Vitiligo

Cauze

Culoarea pielii și a părului fiecărei persoane este dată de melanină. Aceasta este produsă de melanocite, celule care în cazul bolii de vitiligo își încetează funcția sau se distrug progresiv. Cauza exactă a acestor fenomene nu este cunoscută. Se consideră că vitiligo este o boală autoimună, adică sistemul imunitar al corpului respinge propriile melanocite, chiar dacă acestea sunt sănătoase.

Persoanele care au o boală autoimună, au risc de a dezvolta boli autoimune suplimentare. Astfel pacienții cu vitiligo asociază frecvent tiroidită autoimună, anemie pernicioasă, boala Addison, dermatita herpetiformă, diabet zaharat insulinonecesitant.

Cauzele sindromului autoimun multiplu nu sunt deplin elucidate, dar se iau în considerare factorul genetic, infecțiile (citomegalovirusul), factorul psihic.

Vitiligo este de obicei prima afecțiune autoimună diagnosticată din cadrul acestui sindrom autoimun multiplu. Din această cauză este foarte important ca atunci când pacientul constată apariția depigmentărilor pielii, să se prezinte la medic, tocmai pentru a putea fi depistate la timp celelalte posibile afecțiuni autoimune de asociere.

Există, de asemenea, o predispoziție genetică în aproximativ 30% din cazurile de vitiligo. Existența cazurilor de vitiligo în familie crește de 4,5 ori riscul apariției bolii și de obicei vitiligo debutează la o vȃrstặ mai mică la copil. Vitiligo poate afecta copiii care au istoric de dermatită atopică, halo nevus, tiroidită autoimună.

Se consideră că o multitudine de alți factori sunt implicați în dispariția melanocitelor: stresul ca factor declanșator, anomaliile anumitor mediatori, deficit enzimatic al melanocitelor și keratinocitelor care împiedică funcționarea normală a acestora, stresul oxidativ.

Simptome

Vitiligo se manifestă prin pete de formă neregulată pe piele, foarte decolorate sau aproape albe, asimptomatice, cu precădere în zonele simetrice ale corpului, cele expuse la soare, de pliuri, din jurul orificiilor corporale: ochil, buze, fose nazale, axile, fața dorsală a mâinilor, coate, genunchi, regiune genitală, inghinală etc. Vitiligo poate afecta și mucoasele bucală, nazală. Zonele de pe suprafața corpului care sunt expuse frecvent microtraumatismelor sunt locuri predilecte pentru apariția depigmentărilor.

Firele de păr din zonele interesate își pot pierde culoarea sau se pot albi. Expunerea la soare poate accentua contrastul dintre pielea bronzată și cea afectată de vitiligo, aceasta nemaiavând capacitatea de a se bronza, și chiar există riscuri ca aceste zone depigmentate să sufere mult mai ușor arsuri solare și de a fi mai predispuse la cancere de piele dacă sunt neprotejate corespunzător.

Tratament

Stabilirea unui plan terapeutic adaptat permite obținerea unei repigmentări parțiale a leziunilor. Tratamentele se întind pe durate lungi de timp, în medie 6-18 luni, pentru a putea obține unele rezultate favorabile. Este foarte important ca tratamentul să înceapă imediat sau cât mai curând după apariția leziunilor pentru a putea obține rezultate satisfăcătoare.

Tratamentul topic de primă intenție se bazează pe aplicații locale de corticosteroizi potenți, sub atenta supraveghere a medicului, pentru a evita apariția posibilelor efecte adverse locale, sau pe inhibitori de calcineurină, mai ales în cazul petelor decolorate dispuse la nivelul feței și gâtului. Se pot asocia topice pe bază de antioxidanți.

Fototerapia, mai ales terapia cu UVB cu bandă îngustă, reprezintă metoda terapeutică cea mai utilizată, atât pentru adulți, cât și pentru copii cu vitiligo generalizat. Acest tip de tratament este sigur pentru a fi utilizat la copii, femei însărcinate sau care alăptează. Fototerapia induce o repigmentare satisfăcătoare la pacienți cu debut recent al bolii sau în formele cu leziuni localizate, însa durata tratamentului se întinde pe cel puțin 6 luni.

În ultimii ani se poate apela chiar și la fototerapie la domiciliu, dar inițial aceasta trebuie inițiată în spital, la recomandarea și sub supravegherea medicului dermatolog, pentru a se vedea reactivitatea la tratament, a se putea stabili doza, timpul de expunere, planul de urmat pentru acasă.

Tratamentul sistemic cu corticosteroizi este necesar atunci când vitiligo este rapid evolutiv și de obicei se reușește stoparea în evoluție a bolii, dar acest tip de terapie rămâne ineficace în repigmentarea leziunilor.

În funcție de particularitățile clinice ale fiecărui pacient medicul dermatolog poate alege cel mai bun plan terapeutic, stabilește un plan de urmărire și monitorizare a tratamentului, dar și a răspunsului la tratament, în urma cărora vor face recomandările de consultații de specialitate, impuse de rezultatele analizelor de laborator.

Complicații

Persoanele care au vitiligo prezintă un risc crescut de arsuri solare și cancer de piele. Zonele depigmentate ale pielii sunt mult mai sensibile la radiațiile ultraviolete (UV) ale soarelui, iar arsurile solare pot apărea cu ușurință. La rândul lor, acestea pot contribui la creșterea riscului de cancer de piele.

Vitiligo mai este asociat și cu risc mai ridicat de probleme oculare și pierderea auzului. De asemenea, poate cauza stres psihologic și social semnificativ, afectând stima de sine a persoanei afectate și cauzând anxietate sau chiar depresie.