Cancerul ovarian: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Despre cancerul ovarian
Cancerul ovarian este o afecțiune gravă, în care celulele epiteliale și stroma ovariană se divid și se înmulțesc fără control, dobândind un caracter malign. Aceste celule anormale ajung să invadeze și să distrugă țesutul sănătos.
Sistemul reproducător feminin conține două ovare, câte unul pe fiecare parte a uterului. Ovarele, fiecare de mărimea unei migdale, produc ouă (ovule), precum și hormonii estrogen și progesteron. Cancerul ovarian reprezintă tumoarea canceroasă care se formează în țesuturile unuia sau ambelor ovare.
De cele mai multe ori, boala este detectată abia când ajunge într-un stadiu avansat și devine mult mai greu de tratat. Tratamentul cancerului ovarian implică, de obicei, intervenții chirurgicale și chimioterapie.
Tipuri de cancer ovarian
În funcție de tipul de celule care alcătuiesc tumora malignă, cancerul de ovar poate fi de mai multe tipuri (tipuri histologice):
- carcinom epitelial: se dezvoltă la nivelul stratului de celule de la suprafața ovarului; reprezintă 80-90% dintre cancerele ovariene și cuprinde mai multe subtipuri:
- carcinom cu celule clare;
- carcinom endometroid;
- carcinom mucinos;
- carcinom scuamos;
- carcinom Brenner cu celule tranziționale;
- carcinom seros;
- tumoră mixtă epitelial-stromală;
- tumori carcinomatoase nediferențiate.
- tumori cu celule germinale: se dezvoltă de la nivelul celulelor responsabile de producerea ovulelor;
- tumori ale cordoanelor stromale;
- tumori epiteliale nespecifice;
- tumori non-epiteliale;
- tumori borderline: nu au caractere franc maligne, dar au un potențial foarte mare de a deveni maligne în timp.
Stadiile cancerului ovarian
Din punct de vedere oncologic, cancerul ovarian se împarte în patru stadii:
Stadiul I:
- sub-stadiul IA: cancerul este localizat doar într-un ovar sau într-o trompă uterină;
- sub-stadiul IB: cancerul s-a extins atât la ovare, cât și la trompele uterine;
- sub-stadiul IC: cancerul s-a extins în ambele ovare sau în trompele uterine și în afara ovarului (pe exteriorul organului sau în spațiul din jurul ovarului, numit cavitatea peritoneală).
Stadiul II:
- sub-stadiul IIA: cancerul nu mai este doar în ovar, ci s-a extins și în uter;
- sub-stadiul IIB: cancerul s-a răspândit la alte structuri din pelvis.
Stadiul III:
- sub-stadiul IIIA: cancerul s-a răspândit dincolo de pelvis la abdomen sau în ganglionii limfatici;
- sub-stadiul IIIB: tumora are o dimensiune de până la doi centimetri și s-a extins dincolo de pelvis sau în ganglionii limfatici;
- sub-stadiul IIIC: cancerul s-a extins în afara zonei pelvisului și are dimensiuni mai mari (peste doi centimetri) sau poate fi în ganglionii limfatici; în această fază, ar putea afecta alte organe, cum ar fi ficatul și splina.
Stadiul IV:
Cancerul în stadiul IV este cel mai sever și s-a răspândit deja în interiorul unor organe, precum ficatul sau splina:
- sub-stadiul IVA: cancerul se găsește în apropierea plămânilor;
- sub-stadiul IVB: cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici din zona inghinală sau în piept.
Această clasificare pe stadii a cancerului este importantă deoarece, pe baza ei, medicul poate concepe un plan de tratament personalizat.
Din punct de vedere clinic, cancerul ovarian poate fi:
- localizat: limitat la unul sau ambele ovare;
- local avansat: extins la organele și țesuturile de vecinătate (rect, vezică urinară, ganglioni limfatici pelvini sau peritoneu de vecinătate);
- metastazat: a invadat și organe aflate la distanță (plămân, ficat, os, peritoneu abdominal și alte structuri).
Cauze
Cauzele cancerului ovarian nu sunt în totalitate cunoscute. Ca orice altă formă de cancer, el presupune un proces plurifactorial, care necesită o perioadă de până la zece ani pentru a apărea. Acest lucru înseamnă că există o perioadă foarte îndelungată de timp pentru a fi surprins în faza de precancer sau cancer incipient.
