Hidronefroza

Alte denumiri: Umflarea rinichilor pe fondul acumulării de urină

Descoperă informații utile despre hidronefroza: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre hidronefroză

Hidronefroza reprezintă umflarea unuia sau a ambilor rinichi, din cauza acumulării de urină în căile urinare superioare. Acest lucru se întâmplă atunci când urina nu se poate scurge din rinichi în vezică, în urma unui blocaj în uretere (tuburile care drenează urina din rinichi) sau a unui defect anatomic ce produce un reflux vezico-ureteral: flux invers al urinei acumulate deja în vezică.

Hidronefroza poate apărea la orice vârstă dar, în ultimul timp, s-a observat din ce în ce mai frecvent la copii, încă din faza antenatală (înainte de naștere), la ecografii. Se estimează că această problemă apare la cel puțin una din 100 de sarcini. Din fericire, majoritatea cazurilor de hidronefroză la bebeluși nu sunt grave. Uneori, aceștia pot necesita tratament cu antibiotice pentru a preveni infecțiile renale, dar majoritatea copiilor născuți cu hidronefroză nu vor avea probleme de durată.

Cauze

De obicei, urina trece din rinichi în vezică printr-un tub numit ureter, apoi este eliminată din corp. Uneori, aceasta se întoarce sau rămâne în interiorul rinichiului sau în ureter; atunci se poate dezvolta hidronefroza.

Hidronefroza este, de obicei, cauzată de o altă boală de bază sau de un factor de risc:

pietre la rinichi;
blocaj congenital (defect prezent la naștere);
cheag de sânge;
îngustarea ureterelor din cauza cicatrizării țesutului (în urma unei leziuni sau a unei intervenții chirurgicale anterioare);
tumoră sau cancer (cancer de rinichi, de prostată, cancer ovarian sau al vezicii urinare);
prostată mărită (necanceroasă);
sarcină;
infecție a tractului urinar (sau alte boli care provoacă inflamarea tractului urinar).

Hidronefroza prenatală diagnosticată în sarcină este, de obicei, uşoară. Se crede că este cauzată de o creștere a cantității de urină pe care copilul o produce în etapele ulterioare sarcinii. În cazuri mai severe, poate fi cauzată de o blocare a fluxului de urină de la rinichi la vezica urinară, de un retur de urină de la vezică la rinichi sau de o blocare a fluxului de urină din vezica urinară.

Factori de risc

Există mai multe categorii de persoane care sunt considerate a avea un risc crescut de hidronefroză:

femeile însărcinate: din cauza uterului mărit care poate comprima ureterele;
bărbații cu vârsta peste 50 de ani: din cauza măririi prostatei sau a cancerului de prostată;
femeile active sexual: din cauza riscului de infecții urinare recurente;
persoanele care sunt predispuse la recidivarea pietrelor la rinichi.

Simptome

Hidronefroza nu provoacă întotdeauna simptome. Când apar, semnele și simptomele acesteia pot include:

durere în lateral și în spate, care poate ajunge în abdomenul inferior sau în zona inghinală;
probleme la urinare, cum ar fi durere sau senzația de nevoie urgentă sau frecventă de a urina;
greață și vărsături;
febră.

Hidronefroza prenatală nu provoacă, de obicei, niciun simptom și este adesea identificată în timpul ecografiilor de sarcină. Nici după naștere boala nu pune probleme serioase bebelușilor, dar este bine să se ceară sfatul medicului dacă copilul dezvoltă semne ale unei posibile infecții de tract urinar, cum ar fi febră mare, fără nicio altă cauză evidentă.

Diagnosticare

Cel mai adesea, diagnosticul de hidronefroză este stabilit de medicul urolog printr-o ecografie.

Diagnosticare prenatală

Hidronefroza poate fi diagnosticată încă din timpul sarcinii, printr-o ecografie de rutină, de obicei la 20 de săptămâni.

Dacă fătul este diagnosticat cu hidronefroză prenatală, pot fi necesare ecografii suplimentare, pentru a verifica dacă se dezvoltă normal și rinichii nu devin prea mari.

În cele mai multe cazuri, problema se va îmbunătăți înainte de nașterea copilului sau în câteva luni după aceea. Vor mai fi necesare verificări pentru a monitoriza evoluția bolii și a interveni cu tratament, dacă este cazul.

Diagnosticare postnatală

Hidronefroza la copii și la adulți este, de obicei, diagnosticată cu ajutorul unei ecografii; dacă rinichii sunt umflați, acest lucru ar trebui să apară clar. Pot fi necesare teste suplimentare pentru a afla cauza afecțiunii:

teste de sânge: pentru a evalua infecția;
teste de urină: pentru a verifica infecția și a identifica urme de sânge (acest lucru ar putea fi cauzat de o piatră la rinichi);
urografie intravenoasă: radiografie a rinichilor cu substanță de contrast; colorantul evidențiază fluxul de urină prin tractul urinar, ceea ce poate fi util pentru identificarea oricăror blocaje;
scanare CT: care folosește mai multe imagini și un computer pentru a construi o imagine tridimensională a interiorului corpului.

