medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Infecție cu virusul sincițial respirator (RSV)

Infecție cu virusul sincițial respirator (RSV)

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre virusul sincițial respirator (RSV)

Virusul sincițial respirator este un virus ARN monocatenar, care se transmite pe cale respiratorie prin picăturile expulzate în aer prin tuse sau strănut, numite picături Flügge (de secreție nazo-faringiană).

Acest virus se localizează doar la nivelul tractului respirator, inițial în celulele epiteliului respirator din nas, apoi se răspândește, din aproape în aproape, în tractul respirator inferior, de-a lungul punților intracitoplasmatice numite sinciții. Pe parcursul traseului său poate produce otite, bronşiolite și/ sau pneumonii.

Incidența maximă a infecțiilor severe se înregistrează la bebeluşii între 2 și 8 luni și, conform datelor statistice, până la vârsta de 3 ani, toți copiii vor avea cel puțin un episod de infecție cu virus sincițial respirator.

Medlife

Cauze

Virusul sincițial respirator (RSV) este principala cauză de infecții de tract respirator inferior (bronşiolite și pneumonii) la bebelușii sub 1 an și o cauză de deces semnificativă a pacienților cu vârsta peste 65 de ani.

Factori de risc

Există o serie de factori care pot fi asociați cu o incidență crescută a infecțiilor cu virus sincițial respirator, dar și cu evoluția nefavorabilă a bolii, precum:

  • neglijența în îngrijirea copilului;
  • frați mai mari care frecventează grădinița sau școala;
  • aglomerația și statutul socio-economic scăzut;
  • expunerea la un mediu poluat (fum de țigară);
  • nașteri cu feți multipli (tripleți sau mai mulți);
  • hrănire la sân redusă;
  • prematuritatea sub 35 de săptămâni de gestație;
  • boli pulmonare cronice (astmul bronșic, bronșita cronică);
  • boli cardiace congenitale;
  • imunodeficiențe congenitale;
  • boli severe neuromusculare;
  • vârsta mai mică de 3 luni la momentul infecției;
  • stare toxico-septică de la debut;
  • rata respiratorie mai mare de 70 de respirații pe minut;
  • semne de lipsă de aer în plămâni (atelectazie) sau pneumonie pe radiografia pulmonară;
  • saturația în oxigen mai mică de 95%.

Simptome

Infecția cu virus sincițial respirator debutează cu simptome de tract respirator superior precum:

  • rinoree;
  • nas înfundat;
  • strănut.

Apoi, manifestările clinice evoluează rapid, în 1-2 zile, către afectare pulmonară.

Bebelușii sub 6 săptămâni pot prezenta, în primul rând, simptome caracteristice infecțiilor de tract respirator inferior:

  • tuse;
  • respirație rapidă (tahipnee);
  • învinețire a pielii (cianoză);
  • respirație șuierătoare (wheezing);
  • raluri (zgomote pulmonare supraadăugate zgomotelor normale, care se pot auzi cu stetoscopul);
  • tiraj (insuficiență respiratorie obstructivă);
  • febră (de obicei nu foarte mare);
  • stare septică sau episoade de apnee;
  • lipsa poftei de mâncare;
  • deshidratare.

Simptomatologia RSV la bebeluşi evoluează pe parcursul a 3-5 zile, putând ajunge și până 7-10 zile, iar intensitatea este mai severă decât a unei răceli obișnuite.

Medlife

Diagnosticare

Diagnosticul de infecție cu virus sincițial respirator este stabilit, în cazul copiilor, de medicul de familie sau cel pediatru și, în cazul pacienților adulți, de medicul de familie, internist, pneumolog sau de cel infecționist, mai rar de un doctor specialist ORL.

Examenul clinic general al copilului cu infecție cu RSV poate pune în evidență forme ușoare de infecții de căi respiratorii asociate cu otite medii (virale, bacteriene sau ambele) sau deshidratare, manifestată prin scăderea elasticității pielii, a reumplerii capilare şi uscarea mucoaselor.

Analizele de laborator se recomandă copiilor cu stare generală influențată și includ:

  • hemoleucograma completă cu formulă leucocitară;
  • concentrația serică de electroliți;
  • sumar de urină și urocultură;
  • saturația în oxigen;
  • teste specifice pentru virusul sincițial respirator: examen de cultură pentru virusul uman tip 2 (Hep-2), tehnici rapide de evidențiere a antigenului RSV cu durata de 30 de minute, probe moleculare (în mod obișnuit se utilizează teste PCR).

Radiografia pulmonară este frecvent recomandată copiilor cu infecții severe dar, de cele mai multe ori, semnele radiologice nu sunt specifice infecției cu virus sincițial respirator și nici nu oferă date suplimentare privind evoluția bolii.

Tratament

Tratamentul infecțiilor cu virus sincițial respirator este unul de susținere. El se bazează pe izolarea pacientului și pe administrarea de:

  • oxigen suplimentar atunci când este nevoie:
  • ventilație mecanică în cazurile grave;
  • aspirația secrețiilor;
  • menținerea optimă a hidratării prin administrarea de perfuzii intravenoase;
  • administrarea de medicamente antivirale este rezervată doar pacienților cu factori de risc crescuți (pacienți cu imunitate scăzută sau cu transplant de organe) și celor cu forme severe de infecție.

Conform Ghidului Clinic de Practică al Academiei Americane de Pediatrie din 2014, utilizarea de medicamente bronhodilatatoare și corticosteroizi în tratamentul bronşiolitei produse de virusul sincițial respirator la copii nu aduce niciun beneficiu evident.

În schimb, imunizarea pasivă prin administrarea intravenoasă de plasmă ce conține o valoare crescută de imunoglobuline împotriva acestui virus este de un real ajutor în prevenirea formelor grave la copiii cu risc crescut. Din păcate, această metodă de tratament necesită existența unor donatori de sânge care au trecut prin boală și metode laborioase de prelucrare a sângelui, motiv pentru care nu este utilizată în mod uzual.


Complicații

Copiii internați pentru forme grave, pulmonare, de infecție cu virus sincițial respirator pot prezenta respirație șuierătoare și teste modificate ale funcției pulmonare care, uneori, pot persista chiar mai mult de 10 ani.

În ceea ce privește rolul acestui virus în apariția altor boli pulmonare reactive (astm bronșic, alergii respiratorii), studiile nu sunt concludente.

Prevenție

Ca metode de prevenție a infecției cu virus sincițial respirator nu trebuie pierdute din vedere următoarele aspecte:

  • suplimentarea aportului de vitamina D (în timpul sarcinii sau în perioadele cu expunere solară redusă);
  • alimentarea la sân (oferă o protecție suplimentară în primele luni de viață ale sugarului și se asociază cu un risc scăzut de forme severe);
  • evitarea contactului cu persoanele bolnave și a aglomerațiilor;
  • vaccinarea activă a copiilor cu ser pe bază de anticorpi monoclonali anti RSV (studiile au demonstrat o scădere cu 55% a numărului de copii prematuri vaccinați, internați cu infecții cu virus sincițial respirator).

Autor

Dr. Baciu Mădălina

Medic Primar ORL

Bibliografie

  1. Krilov, Leonard R. “Respiratory Syncytial Virus Infection: Practice Essentials, Background, Pathophysiology.” Medscape.com, Medscape, 18 May 2021, https://emedicine.medscape.com

Echipa medicală - Medicina interna , Pneumologie , Boli infectioase și ORL

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.