Pahipleurita

Despre pahipleurită

Pahipleurita este o afecțiune medicală caracterizată prin îngroșarea pleurei. Pleura este o parte vitală a tractului respirator, formată din două membrane cu două straturi, care acoperă atât plămânul cât şi interiorul cavităţii toracice. Îngroșarea este cauzată, în mod obișnuit, de o inflamație sau de o acumulare de lichid în spațiul pleural și poate duce la simptome precum dureri în piept, dificultăți de respirație și tuse. 

În funcție de cauză, îngroșarea pleurală se poate forma în diferite părți ale pleurei:

• pleura viscerală - membrana care acoperă direct țesutul pulmonar;
• pleura parietală - membrana exterioară a plămânului atașată de peretele toracic;
• spațiul pleural - spațiul dintre pleura viscerală și cea parietală.

Locația pleurei afectate și cantitatea de îngroșare îi poate ajuta pe medici să determine tipul pahipleuritei:

• apicală - îngroșarea porțiunii cea mai înaltă a pleurei; aceasta poartă denumirea de pahipleurită apicală bilaterală atunci când ambii plămâni sunt afectați;
• focală - îngroșare limitată la una sau mai multe zone specifice ale pleurei;
• difuză - îngroșarea a 50% sau mai mult din pleura stângă sau dreaptă; poate fi diagnosticată și la un pacient cu îngroșarea a 25% sau mai mult din ambele pleure;
• difuză specifică mezoteliomului - îngroșarea și cicatrizarea pleurei viscerale, care poate duce la colapsul spațiului pleural;
• nodulară - creează noduli în relief, asemănători unor umflături din țesutul cicatrizat.

Pahipleurita este adesea asociată cu alte afecțiuni, cum ar fi tuberculoza, cancerul pulmonar sau tulburări autoimune, precum artrita reumatoidă. Tratamentul implică, de obicei, abordarea afecțiunii de bază și poate implica medicamente, drenarea lichidului din spațiul pleural sau, în unele cazuri, intervenții chirurgicale.

Factori de risc

Deși oricine poate dezvolta pahipleurită, există anumite grupuri de persoane care pot fi mai predispuse la această afecțiune:

• persoanele cu antecedente de boli pulmonare, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), fibroza pulmonară sau emfizemul;
• persoanele care au fost expuse la azbest;
• persoanele cu antecedente de traumatisme toracice, cum ar fi o fractură de coastă sau o intervenție chirurgicală toracică;
• persoanele cu anumite tulburări autoimune;
• persoanele care au primit anumite medicamente care pot provoca inflamarea și îngroșarea pleurei.

Unele studii au arătat că incidenţa pahipleuritei este mai mare în rândul persoanelor care fumează sau au fumat la un moment dat.

Este important de reținut că nu toate persoanele care prezintă risc de pahipleurită vor dezvolta această afecțiune, iar unele cazuri pot apărea fără niciun factor de risc cunoscut. 

Diagnosticare

Medicul specialist pneumolog poate diagnostica pahipleurita în urma unei examinări fizice a zonei pieptului, pentru a verifica dacă există anomalii, cum ar fi diminuarea sunetelor respiratorii, amorțeală la percuție sau o frecție pleurală. De asemenea, poate solicita o serie de investigaţii:

• radiografia toracică sau tomografia computerizată - pot ajuta la vizualizarea pahipleuritei şi a oricăror anomalii asociate, cum ar fi acumularea de lichid în spațiul pleural;
• ecografia - aceasta poate detecta doar îngroșări cu o grosime mai mare de un centimetru;
• imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) - poate fi folosită pentru a detecta îngroșarea și alte tumori pleurale maligne;
• tomografia cu emisie de pozitroni (PET) - deși este rar utilizată, pahipleurita poate apărea și la o astfel de scanare;
• teste de laborator - analize de sânge pentru a verifica dacă există afecțiuni de bază care ar putea cauza pahipleurita, cum ar fi tulburări autoimune sau infecții.

În unele cazuri, poate fi necesară o biopsie a pleurei pentru a confirma diagnosticul de pahipleurită și pentru a determina cauza care stă la baza acesteia. Biopsia presupune obținerea unei mici mostre de țesut din pleură și examinarea acesteia la microscop.

Prevenție

Deși este posibil să nu poată fi întotdeauna prevenită, există câteva măsuri care pot fi luate pentru a reduce riscul de a dezvolta pahipleurită:

• renunțați la fumat;
• practicați o bună igienă respiratorie - aceasta include spălarea frecventă a mâinilor, acoperirea gurii și a nasului atunci când tușiți sau strănutați și evitarea contactului apropiat cu persoanele bolnave;
• evitați expunerea la substanțe iritante - include evitarea expunerii la iritanți din mediul înconjurător, cum ar fi poluarea aerului, praful și substanțele chimice;
• vaccinați-vă - vaccinurile pot ajuta la prevenirea infecțiilor respiratorii care pot duce la pahipleurită, cum ar fi pneumonia și gripa.

O dietă echilibrată, exerciții fizice regulate și gestionarea stresului pot contribui, de asemenea, la reducerea riscului de a dezvolta afecțiuni respiratorii, inclusiv pahipleurită.