Despre infecția cu streptococ
Streptococcus este o bacterie gram pozitivă care poate determina apariția mai multor boli, majoritatea transmisibile de la persoană la persoană. Infecțiile cu streptococ pot afecta pielea, sistemul respirator, sângele, articulațiile, rinichii și chiar inima.
Infecțiile cu streptococ sunt diferite, în funcție de tipul streptococului care le produce, cei mai frecvenţi fiind cei de tip A și B:
- streptococ de tip A: determină infecții la nivelul gâtului, nasului sau urechilor, faringită streptococică (cauzată de Streptococcus pyogenes sau streptococ beta hemolitic), sinuzită, pneumonie, scarlatină, impetigo, endocardită;
- streptococ de tip B: produce infecții la nivelul uterului, meningită, pneumonie, abces și infecții ale sângelui. Streptococul de tip B se poate transmite prin naștere vaginală la bebeluș, de aceea este importantă monitorizarea infecțiilor cu streptococ pe parcursul sarcinii;
- streptococcus Viridans - este implicat în apariţia cariilor dentare, dar şi în endocardită.
Cauze
Streptococii cei mai comuni sunt de tip A și B. Tipul de streptococ beta hemolitic grup C determină infecții în cazul animalelor, iar transmiterea se face prin contact direct cu omul. În vreme ce streptococii de tip A se regăsesc cel mai des la nivelul pielii și în gât, streptococul de tip B se regăsește la nivelul vaginului și în tubul digestiv.
Astfel, persoana care prezintă unul dintre streptococi poate transmite mai departe infecția, făcându-se referire la această persoană cu denumirea de purtător. Purtătorul transmite infecția prin strănut, tuse, secreţii de orice tip, vaginal sau la nivel de contact cu rănile infectate.
Factori de risc
Deşi infecțiile cu streptococ pot apărea la orice vârstă, ele sunt mai prezente în rândul copiilor cu vârste între 3 şi 15 ani, mai rar în cazul adulţilor. Şcolarii şi preşcolarii sunt cei mai sensibili la infecții, iar, în plus, colectivitatea favorizează transmiterea acestora (școală, grădiniță).
Un factor de risc este și transmiterea streptococului de tip B la bebeluși, în timpul perioadei intrauterine și ulterior nașterii.
Un sistem imunitar deficitar sau existenţa unor boli cronice (cancer, boli renale, diabet, afecţiuni hepatice) pot creşte riscul unei infecţii streptococice.
Simptome
Simptomele pot diferi în funcție de tipul streptococului care a produs infecția și de localizarea acesteia.
Streptococ în gât:
- dureri în gât, rinoree (nas care curge), febră, umflarea ganglionilor limfatici (adenopatii), creșterea în volum a amigdalelor - toate acestea reprezintă simptome specifice faringitei cauzate de streptococ A;
- roșu în gât, erupții tegumentare și modificări ale culorii limbii (scarlatină), febră, frisoane.
Streptococ la nivelul pielii:
- inflamaţii la nivelul pielii, modificarea texturii acesteia, apariția celulitei.
Streptococ în zona genitală sau Streptococ beta hemolitic grup b (cauzată de Streptococcus agalactiae):
- dureri în zona pelvină și cea vaginală.
Infecţia cu streptococ la nou-născut:
- lipsa responsivităţii, refuzul sânului sau a biberonului, febră, iritabilitate, respiraţie greoaie.
Diagnosticare
Diagnosticul de angină streptococică este pus doar de medicul pediatru, ORL sau de medicul de familie. Acesta examinează pacientul observând puseele de tuse, aspectul ganglionilor de la gât și a amigdalelor, dar și alte simptome cum ar fi febra sau manifestările cutanate.
Important de menționat este și faptul că, pentru tratarea infecțiilor cauzate de streptococ este necesar tratament cu antibiotic. Pentru a evita situația prescrierii de antibiotic pentru o afecțiune ce ar putea fi virală, este nevoie de realizarea de teste și analize specifice.
Examinarea sputei, un test rapid streptococ, analizele de sânge și cele de urină sunt elocvente și pot identifica tipul de streptococ ce cauzează o infecție. În plus, în cazuri mai dificile, poate fi necesară stabilirea diagnosticului cu mijloace imagistice (CT).
Tratament
În cazul infecțiilor cu streptococ de tip A sau B este recomandat tratamentul cu antibiotice, deoarece infecțiile sunt sensibile la acestea.
Se recomandă pentru streptococ B tratament cu ovule, cu ajutorul cărora este eliminată infecția, alături de o igienă riguroasă a zonei genitale.
Complicații
Complicațiile infecțiilor cu streptococ pot apărea atunci când tratamentul nu este eficient sau atunci când acesta nu este urmat îndeaproape. În general, sunt afectate zonele adiacente celor în care este prezentă infecția, boala evoluând mult mai puternic.
O complicație a infecțiilor cu streptococ poate fi reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută sau chiar cardita reumatismală. La baza infecțiilor stă streptococul auriu, iar acesta poate determina simptome precum creșterea tensiunii arteriale, funcționarea deficitară a organelor sau febră și erupții cutanate.
Prevenție
Infecțiile cu streptococ pot fi prevenite prin evitarea contactului cu persoanele infectate. În mod normal, streptococul de tip A se transmite cel mai adesea prin contactul cu leziunile persoanei infectate sau prin strănut și tuse (transmiterea micilor particule de salivă).
În cazul streptococului grup B, acesta se transmite de la mamă la făt, așadar prevenția ar trebui să vizeze controalele medicale regulate pe parcursul sarcinii, astfel încât să fie identificată o eventuală infectare.
O infecție cu streptococ poate fi prevenită și tratată. Este însă important ca pacientul să se prezinte la medic atunci când apar primele simptome, astfel încât să fie prescris tratamentul potrivit.
Bibliografie
- Maria Jevitz Patterson. “Streptococcus.” Nih.gov, University of Texas Medical Branch at Galveston, 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov
- Gonçalves, Bronner P, et al. “Group B Streptococcus Infection during Pregnancy and Infancy: Estimates of Regional and Global Burden.” The Lancet Global Health, vol. 10, no. 6, June 2022, pp. e807–e819, www.thelancet.com, 10.1016/s2214-109x(22)00093-6.
Alte afecțiuni similare
Infecţia cu virusul Epstein-Barr
Virusul Epstein-Barr este un virus din familia herpesvirusurilor. Acesta se transmite prin salivă şi este cel care provoacă mononucleoza infecțioasă (mononucleoza),...
Vezi detalii
Infecție bacteriană
Infecțiile bacteriene definesc orice boală sau afecțiune cauzată de pătrunderea bacteriilor sau a toxinelor din organism. Patologiile specifice pot fi cauzate de...
Vezi detalii
Infecție cu norovirus
Infecția cu norovirus duce la apariția bruscă a stărilor de vomă și a diareei. Durerile de stomac, diareea și vărsăturile apar, în mod normal, la 12-48 ore după...
Vezi detalii
Infecție cu virusul sincițial respirator
Virusul sincițial respirator este un virus ARN monocatenar, care se transmite pe cale respiratorie prin picăturile expulzate în aer prin tuse sau strănut, numite...
Vezi detalii
Infecție cu virusul West Nile
Virusul West Nile, unul dintre cele mai periculoase virusuri din lume, este transmis prin înțepătura de țânțar tigru Asiatic și poate determina boli grave, precum...
Vezi detalii
Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioar...
Căile respiratorii, sau sistemul respirator, este aparatul indispensabil supraviețuirii deoarece asigură pregătirea și transportul oxigenului până la nivelul alveolelor...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.