Infecție cu virusul West Nile

Despre infecția cu virusul West Nile

Virusul West Nile, unul dintre cele mai periculoase virusuri din lume, este transmis prin înţepătura de ţânţar tigru Asiatic şi poate determina boli grave, precum meningita sau encefalita West Nile şi poate pune viața în pericol. În majoritatea cazurilor, persoanele infectate nu prezintă simptome severe, ci doar dureri de cap ușoare sau febră.

Cele mai multe dintre infectări au loc în sezonul cald, atunci când țânțarii sunt mai activi. West Nile face parte din familia Flaviviridae și se regăsește atât în zonele cu o climă tropicală, cât și în cele temperate. Perioada de incubație ajunge până la două săptămâni, dar sunt situaţii când primele semne apar și la două-șase zile de la infectare. În cazul persoanelor cu un sistem imunitar scăzut, debutul simptomatologiei poate avea loc tardiv, la 21 de zile.

Foarte important de reținut este că virusul nu se transmite de la o persoană la alta prin atingere, tuse, strănut sau mângâierea animalelor vii ori manevrarea celor moarte şi nici prin consumul de carne infectată, dacă sunt respectate instrucțiunile de preparare.

Factori de risc

Cel mai mare factor de risc al infectării cu West Nile este expunerea la mușcătura de țânțar care poate fi purtător al virusului. De asemenea, mai există și alte elemente care cresc riscul infectării, precum:

• vârsta: persoanele de peste 60 de ani sunt expuse la un risc mai mare de a dezvolta o formă gravă de boală;
• anotimpul: țânțarii sunt mai activi în perioada verii și a toamnei;
• anumite afecțiuni medicale: cancerul, diabetul, hipertensiunea arterială și bolile de rinichi cresc riscul infectării;
• locul de muncă: persoanele care lucrează în laboratoare în care este prezent virusul West Nile au un risc crescut de infectare;
• localizarea geografică: țânțarii purtători ai virusului trăiesc în zonele tropicale și temperate;
• primirea unui transplant de organe: sunt cazuri foarte rare când o persoană supusă unui transplant a primit un organ infectat cu West Nile.

Diagnosticare

Diagnosticul de infecție cu virusul West Nile este pus de un medic infecționist pe baza simptomatologiei descrise de pacient, dar și pe baza unor examene medicale suplimentare, precum:

• teste de laborator: pe baza analizelor de sânge, medicul vede dacă pacientul are anticorpi specifici virusului;
• puncția lombară: acest tip de investigație este solicitat atunci când simptomele pacientului sunt severe și există suspiciunea de afectare a măduvei spinării; testul implică introducerea unui ac în coloana vertebrală, de unde se extrage puțin lichid care va fi analizat în laborator;
• investigații imagistice: pot ajuta la detectarea unei inflamații la nivelul creierului (de exemplu, RMN);
• electroencefalograma: metodă medicală prin care se măsoară activitatea creierului ce poate fi folosită în scopul diagnosticării infecției cu virusul West Nile, pentru formele severe de boală.

Severitatea cazurilor diferă, însă este foarte importantă monitorizarea medicală și diagnosticarea corectă din timp a bolii, încă de la primele simptome.

Diagnosticul diferențial pentru infecția cu virusul West Nile este complex și necesită o analiză detaliată a istoricului de călătorie al pacientului. Printre afecțiunile care trebuie luate în considerare se numără meningita bacteriană, infecțiile cu virusul varicelo-zosterian și virusul herpes simplex de tip 1, precum și encefalita St. Louis, care poate necesita teste de confirmare din cauza posibilității de reacții încrucișate.

De asemenea, enterovirusurile, virusul dengue și encefalita japoneză trebuie excluse. Trebuie avute în vedere și bolile transmise prin mușcături de căpușe, cum ar fi boala Lyme, ehrlichioza, anaplasmoza, febra patată a Munților Stâncoși și virusul Powassan.

Prevenție

Prevenția este cea mai bună metodă de a evita infecția cu virusul West Nile. Pentru acest lucru, trebuie respectate câteva reguli, precum:

• folosirea unui repelent atunci când sunt desfăşurate activități în aer liber, mai ales în sezonul în care țânțarii sunt activi, dar și în zori, amurg ori seara devreme;
• folosirea plaselor de țânțari la uși și ferestre pentru a reduce, pe cât posibil, intrarea lor în case;
• manevrarea cu grijă a animalelor moarte, de preferat cu mănuși de unică folosință și saci din plastic gros;
• evitarea expunerii la zone cu apă stătută, precum: lacuri, ape stătătoare, piscine care pot favoriza apariția țânțarilor.

Infecția cu virusul West Nile reprezintă o amenințare pentru sănătate, având potențialul de a provoca simptome severe și complicații pe termen lung. Este recomandat să iei măsuri preventive pentru a reduce riscul de infecție. Dacă prezinți simptome care sugerează o infecție cu virusul West Nile, este important să contactezi imediat un medic.