Hidrocefalie

Cauze

Hidrocefalia poate fi congenitală (la naștere) sau dobândită. Există o combinație de factori genetici și de mediu, în timpul dezvoltării fetale, care pot provoaca hidrocefalie congenitală. Cauzele primare care determină hidrocefalia congenitală sunt:

• Spina bifida sau alte defecte de formare ale creierului și măduvei spinării;
• stenoză apeductală - îngustarea pasajului dintre al treilea și al patrulea ventricul;
• sângerarea în ventriculi - complicație în cazul nașterii premature;
• infecție în timpul sarcinii - rubeola pot provoca inflamații în țesutul cerebral fetal.

Hidrocefalia dobândită se dezvoltă în orice moment după naștere și poate afecta persoane de toate vârstele. Cele mai comune motive care determină apariția hidrocefaliei dobândite sunt:

• traumatisme craniene;
• accident vascular cerebral;
• tumori cerebrale sau ale măduvei spinării;
• meningită sau alte infecții ale creierului sau măduvei spinării;
• hemoragia sau complicațiile post-intervenție chirurgicală.

Simptome

Simptomele hidrocefaliei variază în funcție de vârstă, dar depind și de progresia afecțiunii.

Simptomele la sugari pot include:

• creșterea anormală a craniului;
• fontanelă moale;
• privire în jos a ochilor bebelușului;
• vărsături;
• somnolență.

Simptomele la copiii mai mari pot include:

• durere de cap;
• greață și vărsături;
• probleme de vedere;
• întârziere de dezvoltare.

Simptomele hidrocefaliei la adulți pot include:

• durere de cap;
• greață și vărsături;
• probleme de vedere;
• senzație de oboseală;
• probleme de echilibru și coordonare;
• tulburari cognitive.

Simptomele la vârstnici pot include:

• probleme de mers (tulburări de echilibru);
• tulburări cognitive;
• pierderea controlului vezicii urinare.

Tratament

Dacă nu este tratată, hidrocefalia poate duce la deces. Din aceea diagnosticul precoce și tratamentul adecvat cresc șansele de recuperare completă.

Chiar dacă în prezent nu există modalități de a preveni sau vindeca hidrocefalia, ea este tratabilă prin chirurgie cerebrală. Există două tipuri de intervenții chirurgicale cerebrale utilizate pentru tratarea hidrocefaliei:

• montarea unui șunt – este cel mai frecvent tip de tratament și presupune plasarea chirurgicală a unui dispozitiv medical numit șunt. Șuntul este un tub flexibil care este plasat în creier și care are ca scop drenarea excesului de lichid cefalorahidian într-o altă zonă a corpului, unde poate fi absorbit;
• ventriculostomie endoscopică - această intervenție chirurgicală presupune realizarea unui mic orificiu în cel de-al treilea ventricul. Prin acest orificiu lichidul cefalorahidian va putea să circule în creier și în jurul acestuia, în mod normal. Procedura este recomandată, în general, la copiii cu vârsta de peste 2 ani.

Prin intervenția chirurgicală și cu monitorizare constantă, majoritatea pacienților diagnosticați cu hidrocefalie continuă să ducă o viață normală.

Monitorizarea permanentă este însă necesară pentru că afecțiunea și complicațiile care pot apărea în urma intervenției chirurgicale variază mult de la o persoană la alta. Hidrocefalia prezintă un risc ridicat atât pentru dezvoltarea cognitivă, cât și pentru cea fizică a copiilor, motiv pentru care părinții copiilor cu hidrocefalie trebuie să mențină un contact permanent cu medicul specialist, astfel încât tratamentul să aibă un rezultat pozitiv.

Complicații

Hidrocefalia este o afecțiune care poate determina numeroase complicații, pentru că implică afectarea creierului.

Numeroși oameni trăiesc zeci de ani fără probleme, dar dinamica afecțiunii se poate modifica rapid. Persoanele care au montate șunturi trebuie să facă controale medicale regulate pentru că acestea se pot rupe, se pot disloca sau se pot infecta.

În cazul în care șuntul nu mai funcționează, este necesară o altă intervenție chirurgicală.

O defecțiune a șuntului sau o infecție datorată prezenței acestuia pune viața în pericol.

