Hidrocel

Cauze

Cauzele apariției hidrocelului diferă, în funcție de tipul lui:

• hidrocelul congenital: în timpul vieții intrauterine, testiculele se formează în cavitatea abdominală, apoi migrează spre scrot, „împingând” peritoneul (membrana care tapetează abdomenul pe interior) sub forma canalului peritoneo-vaginal, până în scrot; după ce testiculul ajunge în scrot, acest canal se închide. În cazul bebelușilor cu hidrocel congenital, această închidere este incompletă – rămâne o deschidere îngustă, care comunică cu cavitatea peritoneală și prin care pătrunde lichid peritoneal; acest canal restant are un diametru foarte mic și prin el nu poate avansa o ansă intestinală, de aceea hidrocelul nu se complică cu o strangulare de ansă (ocluzie intestinală);
• hidrocelul dobândit: apare prin secreția excesivă, anormală, a vaginalei testiculare; este numit și „secundar”, deoarece, de cele mai multe ori, are drept cauză o altă afecțiune. Acest tip de hidrocel este întâlnit mai frecvent la adulți. Există mai multe mecansime de apariție:
  • infecții locale;
  • traumatisme;
  • tumori testiculare;
  • torsiune de testicul (torsiunea de hidatidă Morgagni).
• Uneori, nu se poate stabili o cauză exactă a secreției anormale de lichid - hidrocel idiopatic.

Simptome

Simptomele hidrocelului pot fi variate, în funcție de tipul afecțiunii:

• hidrocelul congenital: de cele mai multe ori, încă de la naștere, se poate observa un hemiscrot sau întreg scrotul mărit în volum, fără semne de inflamatie; copilul nu acuză dureri (cei de vârstă mai mare);
• hidrocelul secundar: pacientul sesizează creșterea în volum a hemiscrotului, o jenă locală (tumoră) sau durere (după un traumatism, în cazul torsiunii de testicul sau hidatidă); prezența durerii trebuie tratată ca o urgență medicală și trebuie mers la un consult chirugical, pentru a exclude o torsiune de testicul.

Tratament

Pitiriazis este termenul medical folosit pentru a defini o serie de afecțiuni dermatologice caracterizate prin apariţia unor erupţii cutanate, alcătuite din leziuni de culoare roșie, uşor reliefate, cu solzi/ cruste/scuame fine în suprafaţă, de culoare albicioasă. Termenul de pitiriazis desemnează diferite afecţiuni cutanate, fără legătură unele cu altele.

Leziunile specifice pitiriazisului sunt benigne iar afecțiunea se manifestă, în special, la persoanele cu vârsta între 10 și 35 de ani.

Tipuri

Există mai multe tipuri de pitiriazis:

• pitiriazis alba: se manifestă prin leziuni rotunde/ovalare, albe sau roz deschis, cu diametrul de aproximativ unu - patru cm, localizate pe față, brațe, gât, umeri/partea superioară a trunchiului; scuamele, dacă sunt prezente, sunt fine și aderente, uneori cu marginile reliefate. Leziunile se pot agrava în climatul cald; majoritatea cazurilor se rezolvă în decurs de un an;
• pitiriazis rozat: se prezintă ca o erupţie cutanată uşoară, alcătuită din pete mici, de culoare roz, uneori maronii, cu scuame în suprafaţă, ce apare la orice vârstă (predominant în a doua până la a patra decadă);
• Pitiriazis rubra pilaris: erupție cutanată cronică, compusă din papule și scuame de culoare roșiatică/portocalie, localizată pe scalp, piept sau față, care se poate extinde în alte regiuni (coate și genunchi) sau pe întregul corp, determinând eritrodermie (roșeață anormală a pielii, generalizată pe tot corpul), descuamarea/cojirea întinsă a pielii și căderea părului; pitiriazis rubra pilaris este o afectiune inflamatorie rară;
• Pitiriazis versicolor: o infecție comună a pielii, necontagioasă, cauzată de producția excesivă de Pityrosporum Orbicular (Malassezia Furfur), o ciupercă prezentă pe pielea normală, care afectează gâtul, trunchiul sau întregul corp. Afecțiunea este comună în climatele calde și umede ori la persoanele care transpiră abundent.

Autor

Dr. Avram Popa Mihaela

Medic Specialist Chirurgie pediatrică, Chirurgia hipospadiasului și Camera de gardă