medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Wheezing

Wheezing

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre respirația șuierătoare

Termenul de wheezing-ul se referă la sunetul strident, identificabil la ascultare, pe care îl emite respirația atunci când, la nivelul căilor aeriene, mari există un obstacol în inhalarea sau exalaţia (eliminarea) aerului.

Wheezing-ul sau respirația șuierătoare poate fi auzit, în general, doar prin ascultarea cu un stetoscop, dar, uneori, poate fi perceput și în apropierea pacientului care se confruntă cu acest simptom.

Zgomotul respirației șuierătoare poate varia în funcție de zona care este blocată sau îngustată. De exemplu, îngustarea sistemului respirator superior poate produce o respirație șuierătoare mai răgușită, în timp ce obstrucționarea localizată din zona inferioară sună muzical, ca un instrument de suflat.

Oricine, de la sugari la adulți în vârstă, poate dezvolta respirație șuierătoare. Copiii cu astm bronșic îl dezvoltă cel mai frecvent. Wheezing-ul este întâlnit destul de frecvent la sugari, estimându-se că până la 30% dintre aceștia dezvoltă respirație șuierătoare în primul lor an de viață.

Frecvența apariției wheezing-ului la bebeluși are drept cauză dimensiunile mici ale căilor respiratorii. La copiii sub doi ani, wheezing-ul este asociat bronșiolitei, o afecțiune comună și ușor de tratat.

În cazul adulților, fumătorii și persoanele diagnosticate cu emfizem pulmonar sau insuficiență cardiacă sunt cele mai predispuse la respirație șuierătoare.

Respirația șuierătoare este, în mod tradițional, asociată cu diagnosticul de astm. Astmul, precum și unele reacții alergice, pot determina formarea de mucus, inflamarea căilor respiratorii și îngustarea acestora, ducând la apariția șuieratului la respirație.

Copil ascultat la plamani de pneumolog

Cauze

Respirația șuierătoare este, de obicei, provocată de o blocare sau îngustare a canalelor bronșice. Cele mai frecvente cauze ale respirației șuierătoare se datorează problemelor care apar la:

Plămâni: astmul este o afecțiune cronică care provoacă spasme și umflături la nivelul tuburilor bronșice. În acest caz, respirația șuierătoare poate fi declanșată de expunerea la alergeni din aer, cum ar fi polenul, mucegaiul, animale sau praf de casă. Simptomele astmului pot fi agravate și de infecţie virală, care determină:

  • Bronșita - o inflamație a căptușelii tuburilor bronșice;
  • Bronșiolita - o afecțiune care apare frecvent la copiii mici;
  • BPOC – boala pulmonară obstructivă cronică, o inflamație pe termen lung și o deteriorare a căptușelii tubului bronșic, cel mai frecvent din fumatului;
  • fibroza chistică – provoacă mucus gros care blochează căile respiratorii și îngreunează respirația;
  • pneumonia - inflamație a plămânilor, cauzată de un virus sau bacterii;
  • Virusul respirator sincițial (VRS) - o infecție pulmonară sezonieră care poate duce la bronșiolită sau pneumonie;
  • aspirarea unui obiect străin în plămâni.

Corzi vocale: disfuncția corzilor vocale face ca acestea să se închidă, în loc să se deschidă, atunci când inspirați și expirați, ceea ce face mai dificilă intrarea sau ieșirea aerului din plămâni;

Tractul digestiv: refluxul cronic de acid poate relaxa valva esofagiană inferioară, provocând reflux şi aspirare pulmonară cu infecţie, ce duce, implicit, la respirație șuierătoare.

Alergii: alergiile declanșate de alergeni, cum ar fi acarienii, polenul, animalele de companie, sporii de mucegai și alimentele;

Afecțiuni cardiace: insuficiența cardiacă, care determină acumularea lichidului din plămâni;

Stil de viață: fumatul crește riscul de a dezvolta BPOC și emfizem. Fumatul activ, dar și cel pasiv fac astmul mai greu de controlat.

Factori de risc

Wheezing-ul se poate manifesta la persoane de orice vârstă, de la sugari la oameni în vârstă. Cu toate acestea, anumiți factori de risc cresc șansele de a dezvolta o respirație șuierătoare. Existența în familie a unor boli ereditare, cum ar fi astmul, este considerat un factor de risc în apariția wheezing-ului.

Riscul apariției respirației șuierătoare poate apărea mai ales la:

  • persoanele diagnosticate cu cancer pulmonar;
  • copiii mici care frecventează creșa sau locuiesc cu frați mai mari, din cauza expunerii crescute la infecții;
  • fumătorii (chiar și cei care au renunțat).

Evitarea factorilor de risc, cum ar fi fumatul, poate ajuta la îmbunătățirea respirației șuierătoare. Persoanele care sunt diagnosticate cu anumite afecțiuni din categoria de risc trebuie să evite factorii declanșatori care pot determina apariția respirației șuierătoare.

Simptome

Respirația șuierătoare trebuie investigată de medic la prima apariție, chiar dacă este însoțită sau nu de simptome precum dificultăți de respirație, tuse, durere în piept, febră, respirație precipitată, inflamația inexplicabilă a picioarelor, pierderea subită a vocii, umflarea buzelor sau a limbii ori o nuanță albăstruie în jurul gurii sau unghiilor.

Aceste semne și simptome care însoțesc apariția respirației șuierătoare sunt considerate suficient de grave pentru a determina necesitatea prezentării la camera de urgență a unui spital.