Factori de risc
Principalii factori de risc implicați în apariția cancerului ovarian sunt:
- vârsta peste 55-60 de ani;
- prezența unei rude de grad I sau II (mamă, bunică, mătușă) care a avut cancer de ovar;
- prezența în genom a uneia dintre mutațiile BRCA 1, BRCA 2 sau sindrom Lynch;
- antecedente de cancer de sân, de uter sau de colon;
- antecedente de endometrioză;
- dificultăți în menținerea sau obținerea unei sarcini;
- tratament cu estrogeni, necontrabalanasat de progesteroni, mai mult de zece ani;
- fumatul.
Simptome
Semnele și simptomele cancerului ovarian sunt variabile în funcție de extensia bolii și de tipul organelor afectate. Cele mai multe nu sunt specifice cancerului de ovar, ci sunt prezente și în alte afecțiuni. Apariția oricăruia dintre ele ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă:
- sângerare vaginală (suspectă mai ales dacă apare între menstre sau la menopauză);
- durere sau senzație de presiune în zona pelvisului;
- durere anormală de spate;
- flatulență și meteorism (umflarea cu gaze a intestinului și abdomenului);
- creșterea nejustificată și relativ rapidă în volum a abdomenului;
- instalarea relativ bruscă a senzației imperioase de micționa sau a constipației.
Diagnosticare
Diagnosticul cancerului de ovar se stabilește în mai multe etape:
- diagnosticul de certitudine: este stabilit de cele mai multe ori de medicul imagist, în colaborare cu ginecologul/ chirurgul oncolog;
- diagnosticul stadial: este cel care va stabili extensia reală a bolii. Aceasta se evaluează prin teste imagistice, precum examinare computer tomografică (CT) a toracelui cu substanță de contrast sau rezonanță magnetică nucleară (RMN) a abdomenului cu substanță de contrast.
Markerii tumorali CA 125 și HE4 (scor ROMA) sunt de ajutor pentru definirea prognosticului și pentru urmărirea eficacității tratamentului. De asemenea, extensia locală va fi completată și de examenul ginecologic, care va putea identifica eventuale extensii la nivelul colului și vaginului.
În unele cazuri (forme local avansate și metastazate), se va evalua și statusul BRCA, deoarece acesta permite identificarea pacientelor care ar putea beneficia de terapii țintite.
Identificarea comorbidităților, prin examinare generală, cardiologică, diabetologică și alergologică, este extrem de importantă în vederea personalizării fiecărui tratament în parte.

Tratament
Tratamentul cancerului ovarian se stabilește în cadrul unei comisii multidisciplinare, alcătuite din oncolog medical, radioterapeut, chirurg/ginecolog oncolog și psiholog.
În abordarea cancerul ovarian se identifică mai multe mijloace terapeutice, folosite secvențial, personalizate pentru fiecare pacientă în parte. În stabilirea managementului terapeutic se vor lua în considerare următorii parametrii:
- stadiul bolii;
- tipul histopatologic al tumorii;
- caracteristicile imunohistochimice și genetice ale tumorii;
- comorbiditățile existente.
Tratamentul chirurgical constă în îndepărtarea ovarelor, trompelor uterine, uterului, ganglionilor limfatici regionali, omentului și verificarea macroscopică a foiței peritoneale și a celei care îmbracă colonul.
Chirurgul/ginecologul oncolog va identifica zonele de peritoneu și colon care sunt modificate macroscopic și va preleva biopsii de la nivelul acestor zone. În cazul în care nu există modificări vizibile cu ochiul liber la acest nivel, specialistul va preleva alte probe, astfel încât să poată fi identificate metastaze peritoneale subclinice.
Intervenția chirurgicală poate fi făcută în stadii precoce sau după încheierea unui prim ciclu de chimioterapie, pentru a evalua îndeaproape răspunsul terapeutic.
În stadiile avansate sau metastatice se poate avea în vedere o intervenție chirurgicală de scoatere a grosului tumorii (chirurgia de „debulking”).
În stadiile foarte avansate se poate recurge la intervenție chirurgicală pentru oprirea unei sângerări sau pentru prevenirea ocluziei intestinale. În această situație, intervenția chirurgicală este una paliativă, de salvare a vieții pacientei, dar fără intenție de curabilitate.
