Granulom

Cauze

Printre cauzele care duc la formarea granulomului dentar se numără:

• prezența cariilor dentare netratate, care contribuie la contaminarea cu bacterii a spațiului periodontal (vârful rădăcinii dintelui);
• lucrări dentare incomplete sau compromise, care permit pătrunderea bacteriilor la nivelul pulpei dintelui și a țesuturilor periapicale;
• tratamentul endodontic (tratament de canal) incorect sau incomplet efectuat poate favoriza dezvoltarea unei formațiuni inflamatorii cronice;
• leziuni sau traumatisme dentare, fisuri sau fracturi ale suprafeței dintelui cu facilitarea infiltrării microbiene și inflamația zonei periapicale.

Simptome

În majoritatea cazurilor, granulomul dentar este asimptomatic sau prezintă simptome discrete, astfel încât pacienții nu realizează pericolul.

• decolorarea dintelui: dintele implicat are, de obicei, o culoare întunecată și este cariat;
• durere și disconfort resimțite în timpul alimentației sau spontan în repaus;
• edem local: se poate observa umflarea gingiei dintelui;
• abces: se poate forma puroi în locul afectat, chiar și cu scurgerea acestuia în cavitatea bucală și producerea unui gust neplăcut.

În cazul în care pacientul neglijează simptomatologia, granulomul va crește în dimensiuni, putând fi observat ca o umflătură în dreptul dintelui afectat. Această formațiune apare frecvent la un dinte cunoscut cu carii voluminoase netratate, care s-au extins în profunzime.

Tratament

Un granulom poate rămâne asimptomatic mai mulţi ani și poate erupe din cauza unei încărcături bacteriene crescute. În acest caz, este indicată terapia cu antibiotice combinată cu tratamentul de canal al dintelui afectat. Dacă partea vizibilă a dintelui, numită coroană, este suficient de intactă pentru a fi reconstruită, tratamentul implică:

• Tratament de canal: curățarea canalului cu închiderea etanșă ulterior cu material de obturație de canal. Se așteaptă un rezultat favorabil în aproximativ 6 luni de la tratament pentru a-i permite osului să se refacă. Există unele forme de leziuni inflamatorii cronice care au un timp mai lung de vindecare, chiar până la doi - trei ani.
• Coroana dentară este etapa finală a tratamentului endodontic și constă în refacerea pereților distruși de carie.
• Extracții dentare: se impun în cazurile în care tratamentul endodontic eșuează iar granulomul dentar rămâne în același stadiu sau, dimpotrivă, progresează.
• Rezecția apicală este o procedură care îmbină chirurgia cu endodonția: se îndepărtează chirurgical granulomul, împreună cu vârful rădăcinii afectate.
• Alte metode terapeutice: laserul contribuie la reducerea numărului de bacterii și sterilizarea canalului. Împreună cu procesul de curățare mecanică a canalelor și dezinfectarea lor, laserul are o rată mare de succes pe termen mai lung.

Un tratament al granulomului dentar instituit precoce este esențial din mai multe motive: tratamentul în timp util previne complicațiile precum abcesele și chisturile, ameliorează durerea și disconfortul, păstrează dintele afectat, evitând necesitatea procedurilor invazive precum canalele radiculare. De asemenea, previne răspândirea infecției în vecinătate dar și în fluxul sangvin. Rezoluția rapidă a granulomului asigură un prognostic bun şi costuri mai scăzute comparativ cu gestionarea infecțiilor avansate. Un tratament amânat sau întârziat poate duce la chisturi periapicale și defecte ale maxilarului.

Complicații

Un granulom apical poate crește la o dimensiune vizibilă și poate evolua într-un chist, o leziune benignă care necesită adesea intervenție chirurgicală pentru îndepărtare. Frecvent, excizia chistului este urmată de eliminarea vârfului rădăcinii implicat (apicectomie).

O apariție a acesteia duce frecvent la dezvoltarea unui abces cu durere intensă și umflare. Această complicație este evitată prin tratarea leziunii și diagnostic precoce.

Autor

Dr. Adriana Crăciun