Tratament

Scopul tratamentului pentru hidronefroză este de a restabili fluxul de urină din rinichi și de a reduce umflarea și presiunea, cauzate de acumularea de urină. Tratamentul depinde de afecțiunea de bază, deoarece aceasta este problema principală:

Hidronefroză acută: un stent ureteral sau un tub moale (tub de nefrostomie) poate fi introdus prin piele în rinichi, pentru a drena excesul de urină;

Hidronefroză cauzată de pietre la rinichi sau în uretere: opțiunile de tratament pot include:

litotripsie cu unde de șoc: este cea mai comună metodă de tratare a pietrelor la rinichi; cu ajutorul unui aparat sunt emise unde de șoc pentru a sparge pietrele în praf sau în fragmente mai mici, astfel încât acestea să poată fi eliminate mai ușor din corp;
ureteroscopie: un tub subțire cu instrumente speciale poate fi plasat în ureter pentru a permite medicului să spargă și să îndepărteze pietrele; această metodă este folosită cel mai adesea pentru pietrele din jumătatea inferioară a ureterelor.
Ureteroscopia poate fi utilizată în combinație cu alte tehnici, cum ar fi un laser cu un colorant sau litotripsia electrohidraulică; aceasta este metoda indicată pentru gravide, pentru pacienții cu tulburări de coagulare a sângelui sau pentru cei care suferă de obezitate de clasa III;
chirurgie: atunci când pietrele la rinichi sunt foarte mari sau dificil de îndepărtat, este posibil să fie necesară intervenția chirurgicală; această metodă poate fi indicată, de asemenea, și în cazul tumorilor sau a altor tipuri de blocaje.

Medicamente pentru tratarea hidronefrozei:

antibiotice: pentru prevenirea sau tratarea infecțiilor tractului urinar;
analgezice: pentru a calma durerea.

Tratamentul hidronefrozei depinde, așadar, de cauza de bază. Deși, uneori, este necesară o intervenție chirurgicală, hidronefroza se rezolvă adesea de la sine.

Complicații

Lăsată netratată, hidronefroza severă poate duce la afectarea permanentă a rinichilor.

Cea mai frecventă complicație a hidronefrozei este dezvoltarea unei infecții a tractului urinar. Când infecția este asociată cu febră mare, poate fi semnul unei infecții renale numite pielonefrită; aceasta poate fi cauzată de bacteriile care se răspândesc de la vezică la rinichi și invadează țesutul renal. Copiii cu hidronefroză severă sau moderat-severă (gradul 3 și 4) au un risc mai mare de infecție urinară/ pielonefrită.

Dacă pielonefrita este gravă sau nu este tratată la timp, ori dacă afectează ambii rinichi, unele complicații, precum leziuni renale permanente (cicatrizare renală), pot provoca hipertensiune arterială sau insuficiență renală.

Prevenție

Având în vedere că hidronefroza este provocată de o afecțiune de bază, prevenirea bolii depinde de evitarea sau tratarea promptă a cauzei. De exemplu, riscul de a dezvolta pietre la rinichi poate fi redus adresându-vă urologului, pentru a începe tratamentul.

Autor

Echipa medicală MedLife

Bibliografie

“Hydronephrosis.” National Kidney Foundation, 24 Dec. 2015, www.kidney.org.
“Hydronephrosis - Overview - Mayo Clinic.” Mayoclinic.org, 2022, www.mayoclinic.org.
NHS Choices. Overview - Hydronephrosis. 2023, www.nhs.uk.
“Hydronephrosis; Causes, Symptoms, Treatment & Prevention.” Cleveland Clinic, 2019, https://my.clevelandclinic.org .
Wint, Carmella. “Hydronephrosis.” Healthline, Healthline Media, 14 Aug. 2018, www.healthline.com.
Lusaya, Dennis G. “Hydronephrosis and Hydroureter: Practice Essentials, Pathophysiology, Etiology.” Medscape.com, Medscape, 3 Oct. 2022, https://emedicine.medscape.com

Alte afecțiuni similare

Herpes

Herpesul este o afecțiune cauzată de infecția cu virusul herpes simplex (HSV), care provoacă răni sau vezicule în interiorul sau în jurul gurii sau organelor genitale,...

Vezi detalii

Herpes bucal

Herpesul oral este o infecție cauzată de virusul herpes simplex. Odată pătruns în organism, virusul provoacă răni dureroase pe buze, gingii, limbă, cerul gurii și chiar...

Vezi detalii

Hidrocel

Hidrocelul reprezintă o acumulare de lichid în jurul testiculului (hidrocel testicular) sau la nivelul funiculului spermatic (hidrocel funicular/ chist de cordon...

Vezi detalii

Hidrosadenita

Hidrosadenita, cunoscută şi sub denumirea de „hidrosadenită supurativă”, este o afecțiune cronică a pielii, caracterizată prin formarea unor mici umflături dureroase sub...

Vezi detalii

Hipercolesterolemia esențială

Mortalitatea cardiovasculară reprezintă principala cauză de deces în țările în curs de dezvoltare. Printre factorii de risc favorizanți care determină apariția...

Vezi detalii

Hipercolesterolemie

Hipercolesterolemia este o afecțiune frecventă care presupune prezența în organism a unui nivel neobișnuit de ridicat de grăsimi în sânge.Aceste grăsimi includ...

Vezi detalii