Simptomele respirației șuierătoare includ:

  • zgomot specific al respirației;
  • șuierat în piept;
  • respirație dificilă, în special în momentul expirării;
  • senzație de strângere în piept.
Baiat cu inhalator folosit in tratamentul astmului

Diagnosticare

Pentru stabilirea unui diagnostic de wheezing, medicul specialist va efectua un examen medical care include întrebări legate de momentul apariției zgomotului făcut la respirație, de durata fenomenului, dacă apare la efort, dacă se produce pe inspirație, expirație sau în ambele momente, dacă se produce ziua sau noaptea, dacă fumați sau dacă respirația șuierătoare apare la ingerarea anumitor alimente.

Diagnosticul este pus după ascultarea respirației și a sunetelor pe care plămânii le fac. Totodată, pentru stabilirea unui diagnostic de wheezing, medicul ar putea recomanda și următoarele teste:

  • radiografie;
  • teste ale funcției pulmonare;
  • test de sânge pentru verificare nivelului de oxigen (nivelul prea scăzut de oxigen poate semnala o problemă pulmonară).

Dacă respirația șuierătoare apare la un copil, medicul va verifica dacă nu există corpi străini înghițiți sau inhalați de cel mic.

Wheezingul cronic apare la pacienții care au deja un istoric cunoscut de tulburări pulmonare, cum ar fi astmul, boală pulmonară cronică obstructivă sau insuficiență cardiacă. La acești pacienți, respirația șuierătoare este considerată o exacerbare a afecțiunii pulmonare.

Wheezingul acut este diagnosticat frecvent în relație directă cu o reacție alergică sau o stare de șoc anafilactic iminent, mai ales dacă există semne de prurit pe piele dar nu și simptome ale unei infecții ale căilor respiratorii superioare.

La sugari, asocierea respirației șuierătoare cu momentul primirii hranei sau cu vărsăturile poate determina un diagnostic de reflux gastroesofagian. De asemenea, respirația șuierătoare persistentă, manifestată la vârste fragede, poate fi cauzată de o anomalie congenitală sau structurală.

Wheezingul persistent, care debutează brusc, poate da indicația prezenței unui corp străin, în timp ce debutul lent progresiv poate fi un semn al compresiei de o tumoră sau un ganglion limfatic în creștere.

Pentru a determina definitiv diagnosticul și a elimina complicațiile, sunt recomandate următoarele teste:

  • oximetria pulsului;
  • radiografia toracică (dacă diagnosticul este neclar);
  • măsurarea gazelor din sângele arterial;
  • testarea funcției pulmonare, pentru a confirma limitarea fluxului de aer.

Tratament

Tratamentul pentru respirația șuierătoare depinde de cauza care o provoacă. Dacă respirația șuierătoare este severă sau interferează cu respirația, va fi necesară spitalizare, până când funcția respiratorie se îmbunătățește.

Dacă există un diagnostic de astm, medicul va prescrie un tip de inhalator, cu ajutorul căruia se poate reduce inflamația și care ajută la deschiderea căilor respiratorii.

Dacă a fost pus diagnosticul de bronşită, medicul va prescrie un bronhodilatator sau un antibiotic, pentru a vindeca infecție bacteriană care o provoacă.

Dacă există și alte motive care provoacă wheezing-ul, medicul poate prescrie un plan personalizat pentru a trata cauza de bază a afecțiunii, dar și medicamente pentru a calma și ameliora rapid simptomele.

Există și modalități naturiste de a trata respirația șuierătoare, la domiciliu:

  • exerciții de respirație care ajută la relaxarea căilor respiratorii, în special pentru cei diagnosticați astm;
  • ceaiuri fierbinți din plante care ajută la relaxarea bronhiilor. Unele ierburi, precum ceaiul verde, sunt cunoscute și ca remedii antibacteriene;
  • renunțarea la fumat, pentru că acesta irită plămânii și inflamează căile respiratorii; şi fumatul pasiv trebuie evitat;
  • utilizarea unui purificator de aer care poate ajuta la eliminarea alergenilor prezenți în aer;
  • folosirea unui umidificator al aerului din locuință.

Complicații

Complicațiile la apariția unei respirații șuierătoare pot fi determinate de întârzierea prezentării la consult de specialitate. O persoană care are un prim debut de wheezing dar care este capabilă să respire, poate amâna mai multe zile prezentarea la medic. În cazul unei afecțiuni pulmonare nedetectate, respirația șuierătoare poate fi semnul unui înrăutățiri a stării de sănătate, iar amânarea prezentării la medic poate naşte complicații.

Dacă o persoană experimentează oricare dintre următoarele simptome, ar trebui să se prezinte de urgență la spital:

  • dificultăți de respirație;
  • respirație șuierătoare care apare brusc;
  • durere toracică;
  • semne de șoc anafilactic.

Prevenție

În cazul anumitor afecțiuni cronice de sănătate, cum ar fi astmul, respirația șuierătoare nu poate fi prevenită. Cu toate acestea, administrarea medicamentelor prescrise imediat ce își fac apariția primele simptomele poate ajuta la o ameliorare mai rapidă.

Alte modalități de a preveni apariția wheezing-ului sunt:

  • evitarea fumatului;
  • reducerea expunerii la alergeni sau declanșatoare de astm;
  • gestionarea simptomelor de bază.

Bibliografie

  1. https://www.facebook.com/WebMD. “Wheezing.” WebMD, WebMD, 28 Feb. 2002, www.webmd.com/asthma/understanding-wheezing-basics
  2. Moore, Kristeen. “What You Should Know about Wheezing.” Healthline, Healthline Media, 9 May 2016, www.healthline.com/health/wheezing
  3. “Wheezing Causes.” Mayo Clinic, 2018, www.mayoclinic.org/symptoms/wheezing/basics/causes/sym-20050764

Echipa medicală - Pneumologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.