Zona Zoster

Cauze

Cauzele exacte care declanșează această reactivare nu au fost încă determinate, dar poate fi vorba despre:

• reexpunerea la virus;
• boli acute sau cronice (în special boli maligne și infecții);
• medicamente imunosupresoare sau chimioterapice;
• stres emoțional.

Motivul pentru care reactivarea virusului are loc preferențial la nivelul unui anumit ganglion față de altul nu este încă elucidat. Scăderea imunității celulare pare să crească riscul de reactivare, prin aceea că incidența este mai mare odată cu vârsta și la persoanele imunodeprimate.

Factori de risc

Factorii de risc cunoscuți pentru dezvoltarea herpesului Zoster se referă la starea imunității față de virusul varicelo-zosterian. Vorbim așadar, despre:

• imunitatea specifică față de virusul varicelo-zosterian și imunitatea mediată celular care, în general, scade odată cu vârsta;
• imunosupresie (de exemplu, prin infecție cu HIV sau SIDA);
• terapie imunosupresoare;
• infecția primară cu virusul varicelo-zostrian în viața intrauterină sau în copilăria timpurie, când răspunsul imun normal este scăzut;
• tratament cu agenți anti-factor de necroză tumorală (anti-TNF-alfa);
• sindromul inflamator de reconstituire imunitară (IRIS);
• leucemie limfocitară acută și alte afecțiuni maligne;
• reactivare ambilaterală a herpesului Zoster după operații de cataractă la ambii ochi;
• artrită reumatoidă;
• boală inflamatorie intestinală;
• boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC);
• astm bronșic;
• boala renală cronică;
• depresie.

Cel mai mare risc de Zona Zoster a fost observat la pacienții cu afecțiuni imunosupresoare severe (de exemplu, limfom și mielom), iar vaccinurile actuale sunt contraindicate la această categorie de pacienți.

Transmiterea bolii

Majoritatea celor care dezvoltă Zona Zoster prezintă un singur episod în timpul vieții, dar sunt situaţii când afecţiunea poate apărea de mai multe ori.

Contactul direct cu lichidul din veziculele erupțiilor cutanate poate răspândi virusul la persoanele care nu au avut niciodată varicela sau care nu au fost vaccinate. Acestea, dacă se infectează, vor face mai întâi varicelă, nu Zona Zoster și rămân cu riscul de a dezvolta afecțiunea mai târziu în viață.

Riscul de răspândire a virusului scade dacă erupţia este acoperită, iar persoanele care au boala, dar la care nu au apărut încă veziculele sau sunt în stadiul în care s-au format crustele, nu mai sunt contagioase.

De altfel, pacienţii cu varicelă sunt mai predispuşi să răspândească virusul decât cei cu Zona Zoster. Așadar, ceea ce se transmite nu este afecțiunea, ci doar virusul care se activează în funcție de imunitatea gazdei.

Simptome

Incubația virusului nu poate fi precizată, fiind vorba de reactivarea unei infecții latente. Perioada de început durează între 3 și 10 zile, asociindu-se cu simptome de intensitate moderată, precum:

• dureri de cap;
• febră;
• dureri musculare difuze;
• prurit (mâncărime);
• dureri percepute sub formă de arsură sau înțepătură și hiperestezie (senzație de amorțeală sau de furnicături) cutanată;
• adenopatie regională (creșterea în volum a unor noduli).

Diagnosticare

Stabilirea diagnosticului de Zona Zoster se face de medicul infecţionist şi se realizează, în primul rând, pe baza simptomatologiei descrisă de pacient în cadrul unui context epidemiologic sau nu. De asemenea, dacă este necesar, medicul va cere şi investigaţii suplimentare, precum:

• test PCR;
• imunofluorescență directă sau indirectă;
• detectarea anticorpilor specifici virusului varicelo-zosterian sau culturi de cellule, cu rolul de a evidenția prezența virusului în sânge sau în secreția de la nivelul veziculelor;
• prezența anticorpilor care oferă protecție;

Tratament

Obiectivele tratamentului pentru Zona Zoster sunt combaterea durerii și a inflamației, prevenirea infecțiilor secundare și evitarea complicațiilor.

