaginită sau vulvită. Aceasta apare la aproximativ o treime dintre femei, cu precădere după începerea vieții sexuale, dar este comună şi la fetiţe în perioada premenarhă. Vulvovaginita este un termen general care se referă la mai multe tipuri de infecții vaginale ce pot interfera cu calitatea vieții din cauza disconfortului și a efectelor negative. Spre deosebire de vulvovaginita acută, în cazul în care pacienta dezvoltă vulvovaginită cronică, aceasta persistă și recidivează chiar și ani la rând.

Cauze

Cauzele vulvovaginitei diferă în funcție de tipul afecțiunii. Problemele care apar la nivelul vaginului se manifestă atunci când echilibrul florei vaginale normale se dezechilibrează. Acest lucru se poate întâmpla din mai multe motive, inclusiv o infecție, o dereglare hormonală sau administrarea de antibiotice. Vulvovaginita poate să apară și pe fondul unei reacții care este declanșată de un contact sexual.

Există trei tipuri comune de infecții vaginale care cauzează vaginită:

infecții cu fungi (vulvovaginită fungică) - atunci când pacienta are o cantitate prea mare de C. albicans (un tip de ciupercă) sau alt tip de candida. Chiar dacă întotdeauna candida este prezentă în vagin, o cantitate prea mare duce la infecții și la simptome de vaginită;
vaginoză bacteriană - un vagin sănătos are mai multe tipuri de bacterii care trăiesc în el. Unele sunt „bune” și altele „rele”, dar se echilibrează reciproc. Vaginoza bacteriană apare atunci când bacteriile rele încep să fie mai multe decât cele bune;
trichomonaza - este considerată o boală cu transmitere sexuală și provine de la un parazit unicelular, numit Trichomonas vaginalis.

Vulvovaginitele pot să apară și din alte cauze:

boli cu transmitere sexuală (chlamydia și gonoree);
vaginită virală - viruși, inclusiv herpes și HPV (papillomavirus uman);
vaginită atrofică - o scădere a nivelul de hormoni, de obicei în timpul menopauzei sau după naștere sau în timpul alăptării;
vaginită neinfecțioasă - reacții alergice la lubrifianți, loțiuni, detergenți etc.

Factori de risc

Factorii de risc care sporesc șansele ca o femeie să se confrunte cu vulvovaginită includ:

modificări hormonale, cum ar fi cele asociate cu sarcina, pilulele contraceptive sau menopauza;
activitate sexuală;
infecție cu transmitere sexuală;
administrarea unor medicamente de tipul antibioticelor sau steroizilor;
utilizarea spermicidelor pentru protecție;
diabet care nu este ținut sub control;
utilizarea produselor de igienă, cum ar fi spray-ul vaginal sau deodorantul vaginal;
duș vaginal;
îmbrăcăminte umedă sau strâmtă;
utilizarea unui dispozitiv intrauterin ca metodă contraceptivă.
boli asociate cu diminuarea imunităţii locale şi generale (HIV, hemoblastoze etc.).

Simptome

Simptomele vulvovaginitei pot include:

mâncărime vaginală sau durere;
secreții vaginale care au o culoare, miros sau consistență diferită de cele obișnuite;
uscăciune vaginală;
durere în timpul urinării sau în timpul actului sexual;
sângerare vaginală ușoară sau pete de sânge;
piele inflamată, umflată sau crăpată în jurul vaginului.

Diagnosticare

Diagnosticarea vulvovaginitei, indiferent de tipul acesteia, se face în cabinetul medicului ginecolog. Specialistul va efectua un examen pelvin și va pune întrebări în legătură cu istoricul medical și sexual. În timpul examenului pelvin, cu ajutorul unui speculum, medicul observă interiorul vaignului și vulva pentru a depista posibile inflamații sau nereguli. De asemenea, acesta poate preleva o probă de secreție vaginală pentru a fi examinată în cadrul unui laborator. Astfel, se determină cauza vaginitei, indiferent dacă este sau nu infecțioasă.

Tratament

Tratamentul vulvovaginitei vizează cauza specifică, astfel că diferă în funcție de tipul afecțiunii, după cum urmează:

vaginoza bacteriană - tratamentul poate include administrarea de medicamente pe cale orală sau aplicarea de creme şi ovule la nivel local;
infecții fungice - se utilizează creme antifungice sau ovule, dar și medicamente administrate pe cale orală, după caz;
Trichomonaza - administrare de comprimate sau ovule;
vaginită atrofică - estrogen sub formă de creme vaginale, tablete sau ovule;
vaginită neinfecțioasă - înainte de orice tratament se identifică sursa iritației pentru a putea fi evitată (tampoane, șervețele intime, gel de duș etc.).

În cazul în care apare vulvovaginita la copii, tratamentul trebuie stabilit de medicul ginecolog pediatru. Acesta poate recomanda anumite medicamente, precum și atenție sporită la igienă.

Complicații

În cazul în care nu sunt tratate, anumite tipuri de vulvovaginită (cum ar fi vaginita bacteriană sau trichomoniaza) pot duce la:

boala inflamatorie pelvină;
naștere prematură dacă ești însărcinată;
infecții cu transmitere sexuală.

Prevenție

O igienă corespunzătoare și un comportament adecvat pot să scadă șansele de a dezvolta vulvovaginitele. Iată câteva metode de prevenție:

evitarea hainelor strâmte care pot reține umezeală;
nu utiliza săpunuri sau spray-uri parfumate în zona intimă;
evită dușul vaginal;
utilizează prezervativ în timpul contactului sexual;
informează-te cu privire la tipul de tratament pe care îl poți utiliza în menopauză pentru a ameliora uscăciunea vaginală.

Bibliografie

https://www.facebook.com/WebMD. “What Is Vulvovaginitis?” WebMD, WebMD, 17 Nov. 2016, www.webmd.com/women/guide/what-is-vulvovaginitis
Oluwatosin Goje. “Overview of Vaginitis.” Merck Manuals Professional Edition, Merck Manuals, 6 Mar. 2023, www.merckmanuals.com/professional/gynecology-and-obstetrics/vaginitis,-cervicitis,-and-pelvic-inflammatory-disease-pid/overview-of-vaginitis