RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre herpesul bucal
Herpesul oral este o infecție cauzată de virusul herpes simplex. Odată pătruns în organism, virusul provoacă răni dureroase pe buze, gingii, limbă, cerul gurii și chiar în interiorul obrajilor. Infecția cu herpes simplex poate cauza simptome precum febră și dureri musculare.
Virusul herpes simplex afectează doar oamenii. Leziunile bucale apar, cel mai frecvent, la copiii cu vârsta cuprinsă între 1-2 ani, dar pot afecta persoane de orice vârstă și în orice moment al anului.
Infecția se transmite prin intermediul salivei infectate, a membranelor mucoase sau a contactului direct cu pielea. Deoarece virusul este foarte contagios, majoritatea oamenilor au fost infectați cu cel puțin un subtip de herpes înainte de vârsta adultă.
Odată produsă infectarea, virusul pătrunde în piele sau în membrana mucoasă și se reproduce. În această etapă, apar răni bucale și se poate manifesta febra.
Transmiterea herpesului oral se face prin contact direct între zona contagioasă, pielea lezată (o tăietură sau zgârietură) și țesutul mucoasei (cum ar fi gura sau organele genitale). Din acest motiv, cea mai frecventă cauză a transmiterii virusului este prin sărut sau sex oral.
Herpesul bucal se poate transmite și atunci când nu există simptome prezente. Există câteva zile pe tot parcursul anului în care virusul se reactivează dar nu provoacă simptome, perioadă numită reactivare asimptomatică.
Odată declanșate simptomele pe cale orală, se recomandă evitarea contactului la nivel oral (sărut sau sex oral) până când leziunile s-au vindecat și pielea arată din nou normal.
În cazuri rare, există și posibilitatea manifestării herpesului oral, contractat de la o persoană infectată cu herpes genital. Majoritatea cazurilor de herpes genital sunt cauzate de virusul HSV-2, care afectează rar gura sau fața.
Incidența herpesurilor orale este foarte mare, majoritatea adulților având deja HSV-1 contractat în copilărie.
Cauze
Herpesul oral este propagat frecvent de la indivizi care au un focar viral activ sau răni deschise la nivelul pielii. Virusul poate fi luat prin contact intim sau personal (de exemplu, sărut sau sex oral) cu cineva care este infectat.
Herpes simplex este un virus ADN care provoacă răni în interiorul și în jurul gurii. Există două subtipuri de herpes ce pot provoca aceste leziuni:
- Virusul herpes simplex tip 1 - cauzează 80% din cazurile de infecții cu herpes oral;
- Virusul herpes simplex tip 2 - provoacă restul tipurilor de infecții.
Ambele tipuri ale virusului pot infecta atât gura, cât și organele genitale.
Odată infectată, o persoană va avea virusul herpes simplex pentru tot restul vieții. Când virusul nu este activ, el este latent într-un grup de celule nervoase. Unii oameni nu prezintă niciodată simptome, în timp ce alții manifestă focare periodice de infecții.
Focarele recurente sunt mai frecvente în primul an după episodul inițial iar, în timp, ele se diminuează ca frecvență și severitate, pe măsură ce organismul construiește anticorpi împotriva virusului.
Factori de risc
Principalul factor de risc pentru apariția herpesului bucal este imunitatea scăzută a organismului. Virusul, care poate exista permanent în organism, iese din starea latentă și se activează.
Alți factori de risc care duc la reactivarea herpesului bucal sunt:
- expunere prelungită la soare;
- expunerea la temperaturi scăzute;
- episoade de răceală sau gripă;
- febră;
- stres;
- dereglări hormonale;
- sarcină;
- menstruație;
- alimente care provoacă alergii;
- consum excesiv de alcool;
- extracții dentare;
- proceduri de înfrumusețare facială.
Simptome
În cazul herpesului oral, perioada de incubație, adică intervalul de timp dintre contactul cu virusul și apariția simptomelor, este de 2 - 12 zile. La majoritatea oamenilor, apariția simptomelor după infectare durează, în medie, aproximativ patru zile. Semnele și simptomele pot persista, însă, până la trei săptămâni. După apariția leziunilor la nivel bucal, pot apărea semne de febră, oboseală, dureri musculare și iritabilitate.
Înainte de apariția leziunilor, la locul infecției pot apărea senzații de durere, arsură, furnicături sau mâncărime. Următorul simptom este erupția de grupuri de vezicule. Aceste vezicule se descompun rapid și, atunci când devin vizibile, apar ca niște ulcere mici, superficiale, de culoare gri pe o bază roșie. La câteva zile după erupție, se formează cruste sau apar ca vezicule cu crustă și par mai uscate și mai galbene.
Debutul herpesului bucal poate cauza dureri intense din cauza acestor leziuni care vor îngreuna alimentația și hidratarea. Leziunile pot apărea pe buze, pe gingii, pe partea din față a limbii, pe interiorul obrajilor, pe gât și pe cerul gurii. Mai rar, leziunile se pot extinde pe bărbie și pe gât. Gingiile pot deveni ușor umflate, roșii și pot sângera, iar ganglionii limfatici ai gâtului se umflă adesea și devin dureroși.