Tratamentul sistemic poate fi de trei tipuri:
- chimioterapie: folosirea citostaticelor pentru distrugerea celulelor tumorale; avantajul este că poate fi folosită la toate categoriile de tumori, dezavantajul este că reacțiile adverse sunt mai frecvente și deloc de neglijat;
- terapie țintită: utilizarea unor substanțe chimice farmacologice nonchimioterapice pentru distrugerea celulelor tumorale. Are mai puține efecte secundare și poate fi administrată pentru perioade mai lungi de timp, inclusiv pentru menținerea pe termen lung a unui răspuns terapeutic obținut deja de citostatice; limitarea constă în faptul că astfel de terapii pot fi folosite doar în cazul pacientelor ale căror tumori prezintă mutații țintă;
- terapie moleculară: folosirea de substanțe farmacologice care inhibă mecanismele de multiplicare și funcționare a celulelor tumorale, distrugându-le. Avantajul este că au eficacitate pe mai multe tipuri de tumori și sunt relativ bine tolerate; dezavantajul este că pot fi folosite doar în stadiile avansate ale bolii.
Terapiile sistemice pot fi folosite secvențial (una după cealaltă) sau concomitent (una împreună cu cealaltă).
Scopul tratamentelor sistemice variază în funcție de extensia bolii:
- neoadjuvant: administrarea tratamentului sistemic se face înaintea unei intervenții chirurgicale și are ca scop limitarea extensiei tumorale pentru creșterea eficienței intervenției chirurgicale; este folosit în stadiile incipiente ale bolii și în cele local-avansate;
- adjuvant: tratamentul este administrat după intervenția chirurgicală și are ca scop distrugerea eventualelor celule tumorale rămase în urma intervenției chirurgicale; este folosit în stadiile incipiente ale bolii și în stadiile local-avansate;
- paliativ: tratamentul sistemic este administrat cu scopul de distruge cât mai multe celule tumorale; este folosit în stadiile inoperabile sau în cele metastatice.
Tratamentul radioterapic presupune folosirea radiațiilor ionizante pentru distrugerea celulelor tumorale. Avantajele acestui tratament constau în faptul că acționează asupra tuturor tipurilor de celule tumorale, cu o eficiență variabilă, că este foarte bine țintit (odată cu apariția generațiilor noi de aparate de radioterapie) și, prin urmare, are relativ puține reacții adverse; dezavantajul este acela că aceste tumori au un oarecare grad de radiorezistență, iar radioterapia, în cazul cancerului ovarian, are indicații limitate.
Prevenție
Prevenția cancerului ovarian se poate face prin mai multe mijloace, dar nici una dintre acestea nu poate elimina complet riscul de apariție a bolii. Cele mai importante măsuri preventive ar fi:
- consilierea genetică, în cazul persoanelor predispuse genetic la această afecțiune;
- renunțarea la fumat;
- evitarea, pe cât posibil, a folosirii contraceptivelor orale pe durate mai lungi de timp; în cazul în care acest lucru nu este posibil, este obligatoriu ca administrarea lor să se facă doar la recomandarea unui medic specialist, sub monitorizare periodică și cu forme de contraceptive cu un conținut echilibrat de estrogen și progesteron;
- monitorizarea clinică și prin intermediul markerilor tumorali este o bună posibilitate de descoperire precoce a oricăror modificări ovariene; în cazul în care acest lucru nu este posibil, este necesară prezentarea la medicul ginecolog ori de câte ori apar modificări genitale, mai ales persistente.
Solicită o programare
Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.
Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.
Articole din aceeași categorie

Chemoembolizare hepatică: Indicații, procedură și întrebări frecvente
Cea mai frecventă țintă a celulelor canceroase este ficatul. Un studiu științific realizat de Centrul de Cancer Abramson, din cadrul Universității din Pennsylvania, susține că tumorile maligne la nivelul ficatului apar foarte rapid din cauză că hepatocitele (celulele principale funcționa...

Defectele genei p53: care sunt implicațiile clinice
Gena p53 se găsește pe cromozomul 17p13.1 și codifică proteina tumorală p53 (PT53). Aceasta este o oncoproteină care joacă un rol major în soarta celulelor care conțin ADN alterat. Rolurile lui PT53 sunt acelea de a permite repararea ADN-ului afectat prin întârzierea ciclului celular, sau...

Chirurgia oncologică colorectală
Noile cercetări și tehnologii generează speranță și progrese semnificative în lupta împotriva cancerului colorectal. Tehnicile chirurgicale avansate, precum chirurgia minim invazivă sau chirurgia robotică, devin un aliat puternic în ceea ce privește recuperarea pacienților. Însă, mai ...