Local se recomandă aplicații cu creme, unguente sau soluții antivirale, badijonări cu soluții sau chiar spray-uri, care să producă uscarea veziculelor și să reducă pruritul.

De asemenea, băile sunt recomandate pentru a calma mâncărimile și durerile provocate de Zona Zoster.

Tratamentul pentru Zona Zoster va fi prescris încă de la debutul bolii doar de medicul specialist, cu medicamente antivirale, antiinflamatorii, antibioterapie, medicație deprimantă a sistemului nervos central și vitaminoterapie. Pentru sindromul dureros post zosterian există de asemenea terapii locale topice sau infiltrații, vibromasaje, acupunctură, radioterapie sau antiinflamatorii.

Posibile complicații

Deși rareori fatală în sine, zona zoster poate avea numeroase complicații neplăcute, după cum urmează:

• nevralgia posteherpetică - este etapa de durere cronică, cea mai comună complicație a zonei zoster, durează minim 30 de zile și poate continua luni sau chiar ani la rând. Simptomele includ: senzație de arsură, durere înțepătoare în zona afectată în cazul erupției recente, durere persistentă, sensibilitate extremă la atingere. Durerea asociată cu nevralgia postherpetică afectează frecvent fruntea sau pieptul și face dificilă alimentarea, somnul și activitatea zilnică și poate duce la depresie;
• pruritul postherpetic - poate uneori însoți nevralgia, însă, din nefericire, nu răspunde la tratamentul antihistaminic;
• encefalita cu virus varicelo-zosterian- este o complicație rară dar care trebuie suspicionată la bolnavii care prezintă cefalee și status mental alterat, cu posibile semne cerebeloase, ataxie, convulsii și comă, în timpul a 1 - 12 săptămâni după debutul zonei zoster localizată. Afectarea meningiană asimptomatică este frecventă și se manifestă prin modificări ale lichidului cefalorahidian;
• encefalita cronică- poate fi întâlnită la bolnavii cu SIDA care prezintă un sistem imun compromis;
• angeita granulomatoasă - este o manifestare rară ce cuprinde artera carotidă internă, fiind o complicație tardivă, însă cu evoluție progresivă și mortalitate înaltă;
• hemipareza controlaterală - apare la indivizii cu herpes oftalmic ca urmare a invaziei de virus în arterele cerebrale mari, cu producerea de tromboze vasculare și hemoragii;
• hemipareza controlaterală - apare la indivizii cu herpes oftalmic ca urmare a invaziei de virus în arterele cerebrale mari, cu producerea de tromboze vasculare și hemoragii;
• leziunile oculare în Zona Zoster oftalmică (uveită, keratită, conjunctivită, paralizii ale mușchilor oculari, retinită care poate evolua cu necroză retiniană rapidă la pacienții HIV);
• sindromul Ramsay-Hunt (Herpes zoster otic) - apare rar în urma afectării ganglionului geniculat al nervului Wrisberg, cu dureri și vezicule în meatul auditiv extern și pe membrana timpanului, pierderea gustului în partea din spate a limbii și paralizie facială ipsilaterală, numită și paralizia lui Bell.

Prevenție

Pentru a preveni răspândirea virusului varicelo-zosterian luați în calcul următoarele măsuri de protecție:

• acoperiți erupția;
• evitați să atingeți sau să zgâriați erupția cutanată;
• spălați-vă des pe mâini;
• evitați contactul cu alte persoane până când vă apar cruste cutanate (mai ales cu femeile însărcinate care nu au avut niciodată varicela sau nu au fost vaccinate împotriva varicelei, sugari prematuri sau cu greutate mică la naștere, persoanele cu sistem imunitar slăbit, cum ar fi persoanele care primesc medicamente imunosupresoare sau care urmează chimioterapie, primitorii de transplant de organe și persoanele cu infecție cu HIV).