medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Gonoree

Gonoree

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre gonoree

Gonoreea este o boală infecțioasă produsă de Neisseria gonorrhoeae, transmisă aproape exclusiv pe cale sexuală, care afectează predominant mucoasa urogenitală. Este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală. Incidența este de 3 ori mai mare la bărbați față de femei.

Gonoree

Cauze

Bacteria Neisseria Gonorrhoeae prezentă în exudatul purulent este inoculată pe tegument sau mucoase la partenerul sexual și pătrunde în organism prin mici lacerații și abraziuni.

Căile de contaminare sunt:

  • contactul sexual (majoritatea cazurilor);
  • contactul nou-născutului în canalul de naștere cu secrețiile infectate ale mamei;
  • lenjeria murdară (această cauză este excepțională).

Incubația medie a bolii este de 2 - 5 zile (poate varia de la 1 la 15 zile).

Factori de risc

Factorii de risc cuprind includerea mai multor parteneri sexuali, partener sexual diagnosticat cu o boală cu transmitere sexuală, coinfecția sau o infecție anterioară cu alt germene cu transmitere sexuală sau chiar infecții în trecut cu N. Gonorrhoeae, nefolosirea corectă și consecventă a prezervativului, prostituția, utilizarea drogurilor ilegale, status socio-economic scăzut, debut al vârstei sexuale la o vârstă fragedă și boala inflamatorie pelvină.

Simptome

Gonoreea la bărbați

Infecția afectează primar uretra și mai târziu organele genitale. Simptomele gonoreei sunt: secreții uretrale, care variază de la minime până la eliminarea unor cantități mari de fluid cu aspect variabil, de la clar până la purulent, disconfort la urinare, edem și durere scrotală unilaterală, cu debut la 2-8 zile de la expunere. În cazuri severe se poate asocia cu erecții dureroase și urinare tulbure.


Gonoreea la femei

Cel mai frecvent este afectat colul uterin, determinând endocervicita şi uretrită, care se pot complica cu boala inflamatorie pelvină (salpingită, endometrită, abcese tubo-ovariene, peritonită sau perihepatită). Infecția determină scurgeri vaginale, dureri pelvine, tulburări de urinare și rar sângerări intermenstruale sau hemoragie. Edemul periuretral, uretrită, secreție purulentă din colul uterin, abcesul Bartholin sunt alte manifestări posibile în cadrul acestei infecții.

Conjunctivita poate apărea la copii sau adulți prin inoculare directă și poate duce la orbire.

Gonoreea rectală apărea după contact sexual anal sau ca o complicație a gonoreei organelor genitale. Se manifestă prin secreții și sângerări rectale, însoțite de dureri și tenesme. De regulă se vindecă spontan, diagnosticul fiind frecvent omis din cauza simptomatologiei discrete.

Faringe: faringită apărută după contact sexual oro-genital. Coexistă întotdeauna cu infecția genitală. Poate fi asimptomatică sau se poate asocia cu o sensibilitate faringiană. Mucoasa este eritematoasă (roșie), cu depozite purulente amigdaliene.

Boală inflamatorie pelvină, caracterizată prin durere pelvină, urinări dureroase, scurgeri vaginale sau uretrale muco-purulente, durere la mobilizarea colului uterin, sângerări intermenstruale, febră, frisoane, greață, vomă.

Gonoree 1

Diagnosticare

Diagnosticul este stabilit pe baza semnelor clinice care pot fi recunoscute și prin intermediul unor poze, și confirmat prin investigații de laborator și culturi cerute de medicul dermatolog, ginecolog sau urolog, în funcție de caz. Trebuie exclusă co-infecția cu alți agenți patogeni cu transmitere sexuală.

Identificarea N. Gonorrhoeae în secreții genitale, rectale, faringiene sau oculare se realizează utilizând teste de amplificare a acizilor nucleici (NAAT) sau cultură (secreții și celule mucosale datorită faptului că gonococul este un patogen intracelular).

Culturile Gram observă diplococi gram negativi intracelular (în PMN). Culturile se efectuează din material prelevat din uretră, rect, orofaringe, iar la femei din material prelevat din col, rect, oro-faringe.

NAAT este o examinare mai sensibilă decât cultura pentru identificarea infecțiilor faringiene și rectale. Această examinare identifică materialul genetic (ADN) al germenilor de gonoree. Aceste teste de gonoree sunt foarte precise. Pot fi efectuate pe probe de urină sau probe de lichid din zona în care este suspectată infecția.

Când infecția gonococică diseminează, izolarea gonococilor din sânge se realizează folosind medii selective. Testarea susceptibilității la antibiotice este importantă, deoarece există tulpini rezistente.

Întrucât infecțiile cu Neisseria gonorrhoeae și Chlamydia trachomatis au simptome asemănătoare, se recomandă testarea în același timp a ambelor bacterii.

Tratament

Dacă se suspectează o infecție cu gonoree, se recomandă abstinență sexuală până la confirmarea diagnosticului prin examinări paraclinice. Dacă testul este pozitiv pentru gonoree, abstinența trebuie continuată timp de 7 zile după începerea tratamentului. Partenerul sau partenerii sexuali trebuie, de asemenea, să fie tratați pentru gonoree pentru a evita transmiterea infecției. Totodată, un diagnostic pozitiv conduce la verificarea tuturor partenerilor sexuali din ultimele 60 de zile, care ar trebui testați și tratați.

Tratamentul infectiilor uro-genitale cu gonococ se efectuează după realizarea antibiogramei specifice obținute în urma culturilor din secrețiile patologice în laboratorul de microbiologie.

Schema de tratament pentru gonoree constă în antibiotice orale sau injectabile, în doză unică sau pe termen îndelungat, în funcție de severitatea formei și de complicații. Se recomandă repetarea testărilor la aproximativ 3 luni după ce o persoană a terminat tratamentul gonoreei.


Complicații

Majoritatea bărbaților infectați apelează la medic din cauza simptomelor suficient de devreme pentru a preveni complicațiile severe, dar nu şi pentru a preveni transmiterea către alte persoane. Complicațiile frecvente sunt balanopostita acută, afectarea de glande Tyson, Cowper, Littre, Morgagni, uretrita cronică deschisă cu picătura matinală, stricturi uretrale, abcese, inflamația prostatei, epididimita și orhiepididimita. Majoritatea femeilor infectate nu au manifestări clinice până la instalarea complicațiilor precum boala inflamatorie pelvină, fibroză tubară, infertilitate sau sarcină ectopică.

Gonoreea netratată se poate răspândi, de asemenea, în sânge (septicemie) sau articulații, progresând într-o stare gravă, numită infecție gonococică diseminată.

Infecția gonococică diseminată este întâlnită mai des la femei cu infecție cervicală, endometrială sau tubară asimptomatică, precum și la bărbații homosexuali cu gonoree rectală sau faringiană asimptomatică. Aceasta poate apărea la 1% din infecțiile genitale. Semnele acestei afecțiuni includ febră, leziuni cutanate multiple, umflături dureroase ale articulațiilor (artrita gonococică), endocardită, meningită.

Prevenție

Prevenirea infecțiilor gonococice se bazează pe educație sexuală, profilaxie mecanică sau chimică, diagnostic și tratament precoce. Prezervativele oferă protecție parțială, în timp ce antibioticele corect luate în doze terapeutice imediat după expunere pot preveni infecția.

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.