La adolescenți și la tinerii sub 20 de ani herpesul bucal poate provoca dureri în gât, cu ulcere superficiale, iar, ca și caracteristică a simptomatologiei, se observă o acoperire cenușie pe zona amigdalelor.
Pentru că rănile sunt dureroase, pacienții întâmpină, aproape întotdeauna, dificultăți în a mânca sau a bea. Pentru a evita riscul deshidratării, trebuie avute în vedere simptomele care sugerează un aport prea scăzut de lichide, cum ar fi:
- cantitate redusă de urină - la sugari trebuie verificat numărul de scutece umede;
- somnolenţă;
- iritabilitate;
- senzație de gură uscată.
În cazul în care observați astfel de leziuni la sugari, trebuie consultat de urgență medicul pediatru, pentru că infecțiile severe sau complicațiile bolii apar mai frecvent la aceşti pacienţi. De exemplu, pe lângă faptul că afectează gura, virusul herpes simplex poate migra la creier și poate produce leziuni. Semnele și simptomele deshidratării justifică deplasarea la camera de urgență a unui spital.
Cel puțin un sfert dintre persoanele cu herpes oral prezintă recidive. Ca și în cazul primului episod, simptomele pot varia de la persoană la alta. Leziunile pot apărea fie sub formă de vezicule, fie ca un grup de vezicule sau răni.
Dacă o persoană a avut simptome destul de ușoare în primul episod, atunci și recidivele vor prezenta manifestări ușoare. Numărul de recidive variază de la persoană la persoană și tinde să scadă în timp. Expunerea la razele ultraviolete ale razelor solare poate declanșa o recidivă.
Diagnosticare
Virusul herpes simplex poate fi dificil de diagnosticat deoarece poate fi confundat cu multe alte infecții, cum ar fi reacțiile alergice. Prezența virusului poate fi confirmată numai prin analiza unei culturi virale, a unui test de sânge sau printr-o biopsie. Medicul specialist poate pune, adesea, un diagnostic în funcție de locul în care sunt veziculele și de modul în care arată.
Medicul va pune diagnosticul pe baza informațiilor care îi sunt furnizate de pacient și după un examen fizic. Aspectul caracteristic al herpesului permite o diagnosticare rapidă și, de obicei, nu sunt necesare teste suplimentare.
Dacă există suspiciuni că infecția ar fi putut afecta și alte organe, pentru stabilirea unui diagnostic definitiv medicul poate efectua teste de laborator.
Testele suplimentare pot implica următoarele analize:
- o mostră din țesut sau lichid la nivelul leziunilor pentru a identifica virusul;
- o analiză a culturii virale;
- un test de colorare numit frotiu Tzanck;
- analiza antigen și anticorpi pentru a determina tipul de virus.
Tratament
Tratamentul herpesului bucal se va recomanda în funcție de simptome, de vârsta și starea generală de sănătate a pacientului, dar și în funcție de cât de gravă este afectarea virală.
Tratamentul poate include:
- menținerea zonei infectate curată și uscată;
- tratament cu antibiotice pentru orice infecție bacteriană secundară;
- creme antivirale topice;
- medicamente antivirale orale.
În tratamentul herpesului bucal pot fi recomandate și medicamente antifebrile, dar și anestezice topice locale, pentru a calma durerea. Medicamentele orale pentru herpes nu sunt recomandate persoanelor cu un sistem imunitar normal ci pacienţilor cu sistem imun slăbit, sugarilor cu vârsta mai mică de şase săptămâni sau persoanelor diagnosticate deja cu o boală severă. Unele persoane, precum cele cu infecție locală severă, pacienți a căror infecție s-a răspândit la alte de organe, persoanele cu sistemul imunitar slăbit, pacienți care prezintă stare de deshidratate și sugarii mai mici de 6 săptămâni, pot necesita internare în spital.
În mod obișnuit, leziunile și simptomele herpesului oral dispar complet în 2-3 săptămâni.
Există şi o serie de tratamente naturiste care pot accelera vindecarea herpesului:
- compresele calde pot grăbi retragerea blisterelor. Acestea se aplică pe zona dureroasă, ideal la primele semne ce anunță herpesul. Compresele calde vor reduce durerea şi va împiedica umflarea buzei, determinând retragerea inflamație. Sunt utile și compresele cu gheață aplicate pe zona dureroasă;
- gelul de aloe vera poate fi util datorită efectului calmant și de hidratare în profunzime a zonei lezate, efectul fiind de estompare a leziunilor;
- Pasta de bicarbonat de sodiu, preparată cu bicarbonat de sodiu și puțină apă, se aplică pe zona afectată de herpes și se lasă să se usuce. Ea va usca leziunile și va ameliora senzația de mâncărime resimțită în zona respectivă;
- mierea și propolisul sunt cunoscute pentru proprietățile antibacteriene și calmante. Mierea se aplică direct pe leziunile cauzate de herpes și se lasă să acționeze 5-7 minute. Va combate și herpesul și va ameliora simptomele cauzate. Propolisul poate ajuta la accelerarea vindecării herpesului genital;
- vitamina E în formă uleioasă se folosește prin aplicare directă pe leziunea bucală. Operațiunea se repetă de mai multe ori pe zi pentru a calma inflamația și durerile;
- suplimente cu lizină (aminoacid esențial) pot ajuta la prevenirea apariției herpesului bucal și scurtează procesul până la vindecare. Lizina blochează un alt aminoacid, numit arginină, de care HSV-1 are nevoie pentru a se multiplica.