Complicațiile tratamentului, de obicei prin șunt ventriculo-peritoneal sau alte tehnici chirurgicale, pot determina complicații care includ:

• infecții ale șuntului - meningită, ventriculită, peritonită;
• obstrucția șuntului - determină reapariția simptomelor hidrocefaliei;
• drenaj excesiv - hipotensiune intracraniană, hematom subdural;
• probleme mecanice - ruperea sau deplasarea tubului;
• necesitatea reintervenției chirurgicale - mulți copii cu șunt au nevoie de mai multe revizii de-a lungul vieții.

Complicațiile hidrocefaliei variază în funcție de vârstă. La copii predomină întârzierea dezvoltării și problemele vizuale, la adulți durerile de cap și tulburările cognitive sau motorii, iar la vârstnici problemele de mers, memorie și incontinență.

Complicațiile hidrocefaliei, în lipsa tratamentului sau dacă tratamentul e ineficient diferă în funcție de vârsta pacienților.

Complicațiile la nou-născuți și copii sunt:

• macrocranie - creșterea excesivă a perimetrului cranian;
• deformări cranio-faciale - frunte bombată, ochi tipici denumiți „în apus de soare”;
• întârziere în dezvoltarea neuropsihomotorie - deficiențe de mers, vorbire și coordonare;
• deficite cognitive - dificultăți de învățare, memorare și atenție;
• tulburări de vedere - strabism, atrofie de nerv optic, orbire progresivă;
• crize epileptice;
• tulburări de deglutiție și respirație – apar în forme severe;
• comă și/sau deces – în cazurile foarte grave.

La adulți, complicațiile hidrocefaliei includ:

• cefalee cronică și presiune intracraniană crescută;
• tulburări cognitive - scăderea atenției, a memoriei și a abilităților executive;
• tulburări de vedere - vedere dublă, scăderea acuității vizuale, edem papilar;
• tulburări de mers și echilibru - mers rigid și instabil;
• incontinență urinară și/sau fecală;
• crize epileptice.

La persoanele în vârstă, hidrocefalia cu presiune normală, provoacă complicații precum:

• tulburări de mers - mers de tip “magnetic”, cu pași mici și dificultate la inițierea mersului;
• deteriorare cognitivă progresivă - asemănătoare cu demența;
• incontinență urinară - uneori și fecală;
• risc crescut de căderi și fracturi.

Întrebări frecvente despre hidrocefalie

Ce este hidrocefalia?

Hidrocefalia este acumularea anormală de lichid cefalorahidian în creier, ceea ce duce la mărirea ventriculilor și la creșterea presiunii intracraniene.

Ce tipuri de hidrocefalie există?

Există hidrocefalie comunicantă (cu sau fără obstrucție), hidrocefalie non-comunicantă (cauzată de blocaje precum tumori sau chisturi), hidrocefalie cu presiune normală (mai frecventă la vârstnici) și hidrocefalie ex-vacuo (apare după atrofie cerebrală).

Care sunt cauzele hidrocefaliei?

Poate fi congenitală (spina bifida, stenoză apeductală, infecții în sarcină, hemoragii la prematuri) sau dobândită (traumatisme craniene, tumori, meningită, accident vascular cerebral, complicații chirurgicale).

Cine are risc mai mare de a dezvolta hidrocefalie?

Nou-născuții cu malformații sau infecții intrauterine, copiii cu tumori sau traumatisme, adulții cu hemoragii, tumori, meningite și vârstnicii cu factori de risc vasculari sau degenerativi.

Ce simptome provoacă hidrocefalia?

La sugari: creșterea anormală a craniului, vărsături, somnolență. La copii: dureri de cap, probleme de vedere, întârziere în dezvoltare. La adulți: dureri de cap, tulburări de echilibru, greață, probleme cognitive. La vârstnici: dificultăți de mers, tulburări de memorie și incontinență.

Cum se pune diagnosticul?

Prin evaluare neurologică și investigații imagistice: ecografie transfontanelară, CT, RMN. La adulți se mai pot recomanda puncție lombară, monitorizarea presiunii intracraniene și examen fundoscopic.

Cum se tratează hidrocefalia?

Tratamentul este chirurgical: montarea unui șunt pentru drenarea lichidului sau ventriculostomie endoscopică pentru a crea o cale alternativă de circulație.

Ce complicații pot apărea?

Infecții, obstrucția sau ruperea șuntului, drenaj excesiv, probleme cognitive, vizuale sau motorii. În cazurile grave, netratate, poate duce la comă sau deces.

Poate fi prevenită hidrocefalia?

Nu există metode de prevenție. Singura soluție eficientă pentru a preveni agravarea bolii este tratamentul chirurgical și monitorizarea permanentă.