Banner Sumar de urină

Sumar de urină

Află informații utile despre această analiză:

  • Când este recomandată
  • Care este procedura de recoltare
  • Ce semnifică rezultatele obținute

Informații generale

Analiza sumarului de urină furnizează informații relevante și valoroase pentru o multitudine de afecțiuni, fiind un test de diagnostic și prognostic. Examenul sumar de urină reprezintă una dintre investigațiile de rutină de mare importanță, întrucât, de cele mai multe ori, rezultatele sale patologice apar ca prima și singura expresie a unei afectări renale.

Urina este formată dintr-un amestec de substanțe eliminate din organism care apar la nivelul rinichiului prin procese complexe de filtrare, reabsorbție și secreție tubulară. Astfel se realizează menținerea echilibrului apei în organism și eliminarea substanțelor toxice rezultate din metabolism, substanțe de care organismul nu mai are nevoie.

O analiză completă a probei de urină înseamnă determinarea:

  • proprietăților fizice (volum, culoare, aspect macroscopic, densitate);
  • proprietăților chimice (pH-ul, conținutul în proteine, glucoză, corpi cetonici, leucocite, hematii, nitriți, bilirubina, urobilinogen);
  • examinarea microscopică a sedimentului urinar.

Examenul sumar de urină cuprinde două tipuri de investigații:

  • biochimie urinară;
  • sediment urinar.
Probă Sumar de urină Medlife

Când este recomandat examenul sumarului de urină

Sumarul de urină este recomandat ca parte din setul uzual de analize de screening, dar și în anumite situații patologice:

Procedura recoltare

Recoltarea pentru sumarul de urină (biochimie și sediment) se face de către pacient, din prima urină de dimineață, jetul mijlociu, după o toaletă locală riguroasă.

La recoltare trebuie utilizat obligatoriu un recipient pentru sumar de urină de unică folosință, destinat special acestui scop care se găsește în unitățile MedLife.

În cazul copiilor se vor folosi diverse tipuri de pungi de plastic (pungă pediatrică), de unică folosință, prevăzute cu un adeziv, care permit copilului să urineze direct în recipient.

Sumarul de urină se recoltează din urina de dimineață, aceasta fiind lipsită de posibile influențe determinate de alimentație sau de efortul fizic. Aceasta este mai concentrată și poate evidenția cu mai mare probabilitate anomaliile apărute sau existența substanțelor patologice.

Recoltarea sumarului de urină nu se recomandă în următoarele situații:

  • la pacienții cu tratament diuretic masiv;
  • la femeile aflate în perioada menstruală.

Proba de urină trebuie să ajungă în laborator pentru prelucrare în cel mult 3 ore de la recoltare. În caz contrar, proba trebuie păstrată la temperaturi de 2-8°C. În laborator, după omogenizarea probei de urină, se realizează prima dată examenul macroscopic: aspect, culoare, miros.

Următorul pas în cadrul examenului sumar de urină este biochimia urinară. Metodele folosite sunt în general semicantitative, folosindu-se stripuri de urină pe un analizor automat. Cele mai multe dintre ele conțin 10 parametri:

  • densitate;
  • pH;
  • proteine;
  • glucoză;
  • corpi cetonici;
  • urobilinogen;
  • pigmenți biliari;
  • nitriți;
  • leucocite în urină (esterază granulocitară);
  • hematii în urină (hemoglobină);
  • +/-acid ascorbic.

Ultimul pas este efectuarea examenului microscopic al sedimentului urinar. Din proba de urină, după omogenizare, se iau 10 ml de urină, se centrifughează și, din sedimentul obținut, se pune o picătură între lamă și lamelă și se examinează microscopic.

Interpretare rezultate

Valorile normale* pentru sumarul de urină sunt raportate în funcție de tipul de examen.

Examen macroscopic

Valorile normale: urina are un aspect limpede, este de culoare galbenă în diferite nuanțe și are un miros caracteristic.

Examen biochimic

Valori normale:

  • pH-ul urinar: 5-8;
  • densitate: 1010 - 1025 (limite extreme 1005 - 1030);
  • proteine: absente;
  • glucoză: absentă;
  • corpi cetonici: absenți;
  • urobilinogen: normal;
  • bilirubina în urină: absentă;
  • nitriți în urină: absenți;
  • leucocite în urină: absente;
  • hematii în urină: absente.

Examenul microscopic al sedimentului urinar

Valori normale:

  • celule epiteliale scuamoase (rareori semnificative): frecvente;
  • celule epiteliale de tranziție: < 5 /Hpf (rare);
  • celule epiteliale tubulare renale: < 2/Hpf (rare);
  • leucocite în urină: < 4/Hpf (rare);
  • hematii în urină: < 4/Hpf (rare);
  • cilindrii hialini: 0 - 2/Lpf (rari);
  • alte tipuri de cilindri: patologici, indiferent de număr;
  • cristale: semnificative frecvent;
  • cristale patologice: patologice, indiferent de număr;
  • flora microbiană: absentă.

Se poate menționa, de asemenea, prezența în urină a levurilor, a paraziților, spermatozoizilor, precum și a mucusului.