Complicații
Persoanele cu un sistem imunitar slăbit sunt mai predispuse la apariția herpesului bucal și la infecții severe ori la complicații ale bolii.
La unii oameni, virusul care provoacă herpes la gură poate cauza probleme și în alte zone ale corpului. Virusul poate declanșa apariția leziunilor specifice la:
- vârfurile degetelor - ambele tipuri de virusuri ( HSV-1 și HSV-2 ) pot infecta degetele şi sunt mai frecvente la copiii care își sug degetele și pot, astfel, transfera infecția de la gură la degetul mare;
- ochi - virusul poate provoca uneori infecții oculare (keratită herpetică, o infecție a corneei), iar infecțiile repetate pot provoca cicatrici și răni, ceea ce poate duce la probleme de vedere sau pierderea vederii, în cel mai grav caz;
- pe zone larg răspândite ale pielii - persoanele care suferă de dermatită atopică prezintă un risc mai mare de apariție a herpesului bucal pe tot corpul. Acest tip de infectare poate deveni o urgență medicală.
Complicația majoră, mai ales în cazul sugarilor și copiilor foarte mici, a unei infecții orale cu virusul herpes simplex este aportul slab de lichide și deshidratarea. Apariția leziunilor bucale face înghițirea dureroasă și dificilă, motiv pentru care apar dificultăți de hrănire și alimentare cu lichide.
În cazuri foarte rare, virusul herpes simplex poate provoca encefalita, care este o inflamație a țesutului cerebral. Simptomele encefalitei se manifestă prin modificări de comportament, somnolență și convulsii.
Prevenție
Deoarece herpesul oral se răspândește prin contact fizic direct, cea mai bună metodă de prevenire este evitarea contactului cu persoanele care prezintă leziuni la nivelul gurii sau a mâinilor.
Pentru a preveni o infecție orală cu HSV, este nevoie de respectarea unor norme de bază ale igienei:
- nu intrați în contact direct cu cineva care prezintă răni de herpes vizibile;
- nu împărțiți tacâmuri, pahare, paie sau alte obiecte cu alte persoane;
- spălați lenjeria de pat și prosoapele în apă fierbinte după fiecare utilizare;
- evitaţi contactul sexual oral dacă sunteți diagnosticați (dvs. sau partenerul dvs.) cu herpes oral (HSV-1). HSV-1 se poate răspândi la organele genitale, mai ales dacă prezentați leziuni orale;
- pentru a preveni o posibilă reapariție a herpesului bucal, utilizați pe buze o protecție solară care conține oxid de zinc.
Bibliografie
- “Oral Herpes.” Hopkinsmedicine.org, 8 Aug. 2021, www.hopkinsmedicine.org
- https://www.facebook.com/WebMD. “Oral Herpes.” WebMD, WebMD, 31 Dec. 2006, www.webmd.com
- “Herpes Simplex Virus (HSV) Mouth Infection | Cedars-Sinai.” Cedars-Sinai.org, 2022, www.cedars-sinai.org
Alte afecțiuni similare
Hernie inghinală
Despre hernia inghinalăHernia inghinală reprezintă o afecțiune a peretelui abdominal definită prin exteriorizarea unui organ abdominal (cel mai frecvent, epiploon,...
Vezi detalii
Herpangină
Herpangina este o afecțiune virală, febrilă și extrem de contagioasă, care afectează cu precădere copiii care merg la grădiniță, școală sau pe cei care locuiesc în...
Vezi detalii
Herpes
Herpesul este o afecțiune cauzată de infecția cu virusul herpes simplex (HSV), care provoacă răni sau vezicule în interiorul sau în jurul gurii sau organelor genitale,...
Vezi detalii
Hidrocel
Hidrocelul reprezintă o acumulare de lichid în jurul testiculului (hidrocel testicular) sau la nivelul funiculului spermatic (hidrocel funicular/ chist de cordon...
Vezi detalii
Hidronefroza
Hidronefroza reprezintă umflarea unuia sau a ambilor rinichi, din cauza acumulării de urină în căile urinare superioare. Acest lucru se întâmplă atunci când urina nu se...
Vezi detalii
Hidrosadenita
Hidrosadenita, cunoscută şi sub denumirea de „hidrosadenită supurativă”, este o afecțiune cronică a pielii, caracterizată prin formarea unor mici umflături dureroase sub...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
