Infecție cu virusul sincițial respirator (RSV)

Despre virusul sincițial respirator (RSV)

Virusul sincițial respirator este un virus ARN monocatenar, care se transmite pe cale respiratorie prin picăturile expulzate în aer prin tuse sau strănut, numite picături Flügge (de secreție nazo-faringiană).

Acest virus se localizează doar la nivelul tractului respirator, inițial în celulele epiteliului respirator din nas, apoi se răspândește, din aproape în aproape, în tractul respirator inferior, de-a lungul punților intracitoplasmatice numite sinciții. Pe parcursul traseului său poate produce otite, bronşiolite și/ sau pneumonii.

Incidența maximă a infecțiilor severe se înregistrează la bebeluşii între 2 și 8 luni și, conform datelor statistice, până la vârsta de 3 ani, toți copiii vor avea cel puțin un episod de infecție cu virus sincițial respirator.

Factori de risc

Există o serie de factori care pot fi asociați cu o incidență crescută a infecțiilor cu virus sincițial respirator, dar și cu evoluția nefavorabilă a bolii, precum:

• neglijența în îngrijirea copilului;
• frați mai mari care frecventează grădinița sau școala;
• aglomerația și statutul socio-economic scăzut;
• expunerea la un mediu poluat (fum de țigară);
• nașteri cu feți multipli (tripleți sau mai mulți);
• hrănire la sân redusă;
• prematuritatea sub 35 de săptămâni de gestație;
• boli pulmonare cronice (astmul bronșic, bronșita cronică);
• boli cardiace congenitale;
• imunodeficiențe congenitale;
• boli severe neuromusculare;
• vârsta mai mică de 3 luni la momentul infecției;
• stare toxico-septică de la debut;
• rata respiratorie mai mare de 70 de respirații pe minut;
• semne de lipsă de aer în plămâni (atelectazie) sau pneumonie pe radiografia pulmonară;
• saturația în oxigen mai mică de 95%.

Diagnosticare

Diagnosticul de infecție cu virus sincițial respirator este stabilit, în cazul copiilor, de medicul de familie sau cel pediatru și, în cazul pacienților adulți, de medicul de familie, internist, pneumolog sau de cel infecționist, mai rar de un doctor specialist ORL.

Examenul clinic general al copilului cu infecție cu RSV poate pune în evidență forme ușoare de infecții de căi respiratorii asociate cu otite medii (virale, bacteriene sau ambele) sau deshidratare, manifestată prin scăderea elasticității pielii, a reumplerii capilare şi uscarea mucoaselor.

Analizele de laborator se recomandă copiilor cu stare generală influențată și includ:

• hemoleucograma completă cu formulă leucocitară;
• concentrația serică de electroliți;
• sumar de urină și urocultură;
• saturația în oxigen;
• teste specifice pentru virusul sincițial respirator: examen de cultură pentru virusul uman tip 2 (Hep-2), tehnici rapide de evidențiere a antigenului RSV cu durata de 30 de minute, probe moleculare (în mod obișnuit se utilizează teste PCR).

Radiografia pulmonară este frecvent recomandată copiilor cu infecții severe dar, de cele mai multe ori, semnele radiologice nu sunt specifice infecției cu virus sincițial respirator și nici nu oferă date suplimentare privind evoluția bolii.

Prevenție

Ca metode de prevenție a infecției cu virus sincițial respirator nu trebuie pierdute din vedere următoarele aspecte:

• suplimentarea aportului de vitamina D (în timpul sarcinii sau în perioadele cu expunere solară redusă);
• alimentarea la sân (oferă o protecție suplimentară în primele luni de viață ale sugarului și se asociază cu un risc scăzut de forme severe);
• evitarea contactului cu persoanele bolnave și a aglomerațiilor;
• vaccinarea activă a copiilor cu ser pe bază de anticorpi monoclonali anti RSV (studiile au demonstrat o scădere cu 55% a numărului de copii prematuri vaccinați, internați cu infecții cu virus sincițial respirator).