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot diferi de la un laborator la altul.

Interferențe și limite

Printre factorii de influență și factorii care pot interfera cu parametrii sumarului de urină, se numără:

  • densitatea urinară: ingestia de lichide, medicamentele diuretice;
  • pH-ul urinar: dieta bogată în proteine determină scăderea pH-ului, iar dieta vegetariană determină creșterea pH-ului;
  • leucocitele în urină: culoarea intensă a urinei poate crește leucocitele din urină, valoarea crescută a glucozei și proteinele urinare, unele antibiotice;
  • proteinele urinare: pot crește în sarcină sau în urma unor exerciții fizice intense;
  • nitriții în urină: culoarea intensă a urinei, acidul ascorbic;
  • corpii cetonici: influențați de inaniție, febră;
  • glucoza din urină este influențată de sarcină, dietă, vârstă, febră și apare mai frecvent în probele recoltate după masă;
  • hematiile în urină: menstruație, efort fizic intens;
  • urobilinogenul și bilirubina în urină sunt influențate de expunerea probei de urină la lumină;
  • cristalele de acid uric apar la pH acid și sunt influențate de exercițiile fizice și dietă;
  • cristalele de oxalate de calciu: dietă și vârstă;
  • cristalele de fosfat: la pH alcalin, dietă vegetariană;
  • prezența infecțiilor urinare și numărul de germeni pot varia în cursul unei zile.

Variații patologice

În urma examenului macroscopic, se pot înregistra următoarele variații patologice:

  • aspect tulbure: din cauza prezenței în urină a hematiilor, leucocitelor, florei microbiene, cristalelor;
  • culoare galben-portocaliu, galben-verzui sau brun-verzui: în afecțiuni ce evoluează cu icter;
  • culoare roșu-roz: urina poate conține sânge, dar mai poate fi observată și după ingestia de anumite medicamente sau după ingestia de sfeclă, varză roșie;
  • miros: de acetonă, în diabet sau putred, în cancere.

La examenul de biochimie urinară se pot înregistra următoarele variații patologice:

  • densitate urinară cu limite extreme 1005 – 1030: în diabet, cu prezența glucozei în urină;
  • pH urinar scăzut, acid: în cazul unei alimentații bogate în carne, după efort fizic sau la pacienții cu gută;
  • pH urinar crescut, alcalin: în cazul unei alimentații vegetariane sau la pacienții cu hiperaciditate gastrică;
  • proteine urinare: creștere tranzitorie după efort, expunere la frig, în stări febrile; creștere patologică în afecțiuni renale, în tulburări circulatorii, boli infecțioase, intoxicații diverse, lupus eritematos sistemic;
  • glucoză în urină: glicozuria apare în diabetul zaharat, în unele boli hepatice, boli endocrine (ex: hipertiroidism), boli infecțioase, chiar și în sarcină;
  • corpi cetonici: apar în diabetul zaharat, la pacienții nealimentați, după vărsături, diaree;
  • pigmenți biliari, bilirubina în urină: în sindromul icteric, urina apare colorată verzui, roșiatic sau brun din cauza pigmenților biliari;
  • leucocite în urină: sunt un indicator important pentru infecții urinare bacteriene, glomerulopatii. Confirmarea infecției urinare este dată de urocultură, cu identificarea germenului patogen și antibiogramă;
  • hematii în urină: poartă numele de hematurie (microscopică sau macroscopică) și pot apărea în afecțiuni ale rinichiului, ale tractului urogenital, în tumori renale, uretrale, în pielonefrite, în adenomul de prostată;
  • nitriți pozitivi în urină: semnifică infecții urinare, în special bacteriene cu gram negative.

Variațiile patologice care pot apărea la analiza sedimentului urinar:

  • leucocite în urină: numărul lor crește în inflamația și infecția urinară (în cantitate foarte mare determină piuria);
  • hematii (eritrocitele) în urină: poartă numele de hematurie și pot fi întâlnite în afecțiuni ale rinichilor, ale căilor urinare, în infecții urinare, sindroame hemoragipare, boli autoimune, tulburări circulatorii;
  • cilindri: sunt elemente specifice leziunilor renale;
  • pseudocilindri;
  • floră microbiană;
  • paraziți: în Trichomonas vaginalis;
  • celule neoplazice;
  • alte elemente: levuri, spermatozoizi;
  • mucus: se elimină în urină în inflamații ale căilor urinare;
  • cristale: prezența lor în urină are puțină importanță, dar devine semnificativă în litiaza urinară.

Valori scăzute

Un nivel scăzut de proteine în urină este considerat a fi normal.

Valori scăzute ale PH-ului care indică cantitatea de acid în urină pot fi un semn de afectare a tractului urinar sau a unor probleme la nivelul rinichilor (insuficienţă sau tuberculoză renală). Un PH scăzut mai poate fi un indicator pentru:

  • dietă bogată în proteine şi carne;
  • diaree;
  • infecţii urinare (Escherichia coli);
  • acidoză respiratorie şi metabolică.

De asemenea, valori mici ale PH-ului urinar mai pot apărea în timpul somnului.

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu