Pielonefrita

Despre pielonefrita

Pielonefrita este un tip de infecție a tractului urinar superior, provocată de bacterii și, mai rar, de virusuri ce debutează, de obicei, în tractul urinar inferior sub formă de infecție urinară care migrează până la unul sau ambii rinichi.

Afecțiunea este diferită de infecția tractului urinar inferior, și anume a vezicii urinare sau a uretrei. O infecție a tractului urinar inferior se poate manifesta cu simptome similare, dar o infecție a rinichilor este mai probabil să determine stări de rău bruște, febră mare sau să provoace dureri în partea inferioară a spatelui sau în lateral, simptome care lipsesc în cazul unei infecții a vezicii urinare sau a uretrei.

Deși au denumiri asemănătoare, pielonefrita și nefrita sunt afecțiuni complet diferite. Nefrita este o boală inflamatorie a unuia sau ambilor rinichi și este unul dintre tipurile diferite de nefropatie, caracterizată printr-o inflamație la nivelul nefronilor ce interferează cu capacitatea de filtrare a rinichilor. Nefrita acută debutează brusc și apare, în cele mai multe cazuri, ca urmare a unei infecții virale (HIV, virus hepatitic) sau bacteriene (streptococ) și are un grad ridicat de severitate.

Nefrita cronică debutează lent și fără simptome alarmante, dar evoluția sa tinde tot către un grad semnificativ de severitate.

Pielonefrita acută

Pielonefrita acută afectează, de regulă, doar un singur rinichi. De origine bacteriană, afecțiunea se manifestă prin dureri lombare puternice, însoțite de frisoane și febră. Tratamentul pielonefritei constă în administrarea de antibiotice

Riscul declanșării pielonefritei acute este cu atât mai mare dacă există un blocaj care întrerupe fluxul normal de urină sau dacă tractul urinar prezintă modificări congenitale (dimensiune sau o formă neobișnuită).

Afecțiunea apare adesea la femei care, din motive fiziologice (au uretra mai scurtă), prezintă risc mai mare de contractare a bacteriilor.

Pielonefrita acută este des întâlnită și la următoarele persoane:

• pacienți cu afecțiuni cronice ale rinichilor sau alte afecțiuni ale vezicii urinare;
• malformații congenitale ale aparatului excretor ce duc la golirea incompletă a vezicii în timpul micțiunii;
• copii și vârstnici, în special femeile aflate la menopauză;
• persoane cu sistem imunitar suprimat, cum ar fi cei cu diabet, HIV/SIDA sau cancer;
• persoane cu reflux vezico-ureteral (o afecțiune în care cantități mici de urină revin din vezică în uretere și rinichi);
• bărbați cu prostată mărită, persoane cu cancer vezical sau litiază renală.

Alți factori care determină vulnerabilitate la o posibilă infecție includ:

• utilizarea unui cateter;
• examen cistoscopic;
• chirurgia tractului urinar;
• anumite medicamente;
• afectarea nervilor sau a măduvei spinării.

Pielonefrita cronică

Pielonefrita cronică este determinată de leziunile pe termen lung cauzate de infecțiile urinare recurente la rinichi. Este cel mai frecvent diagnostic pus atunci când nu există o certitudine pentru a explica motivul producerii cicatricilor de pe suprafața rinichilor care determină, în cele din urmă, insuficiența renală.

Cauza instalării pielonefritei cronice este greu de precizat uneori, pentru că afecțiunea se poate dezvolta fără nicio dovadă de infecție.

Ea poate fi cauzată de nefropatia de reflux, respectiv urina care curge înapoi de la vezică la rinichi, din cauza unei valve care rămâne deschisă, între vezică și ureter.

Oricare ar fi cauza, efectele pielonefritei cronice variază foarte mult. Boala poate determina simptome minore, prin afectarea unui singur rinichi, dar poate provoca și boală renală în stadiu terminal, care poate fi tratată doar cu dializă și/sau transplant.

Pielonefrita cronică poate impune nefrectomia, îndepărtarea chirurgicală a rinichiului afectat.

Factori de risc

Factorii de risc care pot determina infecțiile renale includ:

• Blocajul - orice factor care împiedică eliminarea urinei din tractul urinar și permite bacteriilor să se înmulțească, ducând la infecție urinară care, netratată, poate duce la pielonefrita. Blocajul poate fi provocat de pietre la rinichi, prostată mărită, prolaps uterin sau malformație a aparatului excretor;
• Reflux vezico-ureteral - ascensionarea retrogradă a urinei din vezică spre uretere și staza care sporește creșterea și dezvoltarea bacteriilor cu apariția pielonefritelor ;
• Diabetul - sistemul imunitar scăzut favorizează infecția bacteriană;
• HIV - utilizarea medicamentelor imunosupresoare scade puterea organismului de a se opune infecțiilor;
• Anatomia - anatomic, femeile au o uretră mai scurtă și situată în proximitatea anusului, ceea ce facilitează trecerea bacteriilor în vezică.

Diagnosticare

Doar un medic poate diagnostica o infecție renală. Dacă manifestați probleme ale tractului urinar, cu febră și durere în lateral, este posibil să aveți o infecție la rinichi.

Pentru a diagnostica pielonefrita, medicul specialist urolog va solicita informații despre simptomele prezente și va recomanda un set de teste care includ:

• analiza urinei (sumar de urină) - pentru a verifica prezența sângelui, a infecției, a bacteriilor, în urină;
• urocultură - pentru a vedea tipul de bacterie care a infectat rinichiul;
• ecografie sau CT - pentru a căuta un eventual blocaj în tractul urinar. Sunt recomandate dacă tratamentul nu și-a făcut efectul în decurs de trei zile;
• cistouretrogramă de golire - un tip de radiografie care poate evidenția probleme la nivelul uretrei și vezicii urinare. Procedura este des folosită în cazul copiilor;
• examen digital rectal (pentru bărbați) - pentru a evidenția inflamația prostatei;
• scintigrafie cu acid dimercaptosuccinic - procedeu care folosește un material radioactiv pentru a evidenția infecția și deteriorarea rinichiului.

Prevenție

Infecțiile renale debutează, în mod frecvent, ca infecții ale vezicii urinare. Prevenirea infecțiilor tractului urinar inferior stă la baza prevențiilor infecțiilor renale:

• aportul de lichide - întrebați medicul despre cantitatea de apă și alte lichide pe care vi le recomandă în fiecare zi;
• golirea completă a vezicii urinare - reținerea de la urinare ajută bacteriile să se dezvolte;
• urinarea înainte și după actul sexual - ajută la eliminarea oricăror bacterii care se află în tractul urinar;
• igienă strictă a zonei genitale - dușul regulat și schimbarea lenjeriei umede sau transpirate ajută la prevenirea pătrunderii bacteriilor în organism.

Pielonefrita reprezintă o afecțiune potențial severă, care trebuie diagnosticată și tratată rapid și cu responsabilitate pentru a se preveni eventualele complicații. Colaborarea pacient - medic este esențială, în acest context; nu ezitați să cereți ajutor de specialitate în cazul afecțiunilor din sfera urinară sau renală!